La Menace

AMENINŢAREA

Dle Savin, cumpăraţi cele trei camioane ?

Când voi fi pe cont propriu, vă spun.

Mă scuzaţi.

E totul în regulă ? Să mergem !

Pentru Dumnezeu, ce v-a apucat ?

Aţi înnebunit ?

- Vedeţi camionul ăla, dle Belloc ? - Da, îl văd.

E un campion al companiei Montlaur, o companie care nu mai face trafic.

Contractul nostru nu mai există ! Folosiţi pe altcineva.

Din cauza portughezilor clandestini ?

Eu nu ştiam nimic. Şoferul a vinovat, a recunoscut tot.

- Sunt sigur că l-aţi cumpărat. - Cum ?

Ştiu asta, dar n-o pot dovedi.

Mare grijă, Belloc !

Dacă încercaţi să-mi puneţi ceva în cârcă, n-o să vă fie uşor !

- Bună ziua, dră Montlaur. - Bună ziua.

- Domnişoară... - Bună ziua.

Sunt bucuros.

Am pierdut un client, dar sunt foarte bucuros.

Ieri, am rupt orice legătură cu Belloc.

Foarte bine-ai făcut.

În Canada, au încercat să mă prindă cu un transport ilegal.

- E totul în regulă, Dominique ? - Da.

M-am gândit şi cred că Verillon mă poate înlocui cel mai bine.

Foarte bine.

Treptat, o să-l pun la curent cu toate.

Compania Savin va începe cu trei camioane.

De ce trei camioane ?

Ţi-am cumpărat camioanele pe care le-ai testat zilele trecute.

Am sunat la Volvo ? Daţi-mi-l pe Baumer, vă rog.

Baumer ? Sunt eu, Savin. M-am răzgândit cu cele trei camioane.

- De ce ? Doar îţi plăceau. - Eu nu pot fi vândut sau cumpărat !

În fiecare dimineaţă, la ora 8. Cu plăcere.

- Doamnă ? - O caut pe dra Julie Manet.

Dominique !

Dominique !

Pentru Dumnezeu !

Doctor Canselier ?

Te-ai speriat ?

Încă mă mai iubeşti.

Nu, Dominique !

Te plac, dar nu te mai iubesc. Să nu mai vii niciodată aici !

- Nemernicule ! - Dominique, încetează !

- Nemernicule ! - Dominique !

- Nemernicule ! - Ascultă-mă !

- Dominique ! - Nemernicule !

- Ascultă-mă ! - Nemernicule !

Nemernicule...

Dominique, ascultă-mă...

Nu plânge.

Da ?

E cineva ?

Dacă te iubeşte aşa, înseamnă că suferă.

Frumoasă, mereu bogată...

Un astfel de eşec poate însemna că a pierdut tot.

- Dar tu nu ai nicio vină. Vrei ? - Nu, mulţumesc.

O să păstrez pentru mai târziu.

Bine faci. De mâine, tu o să mă hrăneşti.

Nu mai pot rămâne în companie.

O să ne descurcăm.

Bineînţeles.

O s-o iau de la zero.

Şi la vârsta mea... Îţi dai seama ?

O să întârzii.

- Vreau să mai văd o dată casa. - Bine. Trec să te iau ?

Nu, termin devreme în seara asta.

Ne întâlnim la locul obişnuit, la Cetate ?

- Dacă vrei aşa... La 20:30 e bine ? - Da, la 20:30.

Ne vedem diseară !

100 000, dră Montlaur.

- Doriţi să vă însoţim ? - Nu, mulţumesc.

- Pe mâine, dle Savin ! - Pe mâine.

Da...

Nu !

La dracu' ! Nu pot să cred ! Nu mai poate aştepta ?

Paco, e a treia oară în două luni. Nu se poate !

Da... Spune-mi exact unde. Bine, vin.

- Da ? Julie a plecat de 15 minute. - Mulţumesc, domnişoară.

Paco !

- Spune-mi... - Tu erai, Savin. În sfârşit.

- Unde e camionul ? - La jumătate de oră de-aici.

Să mergem !

Ce s-a întâmplat ? Iarăşi probleme cu Gisele ?

Da... De data asta, a plecat.

Se întâmplă ceva sau nu ?

Paco !

Paco ! Unde s-a dus ?

Hai, ridică-te !

O să aduc o macara.

Mă iertaţi, dră Manet.

Ştiu că nu pe mine mă aşteptaţi. Trebuie să fiţi dezamăgită.

- Ce doriţi ? - Nimic.

Să vă văd de aproape.

Sunteţi frumoasă...

Şi de aproape.

Ce faceţi ?

Una dintre noi e în plus.

- Sunteţi nebună ! - Nu prea cred !

- Luaţi-l şi deschideţi-l ! - Nu !

- Deschideţi-l ! - Nu !

Sunt 10 milioane ! Ia-i şi lasă-mă în pace !

Sunteţi nebună !

Idioato ! Henri e al meu !

Dar mie mi-a făcut un copil !

- Mişcă ? - Nu încă !

O să-l fac eu să se mişte !

Hai, vino !

- Ai văzut cât e ceasul ? - Nu mă interesează.

Mai vorbim noi mâine.

- Henri, nu vreau să-mi ia carnetul. - Nu ţi-l iau. Culcă-te !

Iubito...

- Am crezut că o să mă omoare. - Spune-mi ce s-a întâmplat.

Calmează-te !

Nu te mai mişca !

Bună ziua, domnilor.

Dominique !

Da ?

- Bună ziua, Isabelle. - Vă caută un domn.

- Dl Savin ? - Da.

Sunt inspectorul Waldeck.

Am găsit trupul dnei Montlaur... La Cetate.

- A căzut ieri seară, la orele 21:15. - Dominique ?

Corpul său are urme de lovituri.

E posibil să fi fost împinsă.

- Aţi petrecut noaptea aici ? - Nu, am fost la Julie Manet.

- E amanta dv. ? - Nu sunt căsătorit.

Când aţi plecat către ea ? La ora cinei ?

Nu mai ştiu... Cred că pe la orele 21.

- Mă enervasem cu un camion... - Ce camion ?

Un şofer a avut un accident. Dar ce vreţi să spuneţi, domnule ?

- Bine... Pot vorbi cu şoferul ? - Da, trebuie să fie încă la depozit.

Pe curând !

Julie, eu sunt.

Dominique a murit acolo ieri seară, la ora 21:15.

Julie !

- Cum poţi să crezi asta ? - Toată lumea o să creadă asta.

Ce-o să declari poliţiei, că v-aţi certat şi că v-aţi bătut ?

Şi că Dominique Montlaur s-a aruncat în gol ca să-ţi facă necazuri ?

Nimeni nu va crede într-o sinucidere.

Ascultă-mă cu atenţie !

Nu trebuie să spui că ai fost acolo aseară, sub nicio formă.

- La ce oră a plecat ? - La 9:15.

- Ştiţi ora destul de exact. - L-am făcut să-şi piardă vremea.

- Aveţi ceas ? - Nu.

Dar am adormit sub ceasul ăla, nu aveam cum să nu-l văd.

- Inspector Waldeck. Dră Manet ? - Da.

- Voiaţi să ieşiţi ? - Nu. De ce ?

- Amanta prietenului dv. a murit. - Amanta ?

- Prietenul meu ? - Henri Savin şi dna Montlaur.

- Şefa lui a murit ? - Ieri seară.

- Aţi petrecut noaptea cu dl Savin ? - Da, aici.

- Între ce ore ? - De la 9 seara până dimineaţă.

- Ora 21 ? Sunteţi sigură ? - Da, aşa cred.

Uitaţi ce e... Vin de la depozitele Montlaur.

Am făcut 30 de minute pe un drum fără trafic.

Dl Savin a plecat de-acolo la 21:15.

Vă îngrijorează cumva ?

Aţi spus ora 21. Eu spun că nu putea veni înainte de 21:45.

La revedere.

A fost şi o altă maşină, mai mică. S-a oprit acolo.

A plecat apoi în mare viteză, pe-acolo.

Uitaţi... Sunt urme de cauciucuri.

Waldeck, vino aici !

Ce este ?

Uite ! Par a fi urme de vopsea.

Cabină telefonică

Salut, Bruno.

Verifică printre apropiaţii dnei Montlaur cine are o maşină mică.

E cu siguranţă roşie şi zgâriată pe lateral.

Nu, nu vin acum, vreau să iau o pauză.

Trebuie să vă plătesc două convorbiri.

- Deci a fost o crimă ? - Să-i trimiteţi la mine pe curioşi.

Dacă-mi vorbiţi aşa...

- Aţi văzut ceva ? - Nu, n-am văzut nimic.

Vă costă trei franci !

Păstraţi restul.

Un Austin roşu a trecut pe aici în mare viteză la 9:15.

Domnişoară...

Vă întreb pentru ultima oară. Aţi fost la Cetate ?

Nu.

- Plecaţi ? - Nu.

Lucraţi în haine de zi ?

Ce-i asta ?

Maurice ! Adu-o pe domnişoara mai aproape.

Vă puteţi ridica ?

Domnişoară Manet !

Domnişoară Manet !

- Nu mă pot aşeza ? - Nu.

- Aveţi greţuri ? - Da.

- Sunteţi însărcinată ? - Da.

- În ce lună ? - Sunt în luna a doua.

Mă voi căsători cu dl Savin.

Mă întorc imediat.

10 milioane ? În acea după-amiază ?

- 100 000 de franci noi. - Retrage deseori aşa mult ?

Niciodată ! Doar sume mici. Tot timpul foloseşte cecuri.

E ciudat.

O să vorbesc cu procurorul.

Continuaţi să negaţi prezenţa dv. la locul faptei.