Girl Taken

- Fetelor! - Venim!

Uitați-vă la voi. Nu-mi vine să cred că-i ultima zi a gemenelor.

- Abby, ești cea mai bună elevă a mea. - Mersi, dl Hansen.

- Am marfă bună. - Iei droguri?

Vei fi blocată în maghernița asta și vei rămâne gravidă cu un oarecare.

Abby? Lily?

Trage pe dreapta, pot coborî aici. E blocată, mă ajuți?

Nu vrei să fii căsătorită cu un om de succes?

Mă mulțumesc cu soțul pe care-l am.

- Dna Riser, noi... - Eve.

Tommy. Am vrea să dai o declarație.

- De ce ai lăsat-o să meargă singură? - A plecat departe de tine.

Ăsta-i un mesaj pentru fiica mea.

Te căutăm și nu renunțăm la tine până nu te găsim.

Te-am căutat peste tot. Eu și jumătate de oraș.

Ajutor!

UN AN MAI TÂRZIU

Ți-ar plăcea să facem ceva special diseară?

Trebuie să mă concentrez pe carte.

- Înțelegi? Nu? - Da, sigur.

Bun.

Am plecat.

Bine ai venit acasă.

Ți-a fost dor de mine?

Păpușă,

ți-a fost dor de mine?

Mi-a fost dor de tine.

Știu.

Sunt aici acum.

Ți-am adus un cadou. Vino să vezi.

Ce zici?

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Bravo, păpușa mea.

Fata răpită - S01E02 „Blocată”

Ia uite-o. Cum te simți? În ce stadiu ești?

Unde mergi? Te duc cu mașina dacă vrei.

Nu? „Mersi mult, Archie. Apreciez oferta făcută.”

- Nu. - În fine. Pierderea ei.

Da.

- E ziua ei de naștere... - Mâine, știu.

A trecut un an, Tommy.

- Vreau să mai dau o declarație. - Nu.

- Eve, înțeleg de ce... - Tommy, cineva știe ceva.

Fără piste noi, nu putem ieși în fața presei.

- Și renunțăm atunci? - Nu, normal că nu.

Nu asta vreau să spun, ci trebuie să fim realiști.

Și ce facem noi asta zici că e? E realist? Ai o soție.

Te rog, n-o face. Nu.

N-ar mai trebui să facem asta.

Știu.

Eve, n-am renunțat la Lily.

Abby!

Ce vrei?

Ești bine?

- Arăți groaznic. - Mersi mult.

Ai stat cu Archie și idioții ăia.

- Și? - Ești mai bună de atât, Abby.

- Wes, sunt prietenii tăi. - Au fost.

- Nu mai fac chestiile alea. - Felicitări, ești o altă persoană.

- De ce te comporți așa? - Scuze Wes, dar cum ai vrea?

Știi măcar ce-i mâine?

- E ziua ei de naștere. - Ziua noastră de naștere.

E dispărută de aproape un an.

- N-am fost niciodată... - Frate, ai deschis sau nu?

Doar dă-mi pace.

- Abby! - Doar pleacă!

- Pa, dl Simpatic! - Te-am auzit.

Dl Hansen?

- Dl Hansen? - Dna Riser.

Cum vă simțiți?

Frumoase flori.

Am întâlnire diseară.

Sunt crini.

Scuze.

Haide. Să-ți luăm ceva de băut.

Cred că mă pot stăpâni, dar apoi mă năpădesc toate amintirile.

Nu ești de învinuit, Eve.

După câte ai pătimit ultimul an... Nici nu-mi pot imagina.

- Totuși, nu trebuia să faci asta. - Am făcut-o cu drag.

Cum e Abby?

Am fost dezamăgit să aud că n-a mers la universitate.

- Mă exclude. - Ar putea reaplica.

După câte a pătimit, ar înțelege-o.

Nu pot vorbi cu ea.

Lily a fost mai independentă, așa-i? Mai aventuroasă.

Da... Plus că ea a a fost sora mai mare și cred că...

11 minute face diferența între gemeni.

- Alea sunt pentru...? - Zoe.

- Nu se simte prea bine. - Scuze, am atras atenția asupra mea.

Nu te prosti. Trebuia să vorbești cu cineva.

Poate amândoi trebuia să vorbim.

Unii cred c-a plecat pur și simplu.

Tu nu crezi asta, nu?

Eve...

Cu cât durează asta mai mult, oamenii se uită la mine

și cred c-ar trebui să merg mai departe. Dar tu ai știut-o pe Lily.

- Știi că n-ar fugi și ne-ar părăsi... - Dă-mi telefonul.

Am să-ți adaug numărul meu.

Trebuie să merg.

Dar dacă simți nevoie să vorbești, eu sunt aici.

Ar trebui să vorbești cu Abby. Te admiră foarte mult.

Însemană mult pentru mine.

Am să văd ce pot face.

Ai grijă.

Înseamnă mult pentru mine.

Înseamnă mult pentru mine.

Mâine-i o zi specială.

Doar nu credeai c-am uitat, nu?

Și ce are dacă-i mai devreme?

Mulțumesc.

Vei fi mămica perfectă, păpușă.

Sper că-ți place.

- Am ales-o special. - E frumoasă, mulțumesc.

Ar trebui să facem poze.

Eu nu vreau.

Iar te-ai scărpinat!

De ce faci asta când îți spun să n-o faci?

- Vreau doar să... - Ce vrei?

- Vrei să te faci urâtă? Asta vrei? - Nu, nu vreau. Vreau să văd cerul.

- Știi cât am muncit să-ți fac o casă? - Știu.

Dar nu ajunge. Vrei să faci prostii.

Crezi că mă poți manipula să fac ce vrei dacă te rănești.

Nu, e pentru copil. E bine pentru copil dacă pot ieși afară.

Scuze, voi fi cuminte. Da? Promit că n-am să fug.

Rick?

Păpușa?

- Va trebui să te învăț o lecție? - Nu. Îmi pare rău. Voi fi cuminte.

Voi fi așa cum vrei tu.

- Nu-i doar pentru mine. - Știu.

- E și pentru tine. Și pentru... - Da, știu. Bine?

Voi fi cuminte.

- Da? - Unde ești?

- Ce vrei să spui? - Sunt la cabană.

- Ce? - Am zis să-ți fac o surpriză.

Cum ești?

Rick? Ce s-a auzit?

- Am mers la alergat. - În pădure?

Pentru creativitate.

Te voi aștepta atunci. Putem merge să mâncăm împreună.

- Putem merge la locul unde... - Nu.

Trebuie să mă concentrez.

- S-a întâmplat ceva? - Am mai discutat.

Am nevoie de timpul meu.

- Știu, dragule, dar... - Dar ce, Zoe?

- M-am gândit că... - Posesivitatea asta. Nu-i în regulă.

- Știu. Îmi pare rău. Nu m-am gândit. - Așa-i. Nu te-ai gândit.

Du-te acasă. Mă întorc pentru cină și putem vorbi atunci.

- Bine, dar nu te enerva. - Pa, Zoe.

N-ai putut sta deoparte? Am o aromă nouă. Vrei să încerci?

Haide.

Tatăl tău mi-a dat cabana pentru muncă. E un spațiu privat.

Da, dar mereu lucrezi, la școală și la carte.

- Nu-mi place să fiu verificat. - Nu te verificam.

Dar așa se simte. Insecuritatea-i peste tot.

- Zici că-i otravă. - Mă simt singură, Rick.

De când...

Parcă nu mai putem fi ca la început.

Cine-i păpușa?

Nu știam că scrii astfel de carte.

- Mi-ai citit paginile? Fără să întrebi? - Normal că nu, n-aș face asta.

N-aș face-o niciodată. Am văzut titlul și m-am simțit...

Cum te-ai simțit?

Că poate nu mă mai vrei.

Nu faci situația mai ușoară, nu? Pui la îndoială totul. Suspectezi totul.

- Nimic nu-i bun pentru tine. - Nu-i vorba de asta. Eu...

Chiar voiai să aduci un copil într-o asemenea casă?

Poate c-a fost mai bine așa.

Te frămânți mereu, așa-i?

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Ești iertată.

Încă nu. Mai rezistă.

Nu-ți dorești să poți dispărea?

Și-a făcut efectul, nu?

Mereu am știut că tu ești sora rebelă.

Mai vrei?

Ce faci?

- Trebuie s-o câștigi cumva. - Oprește-te.

Nu, am spus să te oprești.