Paradise

Dacă ți-aș spune să-mi concepi un oraș subteran care să reziste la orice,

de la explozii nucleare la catastrofe naturale,

- …ce-ai spune? - Ți-aș spune că e imposibil.

25.000 de oameni. Ai avea nevoie de un loc de suprafața orașului Toledo.

- E imposibil. - Construiește-mi orașul!

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Locul ăsta nu e ce crezi tu.

Iubitul meu a dispărut.

Tata e Dumnezeu știe unde, învinuit de toate.

Și acum singura mea apropiată a fost arestată pentru ceva ce n-a făcut.

Iar mama ta nu e cine crezi tu că e.

Ești Sinatra? Și ce e cu oamenii care dispar?

Crede-mă că nu i-am trimis eu la subsol și o să-i dau de capăt.

Alo! Ce mama dracului faceți?

Băi!

N-am fost amantă și nu permit să-i fie omorât copilul! Hai!

Fata e problema, doctore. Jane.

Știu ce-ai făcut. Cu Baines, cu Robinson, cu Pace.

Atunci știi de ce sunt în stare.

Pune ceva la cale.

Și o să aflu ce anume.

Ca să ajungi la ea, trebuie să treci de mine.

Avem probleme mai mari.

O miliție s-a adunat în fața buncărului nostru.

Par înarmați până în dinți și foarte hotărâți. Nu știm ce vor.

Șeful meu e dispus să se vadă cu tine.

Cinci oameni neînarmați și o felie de plăcintă cu mere.

Să văd ce pot face.

Am venit până aici în căutarea ei.

Îmi pare rău, Xavier.

Xavier?

Sala rezervoarelor.

Sistemele de menținere a vieții sunt ca pe Stația Spațială Internațională.

O buclă regenerativă autonomă…

CU ȘASE ANI ÎN URMĂ

…pentru a proteja la maximum de mediul instabil.

- Rezervoare de oxigen și azot? - Corect.

Nivelurile atmosferice vor fi monitorizate constant în tot orașul

pentru a menține echilibrul de 78,1% azot și 20,9% oxigen.

- Apa din stratul acvifer… - Scuze, fă o pauză, te rog.

E posibil să coborâm puțin nivelul turului?

Desigur, domnule președinte.

- Aceste rezervoare stochează gaze care… - Scuze, încă puțin.

- Azotul… - Scuze, e vina mea.

N-am stabilit ștacheta potrivită. Explică-mi ca unui om al cavernelor.

Stochează aer pentru a respira sub pământ.

- Așa! - Liderul lumii libere…

Ce urmează?

Apa murdară o facem curată.

Gunoiul devine foc.

Apa rece devine apă caldă.

Patru reactoare nucleare modulare.

Unul e operațional și am început numărătoarea finală pentru restul.

„Numărătoarea finală”. N-o știi? E de la Europe, trupa.

Tu ești din Europa, continentul. E o superpiesă!

- Ascultați mai multă muzică din anii '80. - Îl știu.

- Întrebări? - Da. Unde e telecomanda?

Sigur există o telecomandă universală care controlează toate astea.

Chiar da! E o întrebare bună, domnule președinte. Urmați-mă!

E impresionant, Sam. Foarte impresionant.

- Ești mulțumită? - Sunt mulțumită de progresul făcut.

Ești mulțumită de progres… E bine. Vrei să fii și purtătoarea mea de cuvânt?

Am treabă, sunt și director executiv.

Încă una bună! Samantha Redmond, regina zeflemelei!

Eu și Jessica am fost la Londra în luna de miere.

Două săptămâni de teatru, plimbări și bere. Multă bere.

Lângă barul nostru preferat, era un magazin cu pijamale de fițe.

De fițe la nivelul lordului Grantham din Downton Abbey.

În ultima zi, beți bine, am intrat și am decis să iau un suvenir,

așa că am ales un halat.

Era din mătase, cu ciucuri. Arăta ridicol. Parcă purtam un nor.

M-am dus să-l plătesc și costa 6.000 de lire!

- Și l-ai luat? - Da, 8.000 de dolari americani.

Mai mult decât prima mea mașină.

Dar nu era cale de ieșire, trebuia să-l cumpăr.

Nu l-am purtat niciodată. Nici măcar o dată.

L-am pus de câteva ori, la petreceri, ca să facă lumea poze.

Nebunia curată e că, după atâția ani și după tot ce-am făcut,

o parte din mine speră că buncărul e ca pijamalele alea.

O poveste scumpă de spus la petreceri.

Ca să nu fie alternativa:

locul în care eu, copilul meu și copiii lui vom muri.

- Scuze… - Nu-i nimic.

- N-am vrut să… - E în regulă! Oamenii fac mereu așa.

Spun „copil” sau „moarte” și apoi își cer scuze.

Mă gândesc la el tot timpul. Nu e cazul să-ți ceri scuze.

Dar cheamă pe cineva să-ți împacheteze halatul, dle președinte.

Locul ăsta nu e o achiziție din impuls. E viitorul.

„NUMĂRĂTOAREA FINALĂ”

- Xavier? - Teri?

Xavier? Lăsați-mă să trec! E soțul meu! Dați-mi drumul!

- Luați-l! - Ridicați-l!

- Xavier! - Luați-l de aici!

- Haide! - E soțul meu!

Oprește-te, Xavier!

Nu vreau să rănesc pe nimeni. E soția mea.

Am venit de departe după ea și vreau să văd că e bine!

- Vino, Teri! - Lăsați-o!

Te-am auzit la radio. Am venit și te-am găsit.

- Unde sunt copiii? - În locul de unde am venit.

- În buncărul din Colorado? - Sunt prieteni. Poți lăsa arma.

Le-am spus ce știu despre Colorado. Acolo merge trenul.

Mă duc cu ei. Putem merge cu ei.

- Chiar ești bine? - Sunt bine, iubire. Lasă arma.

Nu vreau să rănesc pe nimeni. Poștașul a spus că Teri e în pericol.

- Verificați zona! - Echipe de câte doi, la dreapta!

Înainte să continuăm, trebuie să-ți pun câteva întrebări.

A detonat o bombă, ne-a atacat și știe de buncăr.

Nu-i facem nimic.

Ne vedem în cort.

- Îmi place cum îți stă părul. - Ai slăbit.

Ce e?

L-am luat pe Bean. Vino acasă, te rog.

Cel roșu.

- Serios? - Pentru întâlnirea cu miliția.

- O alegere îndrăzneață. - Exact. Îndrăzneață și puternică. Tu.

Mai știi când făceam chestia asta? Consultații de modă matinale?

Dacă nu erai tu, purtam și acum pulover și blugi.

- Nu, ai trecut singură în era cu helancă. - Nu, aia n-a fost eră!

A fost o fază. De scurtă durată, dar nefericită.

De ce ne-am oprit?

Veneam unul după celălalt în dressing.

Peste tot.

Știm amândoi când ne-am oprit.

Dylan ar fi avut 26 de ani anul ăsta. Îți vine să crezi?

De vârsta noastră când ne-am cunoscut.

Cum reușești?

Cum ți-ai revenit?

- Nu mi-am revenit. - Ba da.

Muncești. Ești apropiat de fiica noastră. Citești de plăcere.

Poți să-i spui numele fără…

Ești bine.

Și tu.

Nu prea cred.

Mă bucur că ești bine.

CINE E ALEX?

Carmen știe de Alex.

Jane e implicată?

ALERTĂ ȘEDINȚĂ DE CONSILIU

Bună dimineața! Sinatra a convocat o ședință.

Știu.

- Vrei să te duc eu? - Nu, mulțumesc.

- Merg pe jos. - Cum vrei.

Dacă ai nevoie de mine, știu unde să te găsesc.

Părinții mei vor fi plecați toată ziua.

Când am întrebat de cei arestați, mama a zis că sunt la subsol.

Cred că știu ce înseamnă, dar aflăm din computerul mamei.

Deci ești spioană și hacker?

Sunt fiica unui mogul al tehnologiei, știu să lucrez cu un computer.

Și sunt sora unui frate mort, știu că toate parolele sunt…

Logați-vă, vă rog

„Mai 16”. Ziua lui Dylan.

Am scăpat pentru moment, dar ne vor căuta în curând.

Nu! Niciun „noi”! Tu nu faci parte din plan.

Așa e, nu făceam parte din plan,

dar ai înscenat cea mai evidentă evadare din lume și a trebuit să te salvez.

ATENȚIE

- Unde-l duci? - E planul lui. Nu știu.

Deschidem buncărul cu forța. Știm că afară e sigur.

Oamenii au dreptul să aleagă: rămân sau o iau de la capăt afară.

Eu le ofer opțiunea.

Bine. Ce gâtu' mă-sii… Mă bag și eu.

- Să mergem! - Ce?

- Poate să… - Nu știu. Haide!

Așteaptă!

Vom avea lunetiști pe poziții aici, aici și aici.

Presupunem că vor avea și ei lunetiști.

Ușa a fost programată să se deschidă doar 120 cm,

dacă nu stați chiar în fața ușii, sunteți în afara razei lor de acțiune.

De ce luăm în considerare ideea asta? Inițiați lockdownul complet al buncărului!

Lockdownul complet e ultima soluție. Solicită enorm rețeaua de energie.

Poate duce la instabilitate, pene de curent.

Nu activăm lockdownul. Nu știm ce vor sau cât timp rămân.

Te rog, continuă.

S-a convenit la cinci membri neînarmați de fiecare parte.

Pentru siguranță, sugerez să fiu și eu prezent.

- De acord. - Aleg eu ceilalți membri ai echipei.

- Particip și eu. - Nu e o idee bună.

De ce, dr. Tarabi?

- Cu tot respectul, eu am negociat cu ei. - Exact. O vor recunoaște.

Cu ea lângă tine, pari primărița unui orășel minuscul.

Nu transmite un mesaj de putere și hotărâre.

- Ai… - Are dreptate.

Jane, te rog, spune-le ce știi despre străini.

Cunoștințele tale sunt neprețuite. Ai făcut o treabă excelentă.

Îți aparține. Ne-a fost de mare ajutor. Să nu faceți prea mult zgomot!

Îmi pare rău. Îmi pare tare rău.

- N-ai de ce. - Am crezut că ai…

- Îmi pierdusem speranța. - Aveam eu destulă pentru amândoi.

Da. Doamne!

Doamne…

- Ești bine? - Da, sunt.

- Copiii? - Și ei sunt bine.

Va fi și mai bine când te întorci acasă.

Am tot încercat să mă întorc la tine.

Dar m-ai găsit tu primul.

Spune-mi, ce va face echipa ta când ajunge în Colorado?

Nu mă pot gândi la problemele de mâine când am destule azi.

Ce s-a întâmplat?

L-am luat pe Bean. Te rog, vino acasă.