As primeiras 200 linhas.
Salutare, fetițo.
Dorești o prăjiturică?
Ce fetiță scumpă.
E în regulă, dovlecel, poți lua.
Mulțumesc.
Haide, Alice. Trebuie să te ducem înapoi în cameră.
- De ce m-a făcut fetiță? - N-are nimic. E bătrână.
- Poate-i confuză. - Dar nu-s fată.
Știu că nu ești. Nici dovlecel nu ești, dar tot te strig așa.
- Ai reușit? - Da.
- O să fie în regulă. - Știu.
Pot să-l văd pe bunicul?
Da, poți. Da, du-te înăuntru la el.
Moș Crăciun, tu vii cu noi.
Nu, nu-l poți lua acum. E aproape Crăciunul.
- Liniște! - Dar...
Nu vrem să te rănim, Moș Crăciun, așa că vino în liniște.
De ce? De ce a trebuit să-mi omori ajutorul?
Nu i-am făcut nimic. O să-și revină curând.
Bunicule?
De ce n-ai spus așa de la început?
Vino cu noi. Avem nevoie de tine pe Marte.
Bunicule?
Ești sigur că-i Marte?
N-am văzut așa puturoși, stând ca statuile.
Bunicule?
Pământenii Billy și Betty.
Billy. Vino aici, băiatule.
Ai crescut.
Mai e cineva aici.
- Ce ai mâncat? Pietre? - Nu. Hamburgeri.
Îți plac castraveții murați din hamburgeri?
Eu ador castraveții murați din hamburgeri.
Castraveții murați și varza murată.
Bine ai venit, Moș Crăciun.
Sperăm să faci copiii de pe Marte foarte fericiți.
Voi încerca, scumpă doamnă. Voi încerca.
Ai fost băiat cuminte?
Bun...
Băieții buni primesc lucruri bune.
Ce se întâmplă cu cei răi?
Băieții obraznici sunt pedepsiți.
Moș Crăciun veghează mereu.
Moșul zice că trebuie să mă întram.
Billy, apă.
Acum sunt Moș Crăciun.
Apă.
Crăciun fericit, tuturor.
CRĂCIUN DE COȘMAR
De unde să știu c-o să se întâmple așa?
- Câte a luat? - Două, trei, eu...
- Au fost două sau trei? - Nu-mi amintesc, da?
A reacționat așa din cauza celorlalte medicamente. Fir-ar!
Dar a semnat totul, da?
Da.
- Bunicul va fi bine? - Nu, bunicul e mort.
Geoffrey!
- Ce, vrei să-l mint? - N-ar strica puțin tact.
Bunicul e în rai atunci?
Da, dovlecel, e în rai.
Haide, ce mai așteptăm?
Nenorocitul!
- Ne-a lovit cumva? - Da!
Minunat. Asta ne mai lipsea. Crăciun fericit, familia Chapman.
Eu caut asigurarea.
Super...
Prietene, nu știu ce s-a întâmplat, dar ne-ai lovit și...
Geoffrey!
Billy, jos!
Întoarce-te la somn, Billy.
20 DECEMBRIE
Moș Crăciun, tu vii cu noi.
Nu, nu-l puteți lua acum. E aproape Crăciunul.
- Liniște! - Dar...
Nu vrem să te rănim, Moș Crăciun, așa că vino în liniște.
Haide, puștiule.
Fă ce ai de făcut și apoi hai să plecăm de aici.
Asta nu-i camera noastră.
Harold, ești înăuntru?
Merg să vorbesc cu managerul să vedem dacă și-a luat cameră.
Iar am unul din acele sentimente.
ARBUȘTII LUI ELROY DIN 1984
Billy, lasă-te!
RESTAURANTUL THUNDERBIRD
Mi-ar prinde bine o cafea.
Da.
Da, și mie.
Sigur nu vrei să te uiți prin jur?
- Nu. - Orașele mici au multe secrete.
- Bună dimineața. Cafea? - Da, te rog.
- Unde suntem? - La Thunderbird.
- Nu, mă refeream în ce oraș? - În Hackett.
Hackett? Îmi place cum sună.
Te las să te gândești.
Poate că ai dreptate. Nu văd pe nimeni.
Dana. Am venit după comandă.
Mersi.
Pe mai târziu.
Ea?
Nu văd nimic.
Vezi ceva ce-ți place?
Un mic sfat, ai grijă cu ea.
Lup în piele de oaie, dacă înțelegi.
- Cum o cheamă? - Pammy. Pamela.
Eu îi spun Pammy. Nu-i place deloc.
- Ai dreptate, ar trebui să mergem. - Taci!
Scuze, nu tu... Îmi pare rău.
BIJUTERIILE IDEI
- Nici să nu te gândești. - Decizia nu-ți aparține.
Știi că nu se va termina cu bine.
- Ce vrei să spui cu asta? - Știi exact ce vreau să spun.
Fir-ar.
- N-o iau de la capăt. - Bun.
O fac singur.
- Cauți ceva? - Da.
De fapt, nu. Mă uitam doar.
Ești tipul de la restaurant care s-a holbat la fundul meu.
Nu. Să fiu sincer, mă uitam la mâinile tale.
E și mai ciudat.
Eu doar...
Caut un cadou.
- Pentru cine? - Pentru tatăl meu.
Unicorn de cristal și cercei. Minunat.
Scuze.
Fir-ar.
- Am dat-o-n bară! - E mai bine așa.
Am dat-o-n bară!
ANGAJĂM CASIER, MAGAZINER INFORMAȚII ÎNĂUNTRU
DISPĂRUTĂ CODY RUMINSKI - 6 ANI
Ești nou în oraș.
- Ai de gând să stai mai mult aici? - Da, voi sta ceva timp.
Nu prea mult, sper.
Și ai spus că ai experiență cu spațiul de depozitare?
Da, am fost la două magazine diferite, cred că scrie acolo.
Nu știu de ce mă încurc în hârțogării. Nu le suport.
Pari un băiat de treabă.
N-ai tatuaje pe față sau altceva. Și, cel mai important, îți dorești postul.
Da.
Momentan, sunt doar eu cu fiica mea, iar de sărbători e aglomerat ca naiba.
Scuză-mi limbajul.
Dacă ar ști el.
Pam, Pamela e fiica dvs.?
Da.
V-ați întâlnit?
Așa în trecere doar.
Cumpăram ceva din magazin și am discutat puțin.
- Împreună? - Am vorbit împreună, da.
Sunt un tată protectiv, Billy.
Te-am prins.
Glumesc.
Când poți începe?
Când ai nevoie de mine?
Dean a vorbit frumos de tine, a spus să-ți dau o cameră bună.
Da, e de treabă. M-a angajat.
Eram iubiți prin anii '82 înainte s-o cunoască pe Ida.
Da.
El e cel care a scăpat.
De fapt, eram o curvuliță pe atunci, așa că nu mă mir c-a ales-o pe ea.
În fine, când găsești persoana specială, nu renunța la ea.
Am ajuns, camera șase.
Sfinte Sisoe.
E foarte drăguță camera.
Dacă-ți curge apa la toaletă, mișcă de manetă.
Dacă ai alte probleme, bate de trei ori în țeavă.
Sunt exact sub tine. Nu mă pricep la telefon.
Bine. Mulțumesc.
Ce-i cu orașul ăsta? Toată lumea-i de treabă aici.
Îmi place.
Cred că-i o idee bună să rămânem.
- Pentru cât timp? - Nu știu.
Doar nu uita cine ești și ceea ce faci.
21 DECEMBRIE
- Noul coleg? - Da.
Am nevoie de un brad cu luminițe, o cutie de ornamente și un înger, acum.
Apucă-te de treabă.
Altceva?
- Unde-i îngerul? - Da.
Ce?
De ce trebuie neapărat în vârf? De ce nu poate sta oriunde, de exemplu...
...aici?
Și ți se pare că arată bine?
Da, așa ziceam și eu, colegule. Ocupă-te, te rog.
Sunt Billy.
Billy? Bine.
Pot să-ți spun Bill?
Simt că vorbesc cu un copil de cinci ani când îți spun Billy.
Da, cum vrei tu...
Pammy.
Bine, ai câștigat. Billy să fie.
Isuse, iar o luăm de la capăt.
Știi, mă întrebam
dacă ai vrea să ieși cu mine la o cafea?
Astea-s întrebările pe care eu vreau să le pun.
Doar dacă ești un criminal în serie.
Sunt dependentă de Crimă Adevărată și aș avea multe întrebări.
- Nu sunt. - Păcat.
- E cam ciudată fata. - Taci.
Nenorocitul ăsta nu-mi dă pace.
Fir-ar...
Ești un nenorocit coclit, un rahat cu ochi.
No comments yet. Be the first to leave one.