Robin Hood

Din episoadele anterioare...

Ai uitat de omul care ar trebui să fii.

Omul ce va conduce saxonii spre măreție.

O peșteră enormă, 200 de saxoni și-au făcut-o drept casă.

Pentru a restabili ordinea în Nottingham, regele l-a trimis pe Guy din Gisborne.

- Dulăul de luptă al regelui. - Omorâți-i pe toți!

Până și cel mai dur dulău trebuie omorât dacă amenință stăpânul greșit.

- Ai un plan? - În haosul războiului,

unde lama care-i va tăia gâtul nu poate fi văzută.

Isteț John. Binecuvântarea papei nu-i oferită, e plătită în sânge.

Vei merge în Roma și vei pune capăt ambițiilor fiului meu.

- Soarta mea e în mâna ta. - Spune ce-i asta!

- Spune ce-s pentru tine! - Ești

singura femeie ce m-a făcut să uit cine sunt.

Dar acum trebuie să plec.

Regele a trimis sute de oameni

- să-l omoare pe Rob și gașca lui. - Unde?

Șeriful știe unde ești. Orice ai alege, eu te aleg pe tine.

Aedric, Sălbaticul Aedric...

când toți ceilalți și-au lăsat armele... el a luptat până la final.

A murit în luptă... dar spiritul său încă se luptă.

Și-o va face pe vecie.

Prin tine.

Ești bine?

Un vis?

Așa cred.

Robin Hood - S01E10 „Un inamic cade, altul se ridică”

Funcționează rugăciunile tale?

Când tu și Marian ați plecat, m-am rugat să vă întoarceți.

Și iată-vă aici.

Ne-ai văzut plecând?

De ce te-ai întors?

Eu... am văzut ceva și trebuie să acționez.

Ai dreptate în legătură cu ura.

Dar nu-i ușor să renunți la ea.

M-a ținut în viață până acum. Ne-a dus pe toți până aici.

Nu știu cum să luptă fără ea.

Luptă pentru ceea ce urmează. Nu pentru ce s-a întâmplat.

Nu pentru ce te rănește. Luptă pentru pace.

- Pentru speranță. - Speranță?

Speranța-i un lucru greu de cărat.

- Mai greu decât fierul. - Da.

Dar moartea n-o poate atinge.

Un om ce-i plin de speranță, nu poate fi uitat.

Sunt prea mulți, îți dai seama, nu?

- Ai vreun plan? - Frânturi doar.

Trebuie doar să le pun cap la cap.

Canionul le va bloca mișcarea. Trebuie să-i copleșim ca număr.

Vor fi înghesuiți.

Nu vor ști că suntem acolo până nu suntem pe ei.

Hood se va pregăti de un atac direct. Nu-i un soldat, dar nici prost nu-i.

Ce contează?

Tu ai spus că se luptă ca un băiat, neglijent, plin de emoții și disperat.

Oamenii disperați supraviețuiesc atunci când n-ar trebui.

Mie n-o să-mi supraviețuiască, Șerife.

Își admir certitudinea, Gisborne.

E un lucru rar pentru cineva care încă respiră.

Răspundem sfidării cu dispariția lor.

Nu și-au mișcat poziția dar și-au mărit numărul.

Sunt cel puțin 500.

Drew, adună-i pe toți în peșteră. Știu ce trebuie să facem.

Sunt 500 în acest moment.

Înarmați, blindați, cu cai de luptă, catapulte...

Și știu unde suntem. Asta-i o problemă, dacă mă întrebi.

Știu unde suntem.

- Asta înseamnă că știm unde vor fi. - Da, aici, ne bat de nu mai știm de noi.

Nu, vom fi plecați.

Ascunși în pădure, așteptându-i să intre și-i lăsăm să treacă. Apoi avansăm.

- Unde? - În Nottingham.

Sunt singurul care nu-l înțelege pe micul prinț?

De ce să-i înfruntăm când putem să fim mai deștepți?

Știindu-i, va avea puțină pază. Nu va fi suficientă să ne oprească.

Vrei să cucerim orașul?

- Își vor da seama și vor veni toți 500. - Când vor veni, noi vom fi pe ziduri.

Vom doborî o sută până să ajungă la poartă.

Dar vor ajunge la poartă și vor trece de poartă.

- Exact asta vrem. - Să-i invităm înăuntru?

Le oferim și vin înainte de măcel?

- De ce-i lăsăm să intre? - Vor asalta orașul.

Noi îi vom ataca de pe acoperișuri, geamuri, alei, vor sângera la fiecare pas.

Pe cum avansează, ne retragem în castel. Până trec ei de porți, noi suntem plecați.

Pe ușa secretă către pădure,

- unde eliminăm pe cei rămași. - În pădure.

Toți vor fi acolo cu excepția arcașilor. Tu vei conduce, îi ataci din spate

- și îi atragi în pădure. - Da.

Pădurea e lumea noastră. Avem avantaj în ea.

Va lupta pentru noi dacă o lăsăm.

Îi divizăm, îi facem să lupte pe două fronturi.

Puterea lor e în număr, asta o să-i slăbească.

Ar putea funcționa.

Va funcționa fiindcă nu se vor aștepta. Și nu vor avea un plan să reacționeze.

Și până-și dau seama...

va fi prea târziu.

Ce-nseamnă asta?

Ți-am spus să rămâi în Westminster.

Mareșalul. M-a părăsit.

De când te-a făcut să fii așa absența unui bărbat?

M-a abandonat gravidă.

Te-ai făcut de rușine!

Mareșalul n-a fost orice bărbat. Mă iubește și eu îl iubesc.

Bărbații nu-și abandonează femeile pe care le iubesc.

Unii o fac. Unii sunt nevoiți! Datoria lui e față de regină...

- Te-a folosit! Și l-ai lăsat! - Nu...

Uită-te la tine.

Fiica din Nottingham, ruinată de indulgență, de prostie.

Am fost prea tolerant cu tine.

Vei merge la mănăstire.

- Nu... - Vei merge!

Vei naște! Și vei fi tăcută!

- Nu... - Acolo, vei confrunta

slăbiciunea pe care o văd în tine și o vei înlocui cu puterea

la care am muncit o viață să ți-o insuflu!

- Te rog... - Fără comentarii!

E ordinul meu!

Te apasă ceva.

Tata obișnuia să spună să mă mișc în liniște.

Să mă amestec printre copaci și să vânez în direcția vântului.

Fiecare avantaj e important.

Știm că vor veni dar nu și când. E un mare dezavantaj.

Dacă ne mișcăm prea repede, ne expunem și nu vom mai ajunge până-n Nottingham.

Tata va ști când.

Pot obține informația de la el.

- Nu, nu-ți cer asta. - Și totuși mă ofer.

- Cum ai spus, ar face diferență. - Nu.

Marian, riscul e prea mare.

- Dacă-ți suspectează motivele? - Mă va omorî.

Rob, dacă asta ne oferă o șansă, o voi face.

Astea ar putea fi ultimele noastre ore.

Să nu le petrecem certându-ne.

- Nu vreau să-ți dau drumul. - Nu trebuie.

Nu în seara asta.

Dacă tot ce avem...

e acest moment...

e suficient.

Te iubesc, Marian.

Te iubesc, Rob.

E suficient de departe.

Mă întorc mâine după-masă și după apus.

- Ne vedem la lizieră. - Mulțumesc, Milange.

- Ai grijă. - Succes.

Aveai dreptate. Despre tot.

Tot ce mi-ai spus, alegerile mele, acțiunile mele, toate au dus la asta.

Regret totul.

Te rog.

Lasă-mă să mă întorc acasă.

Și regina?

M-a eliberat din îndatoririle mele. Să mă împac cu familia.

Ești sigură de această acțiune?

- Șeriful se va ocupa de Gisborne. - Gisborne e formidabil.

Poate, dar nu există nicio armură ce te protejează în fața trădării.

Șeriful va reuși, la fel și tu.

Oprește ambițiile fiului meu și vei fi răsplătit.

Roma te va testa. Vezi să se teamă de tine.

O altă luptă?

Tata mereu caută una.

- A spus când va pleca? - Nu.

Nu trebuia să te întorci.

Uneori mă gândesc la plecare.

Să încep o viață nouă. Fără umbre, fără nume.

Dar sunt singurul fiu acum și asta înseamnă ceva pentru el.

Cred că înseamnă ceva și pentru mine.

E în regulă să ai un nume.

Doar nu-i lăsa greutatea să-ți rupă spatele.

Am păcătuit.

Mi-am oferit inima unui om ce mi-a întors spatele.

- Ăsta nu-i un păcat. - Ce am făcut cu el a fost.

Și acum îi port copilul.

Vei învăța vreodată?

Tata vrea să mă trimită la mănăstire și stareța mă va închide

și voi trăi restul zilelor mele în anonimat și slujire tăcută.

- Nu se va întâmpla asta. - Nu.

- Fiindcă mă vei ajuta să scap. - Nu voi face așa ceva.

Când tata va muri, eu voi deveni autoritatea din Nottingham.

E puternic, da, dar nimeni nu învinge timpul.

Mereu a fost dorința lui ca puterea pe care o are

să-mi fie transmisă. Regele și regina m-au binecuvântat, voi fi pregătită.

Ca aliat al tatălui meu, ai prosperat. Ca al meu, averea ta va crește.

Dar refuză-mă și până la finalul anului vei dispărea de pe lume, fii sigur.

Uite ce-ți cer. O trăsură în afara mănăstirii.

Mă va duce la Dover, unde vei fi aranjat trecerea mea pe un vas către Roma.

Tatăl tău te-a învățat multe despre putere.

Tatăl meu m-a învățat despre ea, da.

Dar puterea... nu poate fi învățată, episcopule.

Poate fi doar dobândită.

- Cred că-i satisfăcător să-i pui capăt. - Despre ce vorbești, fată?

De sfârșitul lui Hood și gașca lui.

Nu mă așteptam la Șerif, dar planurile sale par impresionante.

Planurile Șerifului? Sunt ale mele.

- Dacă las după el, ce s-ar schimba? - Așa-i.

Ca-n cruciade, regele se bazează pe tine că vei reuși...

acolo unde alții au eșuat.

Știu că nu ne-am înțeles mereu.

Dar asta, faptul că ești acasă...

așa ar trebui să fie.

Da, tată.

- Dacă vor fugi? - Nu au unde să fugă.

Mâine, Leicester trece podul Meden cu 300 de oameni.

Vor fi prinși în capcană.

Până mâine seară, pădurea Sherwood arde.

Și cu ea, fiecare proscris.