Dust Bunny

JURNAL

Monstrul din camera mea

E ceva sub patul meu.

Nu atinge podeaua.

Nu te poate prinde dacă nu atingi podeaua.

Nu-i nimic sub patul tău.

- Cu excepția unor scame. - Știu.

Te va mânca.

Pune-te la somn, Aurora.

Noapte bună, Aurora.

Îmi doresc!

Îmi doresc!

Aurora?

- Da? - Vino aici.

Haide.

- Aurora? - Aurora!

Ce faci afară?

- Cum ai ieșit? - Intră. Ești bine?

Hai înăuntru.

Nu-mi place când mergi supărată la somn, Aurora.

Vreau să-ți iei toate grijile și să le pui la mine-n buzunar.

Tot ce te temi. Tot ce crezi că se va întâmpla.

Pune-le pe toate-n buzunarul meu și le țin eu ca tu să poți dormi.

Toate grijile tale-s aici?

Gata.

- Noapte bună, Aurora. - Adio, tată.

Ești prea mare să-ți sugi degetul. O să-ți faci dinți de cal.

- Noapte bună, Aurora. - Adio, mamă.

Aurora?

Aurora? Ce se petrece acolo?

Aurora?

Mamă?

Mamă?

Tatăl nostru care ești în ceruri

Sfințească-Se Numele Tău

Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta

Precum în cer așa și pe pământ

Tatăl nostru care ești în ceruri

Sfințească-Se Numele Tău

Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta

Precum în cer așa și pe pământ

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșelile noastre

Precum iertăm și noi greșiților noștri

Și ne iartă nouă greșelile noastre

Tatăl nostru care ești în ceruri

Sfințească-Se Numele Tău

Vie împărăția ta, facă-se voia ta

Precum în cer așa și pe pământ...

Rezidentul de la 5B

Vreau să te angajez să omori monstrul de sub patul meu.

E suficient pentru a-ți procura serviciile?

A.

Sunt suficienți bani?

- Pentru ce? - Să-ți procur serviciile.

Nu i-am numărat.

De unde știi de cuvântul a procura?

Dintr-un calendar de cuvinte.

Cum te numești? Sau „A” e numele tău?

Aurora. Tu cum te numești?

Am aici 327 dolari și...

42 de cenți, Aurora.

- De unde ai luat toți banii ăștia? - Am jefuit o biserică.

E suficient să omori un monstru?

- Ce te face să crezi că omor monștri? - Te-am văzut cum ai omorât unul.

Ce ai văzut?

În cartierul chinezesc.

În spatele unui restaurant chinezesc de dim sum.

Am văzut un dragon.

Și tu l-ai omorât.

M-ai văzut cum am omorât un dragon?

Și cum l-am omorât, Aurora?

Te-ai strecurat pe sub burta lui și l-ai spintecat ca pe un pește.

Și apoi i-ai tăiat capul.

- Ai o imaginație bogată. - Am doi ochi.

- Monștrii nu-s reali. - Ba da, sunt.

- Nu te preface. - Adulții nu se prefac.

Adulții se prefac că nu le este frică. Dar le este. Tot timpul.

Ai mare dreptate.

- Erora... - Aurora.

Erora.

- Aurora. - Fetițo...

le-ai spus părinților tăi că omor monștri?

Oprește-te.

Ce cred părinții tăi despre monștri? Ei cred că există?

- Cred acum. - Cred acum?

N-au crezut înainte, dar acum cred.

E greu să nu crezi în ceva când te mănâncă.

Când te-a mâncat.

Un monstru ți-a mâncat părinții?

Da.

Ca cel pe care crezi că m-ai văzut

că mă strecor pe sub burta lui și-l spintec ca pe un pește?

Da.

Și acest monstru locuiește sub patul tău?

Da.

Arată-mi.

- L-ai văzut cum ți-a mâncat părinții? - Am fost acoperită peste cap.

Doar i-ai auzit cum sunt mâncați.

I-am auzit cum sunt omorâți.

Asta-i camera părinților mei. Cred că s-au ascuns acolo.

Nu există sânge.

În mod normal, când cineva-i mâncat, există mult sânge.

I-a mâncat întregi.

Părinții tăi aveau vreo armă?

Cineva avea o armă. Ai auzit vreo împușcătură?

Ți-am spus eu.

Pare c-a fost mult zgomot. Părinții tăi n-au chemat după ajutor?

Ai vecini. Nimeni n-a auzit nimic?

Mănâncă orice.

Până și țipetele.

Îți mănâncă și „ți-am spus eu” când mă mănâncă pe mine?

Îți spun „ți-am spus eu” acum și când vei fi mâncat,

vei știi că deja ți-am spus eu.

- De ce n-ai mers la poliție? - De ce nu mergi tu la poliție acum?

- Nu știu ce le-aș spune. - Vezi?

Le-aș putea spune că-i o fetiță ce-a fost abandonată de părinți.

Le poți spune asta. Dar după ce omori monstrul.

Încerc să înțeleg situația în modul tău, fetițo.

Monstrul pe care crezi că m-ai văzut omorându-l...

Știu, te-am văzut cum îl omori.

- Monstrul tău, e la fel? - De aia te-am angajat.

N-am fost încă de acord.

Nu știu ce ai văzut în spatele acelui restaurant

dar n-am omorât niciun monstru.

N-am omorât nimic.

Exact de asta nu mergi la poliție.

Să omori ceva e împotriva legii. Ai omorât multe lucruri?

Pari genul de om care a omorât multe lucruri.

În experiența mea, genul de monstru

care mănâncă o persoană și nu varsă un strop de sânge,

nu face asta aleatoriu.

Ai terminat cu prefăcutul?

Văd lucrurile cum le vezi tu.

De ce ți-ar mânca monstrul familia?

Au atins podeaua.

Dacă monstrul tău e ca al meu,

nu mănâncă oameni fiindcă merg pe podea.

Monstrul tău de ce a vrut să te mănânce?

Fiindcă omor monștri.

Da. Du-te acasă, fetițo.

E ceva sub patul meu ce vrea să mă mănânce.

Nu atinge podeaua atunci.

Nu credeam că te voi revedea.

Te-aș îmbrățișa, dar după cum știi, nu pun niciun efort în asemenea chestii.

- Ați comandat un sandviș? - Da.

Vrei jumătate?

Încerc să-mi decleștez maxilarul.

Se încleștează mereu, așa că sunt nevoită să...

mi-l relaxez, ca să nu-mi sară din loc când mușc din mâncare.

Îți sunt cunoscuți?

- Ar trebui? - Sunt vecinii mei.

Au dispărut într-un mod profesional.

- Ți-ai întâlnit vecinii? - Sunt conștient de existența lor.

Fiica lor a fost acasă când s-a întâmplat totul.

- A văzut ea? - A auzit.

Credea că-i un monstru sub patul ei.

- Cauți un monstru? - Monstrul mă caută pe mine.

Și cred că monstrul a greșit apartamentul.

Monstrul e norocos că l-a greșit.

Cred c-a intrat peste ei și-a realizat că-i o greșeală.

Trebuia să omoare părinții ce l-a văzut. Fata n-a văzut nimic. I-a dat pace.

O să verific.

De unde știi că fetița n-a văzut nimic?

- Mi-a spus că n-a văzut nimic. - Dar te-a văzut pe tine.

E o fetiță ce-ți cunoaște fața.

- Știe cu ce te ocupi? - Nu știe nimic.

A văzut monștri. Ea crede în monștri.

Tu ești un monstru. Crede în tine?

N-am să omor o fetiță.

Fiindcă i-ai omorât deja părinții? Nu i-ai omorât părinții fetiței.

Sunt sigur c-am făcut-o, sau cel puțin se poate spune asta.

Un ghepard omoară un babuin. Află că puiul încă se agață de mama sa.

Ce face ghepardul? Nu mănâncă puiul.

Până și ghepardul știe că-i greșit să lași orfan un copil.

Da, am văzut asta pe Național Geografic.

Puiul moare oricum.

Ghepardul merge mai departe.

Așa ar trebui să faci și tu.

Pleacă de pe podea!

- Vine un monstru. Treci sub pat. - E un monstru sub patul meu.

Du-te-n dulap atunci.

A fost cineva aici?

A ieșit pe scara de incendiu?

A fost omorâtă.

De monstrul tău?

Ating podeaua. Unde-i monstrul tău acum?

De ce nu-i aici?

Mănâncă.

Vino aici.

Dacă a fost cineva-n camera ta și a scăpat, se va întoarce.

N-a scăpat.

Stai aici.

Ce faci?

Îl drenez de lichide ca să nu fac mizerie când îl voi tăia în bucăți.

- De ce trebuie să-l tai în bucăți? - Trebuie să scap de cadavru.

De ce nu-l pui în camera mea? Lași monstrul să-l mănânce.

- Ai fost la măcelar vreodată? - Da.

Exact cum fac ei cu porcii și vacile, eu trebuie să fac cu o persoană.

Doar că vreau să-l bag în valize, nu în stomacul nostru.