Die Hart 2: Die Harter

KEVIN HART HOLLYWOOD BOWL, 18 ȘI 19 MARTIE

Sunt la 10.000 de metri în aer, da?

Ei îmi spun: „Kevin, te rog! Trebuie să-ți pui parașuta.”

Toți îmi zic: „Te rog, Kevin!” În acel moment, mă imploră.

Spune-mi că povestea se termină cu tine purtând parașuta.

Nici de-al dracu'! Nu! Am vrut să fiu original, nu?

- Să fie ceva real. - Da.

Știi cum le zice Tom Cruise parașutelor? Scutece.

- Fiindcă se umplu când cazi? - Nu!

Tom mi-a zis: „Decât să-mi dea parașută,

„mai bine să mă pună în scutec de pensionar.”

Uite ce e, Kevin...

După succesul primei părți,

noi vedem un potențial uriaș în franciza The Jeffersons.

Iar impresarul tău zice întruna că nu prea vrei o continuare.

- Iar eu te întreb: banii sunt problema? - Deb...

The Jeffersons este minunat, nu?

Am colaborat grozav, dar voi fi sincer.

Simt că pe platoul ăla sunt tratat ca un copil.

Îmi dau coordonatori de cascadorii.

Am manageri de platou.

Cabluri, ecrane verzi.

Da, dar ai reușit cumva

să sari din avion fără parașută.

Nu ți-am spus adevărul când am zis-o.

Am uitat să-ți zic c-am mințit.

Hai să ne liniștim puțin, da?

Notează-ți ca să știi că n-a fost adevărat.

Am inventat-o. M-am prefăcut.

Și știi de ce? Fiindcă nu sunt erou de acțiune, Deb.

Ai jucat într-un sitcom un spălător de rufe

și l-ai transformat în Jason Bourne, da?

- Ești erou de acțiune adevărat. - Nu. Încă nu.

- Încă nu? - Nu.

Dar voi fi, dacă-mi finanțezi următorul proiect.

Bine.

Deb, o să ți se pară o nebunie ceea ce-ți spun,

dar îți promit că, dacă îi acorzi o șansă, vei înțelege.

- Închide ochii! - Bine.

Vreau să-ți imaginezi că urci un munte.

La pământ! Dați-i drumul! Haide!

Atenție, bogătani nenorociți!

Portofelele! Rolexurile! Bijuteriile!

Toate scumpeturile voastre! Ce mai stați?

Puneți-le în geantă! Hai!

Stai calmă!

Tot ce strălucește. Haideți!

Pune-le în geantă! Hai!

O să vină încoace.

N-am toată ziua la dispoziție.

Rahat!

Te ascunzi, micuțule?

Ce mama mă-sii ai zis?

Sigur ai portofelul gros, chiar dacă ești micuț.

Pune-l în geantă!

Vrei portofelul?

- Dă-te înapoi! Mă ocup eu. - Cum?

- Vreau pistolul tău! Rahat! - Îți vine să crezi ce clovn e ăsta?

Vreau capul tău!

O să fii primul care împușcă pe cineva cu siguranța pusă?

Ce?

Nu-mi plac armele.

Rahat!

- Nu! - La dracu'! Rahat!

Mă bucur să te caftesc, nenorocitule.

Nu eu contez, ci voi.

Mă bucur că sunteți toți teferi.

Lumea asta e nebună. Cu mulți țicniți în ea.

Kevin.

Kevin?

Ce-a fost asta?

Acțiune adevărată!

- Asta a fost. - Bine.

Acțiune adevărată!

Asta-i adrenalina pe care vreau s-o simtă toți pe planeta asta, Deb.

Totul a fost regizat?

Da, totul! Sunt actori.

Am vrut să vezi cum va fi filmul nostru.

Așa îl vom face.

Deci, ți-am făcut o prezentare, da?

Una generală care să-ți dea o idee despre ce vom face.

- Doamne! - Nu?

Universul din filmul nostru respiră improvizații de acțiune.

Încăierări spontane. Despre asta vorbim.

Ăla te-a lovit spontan cu un pistol.

Te referi la Larry?

Larry, mi-ai dat-o bine! O să-mi treacă greu.

- Da, sigur. - Bine zici! Nebunule!

Nu ești bine. Chiar că nu ești bine.

E vorba de respectul pe care-l merit ca erou de acțiune, Deb.

Ce-ai vrea să-ți răspund la asta?

Ce-aș vrea? Deb, aș vrea să zici: „O voi face.”

Răspunsul meu e nu. Niciodată. N-o să vezi așa ceva.

- Nu în studioul meu sau altundeva. Nu. - Te rog!

- Nu! - Ai putea măcar să...

Deb, ai putea să...

Ai putea măcar să-l citești? Uite! Da?

- Bine. - Așa!

Atâta vreau. Ai putea să...

O să-l citesc.

Am reușit! Da!

Bună, dle Undă Verde! I-a plăcut, nu-i așa?

Ți-am zis eu! Ce buget ți-a dat?

300 de milioane? 400... 500 de milioane?

Pornește!

Îmi pare rău, Kevin, nu... Nu este corect.

Ești un rege și orașul ăsta nu te merită.

M-ai auzit? Ești un rege. Ești regele meu.

Slavă!

Stai așa! Ea e? Ea e tipa?

Cea care aruncă scenariul? Ea e?

Mă scuzați, doamnă! Scuze. Doamna în sacou roșu!

Ce faceți?

Kevin Darnell Hart e o comoară națională! O comoară națională!

- Pornește! - O să pornim.

Dar, sincer, adunați-vă!

- Mi-a părut bine! - Pornește odată, Andre!

MAI GREU DE UCIS

Azi va fi cea mai uimitoare zi din viața ta. Ziarul.

La fel spui în fiecare zi. Și greșești de fiecare dată.

Haide! Ești supărat fiindcă nu ți-ai băut smoothie-ul cu tofu și tahini.

Mă ocup chiar acum. Sophie! TT-ul!

- Urăsc când îi zici așa. - Poftim! Înghițituri mari. Așa!

Nu. Sunt supărat fiindcă filmul visurilor mele s-a dus naibii, da?

Ce-o să fac acum cu viața mea?

Hai, omule! Ne ai pe noi. E grozav, nu? Ne ai pe noi.

- Cum adică? Pe cine? - Hannah, Sophie, eu.

Omul tău, TJ. Uite-l acolo! Și familia ta.

Știu ce-ți trebuie. Știu. Un masaj.

Nina, ai pregătit pietrele fierbinți?

- În zece minute. - Va fi gata în zece minute.

Kevin, echipa e gata când zici tu.

- Da. Sunt gata. - Te descurci!

Da. Poftim!

- Doamne! Ce faci? - Bine. Grozav.

Kev, prefă-te că mergi cu bicicleta în Alpii Elvețieni.

Punem noi Alpii mai târziu.

Și ce... Sunt pe jos, n-am bicicletă, nu?

O punem și pe aia. Motor!

- Vreți să... - Dă-i drumul!

- Să mă prefac că merg pe bicicletă. - Exact.

Brațele drepte! Kevin, uite!

Omule! Nu!

Nu pot face rahatul ăsta.

Nu pot. Nu mai fac rahaturi din astea!

M-am săturat de efecte speciale și ecrane verzi nenorocite!

Niște rahaturi false!

Nu.

Vreau acțiune adevărată, futu-i!

Kevin, nu!

Nina, sunt gata pietrele alea?

Se pare că actorul de top Kevin Hart apare iarăși la știri.

Vedeta adaptării pline de adrenalină a serialului The Jeffersons...

HART DISTRUGE VEDETA DISTRUGE UN RESTAURANT

... și-a cheltuit banii distrugând un restaurant de lux

pentru a convinge o șefă de studio să finanțeze ceea ce el numește

un film de acțiune „în stil ciné-vérité”.

Asta la doar un an după ce actorul

și-a concediat cu mare tam-tam cascadorul cu vechime, Doug Eubanks,

în toiul filmărilor, o decizie care i-a șocat pe cei din interior.

Aduceți-mi-l pe acest om!

Aduceți-mi-l pe acest... Kevin Hart.

E uriaș, omule!

E ceva foarte uriaș! Andre, nu cred că înțelegi.

Mi-am azvârlit visul în univers și ghici ce?

Apare Karl Stromberg în fugă!

Absolut! Da.

Dar trebuie să recunosc, șefu', nu-mi place.

Nici măcar nu-l știi, nu?

L-am căutat pe Google și nimic.

Pentru că e european.

Au propriul lor Google, toți știu asta, da?

Tipul e baștan, are o grămadă de bani.

Dacă dorința lui este să-mi facă filmul, așa să fie. Mie îmi convine.

Nu pot s-o fac, șefu'. Îmi pare rău, nu pot s-o fac.

Treaba mea e să am grijă de tine și nu cred...

Ce ai spus?

- E treaba mea să... - Nu asta-i treaba ta.

De fapt, e complet opusul.

Știi cine are grijă de mine, Andre?

Eu! Eu am grijă de mine. Eu, da?

- Știi ce? Oprește! - Ce?

- Oprește! O să conduc singur. - Nu, Kevin!

Nu poți conduce singur! Ai nevoie de mine!

Ba nu. Rectific!

N-am nevoie de tine. N-am avut nevoie nici de cascador.

Și n-am nevoie de un asistent care să-mi zică cum să trăiesc.

Oprește!

- Nu ține volanul de mijloc. - Taci, Andre!

Am zis să taci!

- Știu să conduc. - Știm, cu toții știm.

Știe să conducă. Știm.

Totuși, du mâna în jos și pune schimbătorul pe D.

O pun în prima.

Nu! Ăla e marșarierul. Nu vrei să te ajut?

Urc în mașină, o pornesc și sar din mers.

- Vor crede că ești tu. - Nu vreau să mă ajuți!

Bine. Așa!

- Bine. Ai pornit. - Da, ușurel. Foarte încet.

Du-te naibii! O să conduc până acasă.