The Jacket

Irak 1991

Este un copil acolo.

Asta nu e problema noastra.

Nimic din toate astea nu e problema noastra.

Cum e, micutule?

Esti teafar?

Aveam 27 de ani, prima data cand am murit.

Imi amintesc ca era alb peste tot.

Era razboi. Ma simteam viu, dar eram mort.

- Varsta? - 27.

lata. Starks, Jack.

Nascut in Vermont. Nu are trecuta nici o ruda.

La spital se vor ocupa de el.

Dumnezeule. Traieste. A clipit.

L- am notat, ocupa-te de restul.

Nu, vino sa vezi.

Rahat. Cod albastru!

Avem nevoie de un doctor.

Sergent Starks a fost foarte norocos.

Doi centimetri mai la dreapta si nu mai traia acum.

Are amnezie si se poate sa aiba o truma psihologica.

Vermont. 12 luni mai tarziu.

Sunteti in regula?

Nu mai porneste masina.

- Ea e mama? - Da.

Cum o cheama pe mama ta?

Jean.

Jean.

Ma auzi?

Te trezesti?

Incearca sa stai treaza.

Dumnezeule.

Mama a luat ceva?

- Pe tine cum te cheama? - Jackie.

Imi pare bine de cunostinta, Jackie.

Stii ce...

ia asta.

Incearca sa o tii pe mama treaza.

Eu voi incerca sa repar masina.

Dumnezeule.

Nu.

Ce crezi de toate astea?

Nimic.

Nimic?

Ce sunt astea?

Sunt etichete. Au numele si data nasterii pe ele.

- Pentru ce? - In caz ca ma pierd.

In caz ca nu-mi amintesc cine sunt.

Mi le dai mie?

- Da. - Mersi.

Crezi ca poti s-o pornesti?

Hai, incearca.

Sa rotesti cheia.

Continua.

Merge.

la-ti mainile de pe ea...

la mainile de pe fiica mea.

- Mama, ne-a reparat masina. - Treci in masina, Jackie.

- Acum! - Mama, a reparat masina.

Treci in masina!

- Ce faci? - Bine.

- Incotro? - Spre Cannor.

- Te duc, daca vrei. - In regula.

- Urca. - Multumesc.

Pune geanta aici.

- E tare frig afara. - Da.

N- a mai fost de mult o iarna atat de friguroasa cu multa zapada.

- Stii sa conduci? - Da.

Ai fost la inchisoare?

Nu, n-am fost.

Iti spun ceva. E mai nasol decat la razboi.

- E mai nasol decat pe unde ai fost tu. - Ma indoiesc.

De ce ne-a oprit?

Recreere.

Jackie si Jean. Atat stii sigur din acea zi?

Da.

Esti constient ca nu avem numele de familie...

o adresa stabila...

si nici o inregistrare despre acesti prieteni ai tai?

Ma tem ca va trebui sa aud un raspuns, dle Starks.

Da.

Ofiter Harrison a fost impuscat de 3 ori.

Era mort de mult, cand am ajuns noi acolo.

Jack Starks poate explica incidentul.

Poate isi explica planul care I-a pus la cale cu fetita.

- Obiectez. - Am auzit de razboi...

Dupa operatiunea Storm lucrurile au devenit nasoale pentru el.

Nu se putea spune daca e ok.

- A fost altcineva. - A fost nasol.

Pentru Dumnezeu, clientul meu spune ca a murit deja o data.

Nu stie ce se intampla.

Imi amintesc...

A fost altcineva.

Cred ca asta s-a intamplat.

Daca Starks a ucis acel politist...

nu poate fi responsabil pentru o minte afectata.

Noi, juratii il gasim pe acuzat...

nevinovat, pe motiv de nebunie.

Jack Starks...

sentinta este sa fii internat la un azil de nebuni...

unde sper ca doctorii iti vor oferi tratamentul adecvat...

si te vor ajuta.

Haide.

Ridica-I.

Va rog. Ce se intampla?

Nu e locul meu aici.

- Nu trebuie sa fiu aici. - Asa cred si eu.

Dar nimeni nu mai poate face nimic acum.

Va rog.

Lasati-ma sa ies de aici.

Va rog.

- Cat i-ai dat? - 15 centimetri.

- Esti sigur? - Da.

Bine, scoate-I.

Ma auzi, Jack?

Daca da, clipeste.

Nu si-a pierdut cunostinta.

Vrei sa-I bagam inapoi?

Nu. Luati-I de aici.

Duceti-I sus, si verificati-i semnele vitale.

Tu esti cel care a ucis politistul, nu?

E evident, nu?

Televizorul... iti mentine mintea activa.

Eu sunt, Rudy Mackenzie. Bun venit.

Deci...

Nu am chef sa vorbesc de asta.

Nici eu nu cred in conversatii marunte, trancaneala...

Sunt chestii inutile.

Totusi obtii altceva.

Asta e terenul nostru.

Sunt gata sa arunc mingea. Haide.

Bine.

Tu de ce te afli aici?

Am incercat sa-mi ucid sotia...

De-aia te afli aici?

Da. Am incercat de vreo 30 de ori.

Nu am planuit sa o fac.

Mereu era o chestie de moment.

Si m-a tot amenintat ca ma baga intr-un azil...

pana cand am ajuns aici.

A facut sa pari nebun.

Eu am facut pe prostul.

Cand am incercat a douzecea oara, deja gasisem o metoda alternativa.

Poate una mai eficienta.

Buna dimineata, dlor. Cum va simtiti azi?

Pentru mine asta e o intrebare dificila, dr. Lorenson...

pentru ca lumea din jurul meu este redusa...

si apocalipsa trebuie sa vina, si pe urma voi lua flori...

ceea ce e cam greu de organizat.

Si dvs, dle Starks?

- Sunt bine. - Sunteti bine?

Spune-mi tu...

e ceva in neregula cu mine?

Esti cam slab.

Poate ca muncesc mult in vise.

Faci conversatie marunta?

Ma bucur sa vad ca cooperezi, dle Starks.

Suntem aici sa te ajutam, Jack. Facem doar ce-i mai bine pentru tine.

Tineti-I. Voi aduce tranchilizantele.

Nu.

Nu e nevoie.

Ridicati-I.

Sa luam camasa de forta.

Singurul lucru care-i lipseste mintii tale, e consistenta...

Cat timp sa-I punem sa doarma?

Il punem acum.

La dracu'.

Scoateti-ma de aici.

Scoateti-ma de aici!

- Esti ok? - Sunt bine.

Asculta...

- nu vreau sa te deranjez. - Atunci nu ma deranja.

Cum ramane cu Starks?

Ce-i cu el?

- Nu ar trebui... - Nu ar trebui...

sa incercam sa-I ajutam cum putem?

- Da. - Si il lasam acolo asa?

Medicamentele care i le-am administrat...

sunt pentru a-i ajusta sau chiar opri iesirile violente.

li va mai lua din ura.

Aparatul acela e cel mai sigur loc pentru asta.

Astfel pot monitoriza efectele secundare pe care nu le pot prevede.

Dar cum le poti monitoriza cand e inauntru?

Consider timpul petrecut de el acolo ca facand parte din tratament.

Nu poate distruge ceva ce e distrus deja.

Locul meu nu e aici.

In caz ca n-ai observat, e Ajunul Craciunului.

Nu vei gasi nici un taxi aici.

Mersi.

Trebuie sa mergi undeva?

Nu sunt sigur.

Te mai intreb o data. Priveste in jur, si ia in considerare toate sansele.

Trebuie sa mergi undeva?

Da.

Super.

Urca.

Unde sa te duc?

Nu stiu.

Cum adica nu stii?

Nu stiu.