Dave Chappelle: Sticks & Stones

‎UN PROGRAM ORIGINAL ‎DE COMEDIE NETFLIX

‎„SPUNEȚI CEVA

‎N-AVEȚI CE SĂ-MI SPUNEȚI, FRAIERILOR

‎MAI BINE MOR DECÂT SĂ VĂ ASCULT...”

‎CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUI PULITZER

‎„NEGRILOR ADEVĂRAȚI LE PLACE” ‎SHAWN CARTER (MILIARDAR)

‎Visam când am scris asta

‎Iartă-mă dacă vorbesc aiurea

‎Dar când m-am trezit de dimineață

‎Puteam să jur că e Ziua Judecății

‎Cerul era ca o văpaie

‎Oamenii alergau de colo-colo

‎Ăsta e ritmul întregii melodii. ‎Prince spune:

‎Încerc să fug de autodistrugere

‎Știi că nici nu mi-a păsat

‎Oameni buni din Atlanta,

‎nu trebuie să uităm

‎că Anthony Bourdain...

‎s-a sinucis.

‎Anthony Bourdain avea cea mai mișto ‎meserie din showbiz.

‎Gagiul zbura peste tot în lume...

‎și mânca mâncăruri delicioase ‎cu oameni deosebiți.

‎Tipul cu o asemenea slujbă

‎s-a spânzurat într-un apartament ‎de lux din Franța.

‎Se spune că-n 2000

‎Gata cu petrecerea, nu mai avem timp

‎În seara asta mă voi distra

‎Ca în anul 1999

‎În liceu, știam un tip

‎care era un geniu urban.

‎Notele nenorocitului erau așa de bune,

‎încât din cartier a ajuns direct ‎într-o școală din Ivy League

‎cu bursă întreagă.

‎Apoi, nenorocitul a intrat

‎la una dintre cele mai tari ‎facultăți de Drept din țară.

‎Când era la Drept,

‎a cunoscut o femeie și s-a îndrăgostit.

‎Urmau să se căsătorească.

‎Îmi aduc aminte când mi-a povestit. ‎Venise acasă de Crăciun

‎și i-am zis: „Frate,

‎păstreaz-o pe tipa asta ‎pentru mai târziu.”

‎Dar era îndrăgostit.

‎Nu m-a ascultat.

‎S-a însurat cu ea când era la Drept ‎și, din păcate, au divorțat

‎tot în timpul facultății.

‎Era un băiat de cartier.

‎Omul n-avea nimic...

‎și scârba i-a luat jumătate din ce n-avea.

‎Nu-l mai văzusem până acum doi ani,

‎când eram în Washington la cumpărături

‎și-i căutam lui fii-miu șosete ‎la Foot Locker.

‎Ajung la Foot Locker. ‎Cine credeți că era managerul?

‎Tipul ăla.

‎Îmbrăcat ca un arbitru și toate cele.

‎Nenorocitul are 45 de ani!

‎În seara aia, am ieșit să bem ‎și mi-a povestit.

‎Locuia cu mama lui de vreo zece ani

‎și încerca să se pună pe picioare.

‎Dar nu asta e ideea.

‎Ci ideea este

‎că omu' nu s-a gândit niciodată ‎să se sinucidă.

‎E viu și o duce bine în Washington.

‎Chiar i-am sugerat să încerce.

‎Zic: „Nu știu, poate...”

‎Nimeni nu duce o viață perfectă.

‎Oricum ar părea din afară,

‎nu știm ce dracu' se petrece de fapt.

‎Eu am o viață grozavă, dar nu e perfectă.

‎E ca o piscină gonflabilă. Le știți?

‎Teoretic, e piscină.

‎În această notă m-am gândit ‎să-mi încep diferit spectacolul.

‎Voi face ceva

‎la care nu mă pricep prea bine, ‎dar totuși îmi place.

‎În seara asta voi imita câteva persoane.

‎Doar două.

‎Primul număr e cam tembel, dar îmi place.

‎Sunteți pregătiți?

‎Fiți atenți cum îl imit

‎pe părintele fondator al Americii,

‎când a fost scrisă Constituția.

‎Sunteți gata?

‎Fiți atenți.

‎Termină Constituția aia, odată!

‎Vreau să dorm.

‎Nu e rău, nu?

‎Bun, următorul...

‎Următorul e mai dificil.

‎Vreau să văd dacă vă prindeți ‎pe cine imit.

‎Intru în pielea personajului. ‎Va trebui să ghiciți.

‎Încep.

‎Hei! Alo!

‎Dacă o faci de oaie și aflu,

‎o să-ți iau totul și nu-mi pasă când aflu.

‎Poate azi, mâine, peste 15 sau 20 de ani.

‎Dacă aflu, te-ai ars.

‎Cine este?

‎Voi sunteți.

‎Așa-i aud eu pe spectatori.

‎De aceea nu-mi place ‎să fac tot timpul comedie,

‎căci voi sunteți cei mai nașpa nenorociți

‎pe care-am încercat să-i distrez

‎în toată viața mea.

‎M-am săturat.

‎Sunt cele mai grele timpuri ‎să fii celebru.

‎Ești terminat. Suntem condamnați cu toții.

‎Michael Jackson a murit de zece ani

‎și au mai apărut două cazuri.

‎Dacă n-ați urmărit documentarul,

‎vă implor:

‎nu-l urmăriți.

‎E scârbos ca dracu'.

‎M-am simțit de parcă HBO ‎mi-a vârât în urechi scule de copii

‎timp de patru ore.

‎Chestii grețoase.

‎Nu vreau să știu toate astea.

‎Chipurile, lui Michael Jackson îi plăcea ‎să se holbeze la anusuri.

‎Cică se zgâia la găoazele oamenilor.

‎Așa spuneau în documentar. ‎Vă dați seama ce scârbos e?

‎Voi spune ceva ce n-am voie.

‎Dar trebuie să fiu sincer.

‎Nu-i cred pe nemernicii ăștia.

‎Pur și simplu nu-i cred.

‎Dar...

‎o să vă explic de ce.

‎Eu întotdeauna am blamat victima.

‎Mă înțelegeți? ‎Dacă cineva îmi spunea: „Dave,

‎Chris Brown a altoit-o pe Rihanna”,

‎eu ziceam: „Dar ea ce-a făcut?”

‎„Dave, Michael Jackson molesta copii.”

‎„Copiii ăia cum erau îmbrăcați?”

‎Eu nu cred că-i molesta.

‎Dar știți ceva? Chiar dacă a făcut-o...

‎Înțelegeți?

‎Înțelegeți?

‎Totuși, vorbim de Michael Jackson.

‎Știu că mai mult de jumătate dintre voi

‎ați fost molestați la un moment dat.

‎Dar n-a făcut-o Michael Jackson, nu?

‎Puștiului ăstuia i-a supt-o ‎regele muzicii pop.

‎Noi, restul, avem parte ‎de sărbători penibile toată viața.

‎Vă imaginați ce mișto s-a simțit ‎a doua zi când s-a dus la școală?

‎„Billy, ce-ai făcut în weekend?”

‎„Ce-am făcut în weekend?

‎Michael Jackson mi-a supt pula.

‎A fot prima mea experiență sexuală.

‎Am început în forță, ‎nu mai am limite de-acum.”

‎Știu că sună dur, dar trebuie ‎să-i învețe cineva minte pe copiii ăștia.

‎Nu există excursii gratuite în Hawaii.

‎O să vrea să-ți vadă găoaza sau ceva.

‎Știți de ce nu cred?

‎Dacă Michael Jackson i-a molestat ‎pe copiii ăia,

‎de ce nu și pe Macaulay Culkin?

‎Macaulay Culkin a declarat

‎că Michael Jackson ‎nu a făcut nimic neadecvat cu el

‎sau în preajma lui.

‎Gândiți-vă la asta.

‎Știți...

‎Eu nu sunt pedofil.

‎Dar dacă aș fi fost...

‎Macaulay Culkin era ‎primul copil căruia i-o trăgeam,

‎vă spun sincer.

‎Să mor dacă n-aș fi erou.

‎„Tipul ăla i-a tras-o puștiului ‎din ‎ Singur acasă.

‎Și doar știi ce greu e să-l prinzi.”

‎Mintea îmi spune „nu”.

‎Da, bine. Cu R. Kelly e diferit.

‎Dacă aș fi cartofor,

‎aș paria ‎pe „Probabil că a făcut porcăriile alea”.

‎Sunt sigur că a făcut porcăriile alea.

‎A fost nasol. Acum câțiva ani,

‎aveam un spectacol în Detroit.

‎Stăteam în cabina mea,

‎când vine la mine o prietenă, ‎Dream Hampton.

‎Dream îmi spune, ‎chiar înainte să urc pe scenă:

‎„Dave, lucrez la un documentar ‎despre R. Kelly.

‎Vrei să apari în el?”

‎Zic: „Nu, fato, nu-mi trebuie.”

‎Am urcat pe scenă, am uitat de fază ‎și apoi, peste doi ani,

‎apare documentarul ‎Surviving R. Kelly.

‎Când a apărut,

‎Dream îl promova și tot amintea de mine.

‎Zice: „I-am zis lui Dave Chappelle ‎să apară în documentar

‎și cică e prea șmecher ‎pentru televiziune.”

‎Scârbă, n-am spus așa ceva.

‎Eu nici măcar nu vorbesc așa.

‎„Sunt prea șmecher pentru televiziune.” ‎N-aș spune niciodată asta.

‎Dar o să vă spun ‎de ce n-am apărut în documentar.

‎Dintr-un motiv foarte simplu și clar.

‎Singurul motiv ‎pentru care n-am apărut a fost,

‎și e foarte important...

‎Nu-l cunosc deloc pe tipul ăsta!

‎Nu știu nimic dacă nu mi se spune.

‎Nu ies cu tipul ăsta. Nu fac nimic cu el.

‎Atunci de ce mama dracu' ‎să apar în documentar?

‎A apărut încă o casetă cu sex ‎cu R. Kelly.

‎Vă vine să credeți?

‎Tipul ăsta scoate mai multe casete ‎cu sex decât cu muzică.

‎Zici că e DJ Khaled al sexului.

‎Încă una! La dracu', omule!

‎O grămadă de casete.