Apocalypto

O mare civilizaţie nu poate fi cucerită din afară

până ce nu s-a distrus ea însăşi dinăuntru... W. Durand.

Inima...

...pentru Afumă Broaşte.

Mulţumesc.

Ficatul îi revine lui Nas Încovoiat.

Mulţumesc.

Frunză de Cacao...

...urechile.

Mulţumesc.

Iar ţie, Tontule,...

...testiculele.

Nu astea din nou.

Te ajut.

Atunci mănâncă-le tu!

Mie nu-mi trebuie, nici celorlalţi.

Nu-i aşa?

Nu.

Sigur că nu!

Numai uneori!

Ce crezi?

Nu!

Nu, nu!

De câte ori trebuie să le mănânc?

Am opt surori mai mari şi un frate.

Tata a mâncat testicule de tapir la fiecare din cele zece ocazii.

Să-i spun adevărul?

Îmi pare rău. Testiculele n-au niciun efect.

Tu n-ai mâncat niciodată?

Nici nu ştiu ce gust au.

Niciunul din voi n-a mâncat?

Nu, dar ne-a plăcut să te privim pe tine...

Tu ai fost cu ideea asta!

Daţi-l de pe mine!

Potoliţi-vă!

De ce-i laşi să se poarte astfel cu tine?

Fii tare.

Unde ţi-e mândria?

Dar bărbăţia îţi lucrează... Nu?

Da...

...numai că nu pot avea copii.

O să-ţi spun un lucru...

...dar te avertizez, are un efect foarte puternic.

Despre ce-i vorba?

Frunza de soanzo.

Frunza de soanzo?

Culeasă din marile mlaştini din sud...

Asta mi-a adus mie cei zece copii.

Nu! Nu! Aşteaptă...

Trebuie să te freci cu ea... acolo jos.

Chiar înainte de următoarea împreunare.

Să dai din belşug...

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.

Dacă asta merge... poate că n-o să mă mai bată la cap.

Soţia ta?

Nu, maică-sa.

Cotoroanţa îşi doreşte nepoţi.

Daţi-mi şi mie nişte carne.

Uite, ocupă-te de fleica asta...

...carne pură...

...miroşi a testicule.

Ce doriţi?

Ce doriţi?

Eu sunt Cer de Cremene.

Vânez în pădurea asta de când am devenit bărbat.

Tatăl meu a vânat aici împreună cu mine şi înainte de a mă naşte eu.

Fiul meu, Labă de Jaguar,

vânează acum împreună cu mine.

Va vâna aici cu fiul său după ce eu voi muri.

O captură bună?

Pe-aici sunt ape bogate.

Pădurea oferă multe aici.

Voiam doar să trecem.

Treceţi.

Aveţi grijă cum mergeţi.

Să mergem.

Pământurile noastre au fost pustiite.

Căutăm un loc unde să o luăm de la capăt.

Pământurile v-au fost pustiite?

Da...

Căutăm s-o luăm de la capăt...

Rămâi pe loc.

Fiule!

Rămâi pe loc.

Să ne întoarcem în sat.

O să te rog să nu vorbeşti despre ce ai văzut azi în pădure.

Pari îngândurat.

Aşa e, sunt.

Ce-ai văzut la acei oameni din pădure?

Nu înţeleg.

Frică.

O frică profundă.

Erau infectaţi cu ea.

Ai văzut?

Frica e ca o boală.

Se strecoară în sufletul oricui vine în contact cu ea.

Deja ţi-a alungat pacea.

Nu te-am crescut ca să te văd trăind cu frică.

Alungă-ţi-o din suflet.

Nu veni cu ea în satul nostru.

La prima geană de lumină, ne vom aduna cu bătrânii...

...la colina sacră a strămoşilor noştri.

Acolo le vom invoca spiritele ca să ne călăuzească.

Uitaţi-l!

Îngrămăditule ce eşti!

De nimic nu-i bun.

Nu poate s-o facă.

Tu! Da, tu!

Ne-ai dus de nas cu statura asta a ta.

Treci înăuntru!

Fir-ai să fii! Treci acolo!

Babo, te rog!

Treci!

Nu eşti în stare de nimic!

Şi voi ce vă hliziţi?!

Dăruieşte-mi un nepot, altfel găsesc pe altul.

Mamă, ajunge.

Să nu mai ieşi de-acolo până nu faci un copil.

Chiar doi!

Ce zici?

Adică gemeni, prostule.

Mamă.

Poţi să pleci? Zice că nu poate dacă stai tu aici.

Treceţi odată la treabă.

Mamă...

A plecat.

Mamă, ce-ai vrea să mâncăm la ospăţ diseară?

Am tapir... dar l-am găsit şi pe băieţelul ăsta.

Un băiat, zici?

Fript!

Tapirul miroase mai bine. Cred că e mai proaspăt.

Nu, tată! Nu! Eu sunt! Eu sunt!

O să-l atârn pe băiat aici, în caz că ne răzgândim.

Stai...

Ăsta e Ţestoasa care Fuge. E fiul nostru cel mare.

Da, eu sunt. Sunt fiul tău cel mare!

Atunci, o îmbrăţişare pentru fiul meu cel mare...

...şi o îmbrăţişare pentru cel mic.

Eu zic să alegem tapirul.

Într-o bună zi, moşule!

Într-o bună zi, o să-ţi rup picioarele!

Iar Omul rămase singur...

înecat în tristeţe.

Iar toate animalele s-au dat aproape de el şi i-au spus:

"Nu vrem să te mai vedem întristat..."

"Cere-ne orice doreşti, şi îţi vom da."

Omul grăi: "Vreau să am ochi ageri..."

Vulturul îi spuse "Îi vei lua pe ai mei."

Omul grăi: "Vreau să fiu puternic."

Jaguarul spuse:

"Vei fi ca mine de puternic."

Apoi Omul grăi: "Vreau să aflu secretele pământului."

Şarpele i-a zis: "Ţi le voi arăta."

Şi astfel a fost cu toate animalele.

Iar când Omul a avut toate darurile pe care ele i le puteau oferi...

...a plecat.

Apoi Bufniţa le spuse celorlalte animale:

"Acum Omul cunoaşte multe lucruri şi e în stare să facă multe..."

"Dintr-o dată, mi-e frică de el."

Cerbul spuse: "Omul are tot ce îi trebuie."

"De acum înainte, nu va mai fi trist."

Însă Bufniţa îi spuse: "Ba".

"Am văzut în Om un gol..."

"precum o foame care nu se opreşte niciodată..."

"Asta îl întristează şi îl face să-şi dorească."

"Va continua mereu să obţină ce vrea..."

"până ce într-o bună zi, Lumea va spune:"

"Eu nu mai exist, şi nu mai am ce să-ţi ofer."

Întoarce-te lângă mine...

Întoarce-te lângă mine...

Fiul meu dănţuieşte.

Fiul tău e fericit.

Ce doreşti?

Fugi!

Dacă tot te-ai trezit, ce-ar fi să ucizi câinele ăla?

Câinele.

Scoală-te! Scoală-te! Acum!

Fugiţi în pădure.

Fugiţi! Nu priviţi înapoi!

Nu! Nu! Mi-e frică!

Priveşte în ochii mei. Priveşte în ochii mei.

Fii tare...

Mi-e frică!

Fii tare.

Leagă-l!

Tată!

Trebuie să merg să-i ajut pe ceilalţi.

Nu, nu ne lăsa aici!

O să mă întorc, vă promit.

Să nu pleci!

Vă promit.

Rămâi, te rog rămâi cu noi!

Tată, nu pleca.

Asta e tare frumoasă.

Opreşte!

Legaţi-l!

Îl vreau viu!

Iartă-mă, tată.

Gata!

Ridicaţi-l.