Love Is Blind: Sweden (Love is Blind: Sverige)

Dacă aș fi stat aici plângând, povestind un accident auto din copilărie,

apoi ar veni unul nou care nu plânge și nu se emoționează,

nu discută așa ceva, nu te-ai simți mai aproape sufletește de mine?

Răspunde cu „da” sau „nu”.

Nu. Aș spune că ai prea puțină încredere în femei.

Dar e la fel cu gașca de afară.

Cel pățit capătă mai multă atenție și pare mai profund.

Nu cred. Poți fi profund și fără să suferi traume.

Poți aborda subiecte dificile. Asta înseamnă să fii profund.

- N-am înfruntat prea multe dificultăți. - Dar nu te-ai născut ieri.

- Ai peste 40 de ani. - Și o viață minunată.

Sigur ai pățit ceva. Aș vrea să aflu ce.

O duc bine acum. Nimeni nu-mi poate lua asta.

Dacă ai simți că cineva vrea să ajute…

Ești preferata mea. Dacă aș avea nevoie de ajutor cu ceva,

atunci ne-am apropia mai repede, la un nivel mai profund.

Doar fiindcă nu-s traumatizat și o duc bine

nu înseamnă că sunt superficial.

N-aș spune că te consider superficial. Nu.

Dar acum sunt îngrijorată. Am impresia că mă percepi altfel…

Ne înțelegem puțin greșit.

Vreau să te cunosc mai bine.

Nu e musai să-mi înșirui traumele suferite.

Asta e bine. Mulțumesc!

Sunt pregătit să mă gândesc la asta și să iau notițe.

- Așa să faci. - Trebuie.

Sper să ne reîntâlnim curând.

- Ai grijă de tine! - Da. Și tu. Pa!

Rahat!

Nu cred că mai sunt bine cotat cu ea.

E greu să concurezi cu cineva care chiar a pățit ceva în viață.

Poate vrea pe cineva pe care să simtă că-l poate ajuta.

De asta mă tem.

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: SUEDIA

- Cum ți-ai petrecut ziua? - Cam ciudat, de fapt.

Sunt cam confuză și puțin înțeleasă greșit.

Da.

Unul dintre bărbați m-a descris într-un fel incorect.

De parcă aș căuta pe cineva de care să am grijă,

pe cineva care trebuie salvat.

A fost cam ciudat.

- Dar ai zis: „Mai vorbim…” - „Mâine”?

Nu am spus că ne mai întâlnim, dar nici contrariul. Mă mai gândesc.

Trebuie să-mi ascult sentimentele mai atent.

Este singurul tău obiectiv. Ești aici pentru tine.

Să plec acasă așa repede e foarte greu. E cea mai rea parte. E prea repede.

- Nu mai e nimeni care… - Nu.

Azi simt că a fost cam greu.

Aș fi vrut să mai vorbesc cu Ibrahim, dar nu a fost așa.

Cred că te-ai potrivit cu Daniel. Se poate înfiripa ceva.

Nu știu dacă nu este prea…

voluntar pentru mine.

Da, dar nu e neapărat nevoie să pleci.

Poți vorbi și cu alții, să vezi unde duce asta.

- E adevărat. - Da.

Bine. Pa!

- E timpul, fetelor! - Haidem!

Baftă!

Încă simt că am venit aici cu un motiv. Anume, să întâlnesc pe cineva.

Dacă nu dau totul, asta nu se va întâmpla.

- Totul va fi bine, dragă. - Da, mersi!

Abia aștept să-l văd azi pe Daniel.

Mai vedem ce voi simți după aceea.

Vreau să simt că sunt prima opțiune a cuiva.

Că acea persoană m-a ales pe mine.

Nu vreau să fiu varianta a doua.

- Bună! - Salut, Daniel.

- Bună! - Sunt Johanna.

Banca Johanna?

Banca?

Lucrezi într-o bancă? Nu… Încurc pe toată lumea.

- Nu-i bine. - Ce… Stai o clipă!

Lucrez în vânzări și în evenimente.

- Vânzări și evenimente? - Sunt din Sydney.

- Așa e. - Îți aduci aminte?

Da, acum îmi amintesc.

- A picat fisa. - Da, a picat.

- Când ai vorbit despre Australia… - Te mutaseși deja.

Da, mă mutasem deja în Australia.

- Și acum mi-ai uitat numele. - Ba nu!

- Din una în alta. - L-am încurcat.

- Ai 37 de ani. - Împlinesc în două săptămâni.

Nu-i vârsta pentru o pisică…

- Nu, dar sunt fericită cu viața mea. - Da.

Încă simt că viața e abia la început.

Prefer pe cineva trecut puțin prin viață, nu care abia începe să trăiască.

- Așa știi ce vrei și ce nu. - Exact.

De asta e interesant experimentul.

Nu caut pe cineva cu care să mă culc, ci cu care să mă trezesc.

Frumos! Ce potriveală că spui asta!

Mereu am zis că vreau un partener cu care să mă imaginez

în balansoar, pe terasă, la 80 de ani, râzând de viață.

„Ne-am distrat al naibii de bine”.

Aș vrea să-mi trăiesc ultimii 35-30 de ani într-un loc ca Australia.

De acord.

În balansoar, poate preluând podgoria mătușii…

Relaxându-mă, bând ceva.

- Trăindu-ți viața. De acord. - Trăindu-mi viața.

- Să-ți spun numele meu de familie? - Dacă vrei.

- Nu contează. Mă numesc Daniel Fjäll. - Cam nasol de amândoi!

- De ce? - Mă numesc Johanna Storm.

- Așa te cheamă? - Da.

„Fjällstorm”, "furtună pe munte”. Tare! Să furăm numele ăsta!

- Sau Stormfjäll. - Da. Ce tare sună!

- Doamne! - Cum naiba?

Deci avem nume cu trimiteri meteo.

- Știu. - Grozav!

Am început cu stângul, dar pari că m-ai iertat.

- Nu-i așa ușor. - Ești supărăcioasă?

Nu. Poți trăncăni mult până să mă simt jignită.

Doamne! Ce bine!

Cum l-am ratat? Pentru că asta am făcut.

Dar cred că simte același lucru. Poate că nu am fost mereu favorita lui.

Am crescut fiecare în clasamentul celuilalt.

A mers bine?

Da, minunat. A fost bine. A fost haios, m-am simțit bine.

Cu cine?

- Să nu spui! - Promit.

Cu Johanna și m-am simțit grozav.

E mult mai greu decât credeam.

Sentimente incontrolabile te copleșesc.

Am mizat totul pe o singură șansă și desigur că sunt speriat,

dar n-aș fi mulțumit simțind mai puțin decât cu Aniela.

Nu voi simți la fel pentru nimeni altcineva.

Țineți-mi pumnii, băieți!

- E important. - Baftă!

Sigur că sunt curios. A avut trei întâlniri înaintea mea.

Poate mai multe.

- La întâlniri! - Și spre un viitor soț.

Viitori soți!

Ardeam de nerăbdare azi să vorbim.

M-am gândit la tine toată noaptea.

O vor încerca tot soiul de emoții înainte să ne întâlnim.

Aveam palpitații înainte să intru.

Doamne! Cine o fi fata asta?

Doamne!

- Oricând intram, speram să fii tu. - Mulțumesc!

- Ești preferata mea de la început. - Ce fericită mă faci!

Am un vârtej de gânduri. Parcă am o mașină de spălat în cap.

Mă simt minunat, savurez fiecare întâlnire.

Nu-mi limitez opțiunile prea curând.

În același timp, mi-e greu să nu mă atașez de anumite persoane.

Acum, simt ceva fluturași cu Ibbe.

Dar…

E stresant că mi-a confirmat faptul că sunt aleasa lui.

Totul sau nimic. Îi dau MP3 playerul meu.

- Aveam o piesă cu numele poreclei ei. - Așa deci!

Ascultam muzică și a venit piesa „Annie”.

Nu sunt superstițios, dar a fost un moment special.

Băieți!

- Baftă! - Baftă, Ibbe!

Pa!

N-am venit ca să întâlnesc pe oricine, ci pe viitoarea mea soție.

Dacă merge bine, ne întâlnim mâine. Dacă nu, plec acasă.

- Bună! - Salut!

- Bună! - Ce mai faci?

- Bine. Tu? - Habar n-ai prin ce am trecut azi.

Adică…

- Ziua ta cum a mers? - Bine.

- E foarte emoționant. - Da, știu.

- Dar mă bucur că sunt aici cu tine. - Și eu.

- Mi-ai trimis căști? - Da.

Sunt câteva piese acolo. La început e o mică surpriză.

Bine. O să-l pornesc.

Trebuie s-o ascult pe toată?

Nu. Ajunge prima parte…

Ce să zic…

Știi ce nebunește sună că aveam fix piesa asta?

Vai, nu pot!

Ibbe, e cel mai frumos gest făcut de cineva pentru mine.

- Doamne! - Ce bine că te bucuri!

Normal că mă bucur! E un gest foarte frumos.

Mă bucur să aud asta.

- Mă placi cumva? - Cu adevărat. Evident.

Ador râsul tău. E minunat.

- Doamne! Roșesc. - Totul e bine?

Da. Roșesc ușor.

Și mă umplu de pete când mă copleșesc emoțiile.

- Minunat! - Da…

Înțeleg. E ciudat cum cineva îți poate acapara gândurile.

Mă gândesc mereu la tine.

La ce anume?

La tot ce vreau să discutăm când ne vom vedea.

Cum arată viitorul?

Cum vrei să arate?

- Să mă simt ca acum, poate. - Da.

Cu tine, m-am tot gândit la faptul că ești medic.

Ai spus că muncești mult.

- Aș prefera un program flexibil. - Da.

Dar mi se pare și incredibil de atrăgător

că ești educat și ai un serviciu serios.

Ești chirurg. E foarte sexy.

Vreau să… Nici nu știu.

Mă asigur doar. Ești de acord să te muți la Stockholm?

Dacă te cer de soție, cu siguranță.

- Pare minunat. - Frumos!

Am fost puțin paranoic.

Am stat zece ore singur pentru că erai cu alții…

- Ibbe. - Da.

Din seara asta, ești favorit.