Penny Dreadful: City of Angels

Din episodul anterior...

Acum deschide brațele, surioară. Am să-ți dau multe suflete.

Ești primul detectiv mexican al poliției din Los Angeles.

Ar trebui să spun "Bun venit la Omucideri, detectiv Vega!"

Comitetul pentru transporturi a votat în favoarea autostrăzii Arroyo Seco.

Lucrările de construcție vor continua luni dimineață.

Asta e casa noastră! Vom lupta pentru ea!

Ce vrem noi e să te facem primarul orașului Los Angeles.

- N-o să-mi trădez țara. - Ba sigur că ai s-o faci.

Există o profeție. Va veni o vreme când rasele se vor devora între ele...

Când frate de mâna fratelui va pieri...

Raul, nu!

Până nu va mai rămâne niciun suflet.

POVEȘTI DE GROAZÃ: ORAȘUL ÎNGERILOR

- Stai. Mă descurc singur. Du-te acasă. - Fratele meu e înăuntru.

Nenorociții ăștia văd doar un chip măsliniu, ca acela care a tras în ei.

Du-te pe ușa din spate.

Dacă fac asta, o să intru pe ușa din spate tot restul vieții.

Nu! Gunoiul ăsta nu intră sub nicio formă!

Vrei să sângerez pe pantofii tăi până mor? Dă-te la o parte.

- Tu... - Lasă-l!

Ești teafăr?

N-o să mai pot roti crosa în spate, dar da.

Cine a tras în tine? Ai văzut?

Nu. Tocmai încercam să mă ascund în propriul meu fund.

Atâta gaz lacrimogen... Cine naiba a văzut ceva?

Patru afurisiți de polițiști morți, și nimeni n-a văzut nimic.

- Lancaster a pierdut un ochi! - Câți mexicani morți?

Nici să n-aud!

Du-te să te panseze. Pe urmă, veniți la mine.

Problema asta trebuie lămurită. Mă auzi?

Du-te la familia ta. Mie mi-e bine.

Lewis... știi cine te-a împușcat.

Nu știu. Și nici tu nu știi.

Nimeni n-a văzut nimic și n-a făcut nimic. Nimeni n-a împușcat pe nimeni.

Mă auzi, partenere?

Dă-mi sticla mea.

Mulțumesc.

Eu sunt cel care ar trebui să-ți mulțumească ție.

Du-te la familia ta. Îmi place să beau singur.

Ne-am ocupat mai întâi de polițiști, desigur.

Dar am ajuns la el fără prea multă întârziere.

Avea inflamare cerebrală. I-am deschis craniul, ca să micșorăm presiunea.

Glonțul e încă în...

I-a ricoșat de craniu, însă fragmente de os i s-au înfipt în creier.

- Dar e în viață? - E ținut în viață.

Îmi pare rău, dar va trebui să începeți să faceți planuri.

Va trebui să-l deconectați de la aparatul pentru respirat.

Când?

Peste două, trei zile, cel mult. Îmi pare rău.

E în ordine... Stai liniștită, draga mea...

Mateo...

Uite ce i-au făcut.

Mamă... Să-l chem pe părintele Nunez?

N-o să moară. În niciun caz.

- Am vorbit cu doctorul și a zis... - Să-ți spun ce știu eu.

Cu două etaje mai sus, în spitalul ăsta, l-am adus pe lume.

N-o să moară aici.

Rămâi cu ea. Îl chem pe părintele Nunez și...

Am văzut ce ai făcut.

Dacă moare, nu mai faci parte din familia asta.

Deci acum avem de-a face cu o răscoală a mexicanilor.

- Zău așa. Nu crezi că... - Nu începe.

Avem o familie albă din Beverly Hills,

măcelărită într-un fel de ritual de magie neagră.

Acum avem o gloată de mexicani care împușcă polițiști pe stradă.

Primăria vrea situația asta rezolvată, și o vom rezolva.

Cum, domnule?

Trebuie să încheiați cazul Hazlett.

Cercetați ce era cu victimele, faceți orice vreți,

dar aduceți-mi un cap de mexican pe tavă.

Orice cap de mexican?

Ca să înțeleg bine, vrei să încheiem cazul Hazlett, nu să-l rezolvăm?

Ai înțeles perfect.

Trecem pe la mine ca să mă schimb.

Și după aia... Ce naiba facem după aia?

Știm că Hazlett n-a fost omorât acasă, dar știm pe unde se ducea.

La biroul lui, la templu, pe șantier, la country club.

Vecinii lui au zis că nu bea, nu fuma, nu umbla cu femei.

Cine-și bate capul să omoare un om atât de anost?

Era un afurisit de ministrant.

Atunci, poate ar trebui să cercetăm la biserică.

E clar: comitetul pentru transporturi s-a dus în mă-sa. Scuză-mi limbajul.

De ce spuneți asta, domnule?

S-a zis cu proiectul Arroyo Seco. Au avut "fasolarii" grijă de asta.

Oricum, cu Hazlett mort, nu mai are cine să construiască afurisenia aia.

Nu? Poate o companie care ține la interesele dv.?

Ce mai contează? Situația a devenit prea delicată sub aspect politic.

Acum fug toți de asta. Iar eu o să fac treceri de pietoni în Torrance.

Iertați-mă că spun asta, dar moartea a patru polițiști nu e doar o tragedie.

E o oportunitate.

Locuitorii acestui oraș sunt îngroziți în clipa asta.

Își încuie ușile și sting luminile,

speriați că grădinarii lor îi vor hăcui cu macetele.

Oamenii au acum nevoie de un campion care să le apere interesele,

să fie vocea lor, să le canalizeze teama și furia în ceva constructiv.

Cum ar fi autostrada.

Nu mai e doar o autostradă. E un simbol.

Și chiar voiam să vorbesc mai des la radio.

Mai mult: la buletinele de știri.

- Arăt prea îndesat pe ecran. - Vom rezolva asta...

... domnule primar.

Nu putem exploata în scopuri politice niște polițiști morți.

Nu-i exploatăm. Îi onorăm. Vindecăm.

Alo? Am înțeles. Mulțumesc.

Intrați, dle Nichols.

Trebuie ajustată puțin și mustața, vă rog.

Deci asta e biserica lui Hazlett?

- Cam grandioasă pentru gustul meu. - Nu ne prea potrivim aici.

Polițiștii nu se potrivesc nicăieri. De-asta suntem polițiști.

Vino, partenere. Să ne cumpărăm o pomadă magică.

- Crezi că e o impostoare? - Eu îi cred pe toți impostori.

- Vă pot ajuta cu ceva, domnilor? - Trebuie să vorbim cu Sora Molly.

- Îmi pare rău. Nu se poate. - Cum mi-ai răspuns?

Nu-i vom răpi decât câteva clipe, domnule.

Îmi pare rău. Se pregătește să țină serviciul divin.

Băiete, o să se pregătească pentru un mandat de percheziție,

dacă nu vorbim cu ea în următoarele două secunde.

O chem pe dra Adelaide.

Fiica mea e acum în legătură cu Domnul, ca să-și pregătească predica.

Nu vă voi permite s-o deranjați.

Sigur. În legătură cu Domnul. Înțeleg.

Vorbiți-ne despre James Hazlett.

Decesul lui a fost o mare pierdere pentru templu.

- Avea un fel de post aici? - De ce întrebați?

E o întrebare simplă, doamnă.

Era diacon în organizația noastră

și, ca atare, îi reveneau diverse obligații.

- De exemplu? - Era unul dintre trezorierii noștri.

Unul dintre tipii cu banii! Cred că era ocupat.

Fără donațiile credincioșilor, nu ne-am putea face operele de caritate.

Sunt total pentru operele de caritate.

Domnule detectiv, nu știu ce v-aș mai putea spune.

Dl Hazlett era un membru prețuit al bisericii. Nu mai e nimic de zis.

Avea un birou aici?

Are o firmă de construcții în centru.

Dar avea un birou aici, pentru activitatea lui de trezorier?

Da, dar publicul nu are acces acolo. Și acum vă rog să mă scuzați.

Ce-ar fi să mi-l arătați rapid? Partenerul meu va rămâne aici.

Trebuie să mă uit la lucrurile lui. Să-mi fac treaba temeinic.

Nu ți-ar veni să crezi câte formulare trebuie să completez la secție.

Viața mea e plină de hârțoage.

Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ocupați locurile.

În curând, vom intra în emisie.

Doamnelor și domnilor! Ascultători din toată țara!

Vă mulțumim pentru că sunteți alături de noi.

Pregătiți-vă să simțiți puterea Domnului

și să zburați pe aripile muzicale ale binecuvântatului nostru înger!

Doamnelor și domnilor,

v-o prezint pe virtuoasa Soră Molly în bătălia ei cu Satana,

înarmată doar cu un cântec și-un zâmbet!

Doamnelor și domnilor, Sora Molly!

Ieri am întâlnit un domn pe stradă...

Era, categoric, un gentleman: avea un costum croit frumos,

guler cu linii riguroase și pantofi de piele de 10 dolari.

Iar el mi-a spus: "Soră, sunt ceea ce se numește diplomat."

"Am călătorit în toată lumea și L-am căutat pe Domnul peste tot."

"Dar unde este? Nu L-am găsit în Rangoon."

"Nu L-am găsit în Caracas. Nu L-am găsit nici măcar în Des Moines."

"Unde naiba se ascunde?"

Eram fermecată. Un diplomat! Nu mai văzusem așa ceva.

Așa că i-am zis: "Spune-mi mai multe, frate." Iar el mi-a spus...

Ce voce frumoasă are!

Am tot vrut să cumpăr unul dintre discurile ei,

dar pe urmă mi-am zis că radioul e gratis, nu?

- Dl Hazlett avea dușmani? - Au fost mexicani, nu-i așa?

Sigur... Doar că trebuie să am toate detaliile.

- Avea dușmani? - Din câte știu eu, nu.

Ați fost vreodată la el acasă?

Nu socializăm niciodată cu membrii congregației.

E logic. O să iau astea cu împrumut.

Aveți ceva împotrivă, doamnă?

Ascultă aici, Hymie. Poate crezi că știi ce faci aici,

dar crede-mă că habar nu ai.

Asta e Casa Domnului, iar noi suntem sfințiți în sângele Mielului.

În clipa asta, mă preocupă mai mult sângele acestor doi copii.

Uită-te bine, drăguță.

- Ai văzut "Beau Geste"? - Ce anume?

"Beau Geste". Filmul.

Trei tipi sunt într-un fort al Legiunii Străine franceze,

în mijlocul deșertului, și o grămadă de arabi se pregătesc să-i atace.

Toți ceilalți soldați sunt deja morți.

Așa că cei trei aranjează cadavrele prin tot fortul,

pentru ca arabii să creadă că locul e apărat de foarte mulți soldați.

E praf în ochi, nu? Așa e și cazul ăsta.

Cadavrele pictate și lăsate în albia râului, șarada mexicană,

cuvintele scrise cu sânge pe zid...

E mult prea mult. E praf în ochi.

Deci cu atâtea ținte false,

ne punem singura întrebare care se impune: cine are ceva de câștigat?

- Cine-l voia pe Hazlett mort? - E ceva ce are legătură cu banii?

Pun pariu. Eu mă uit prin astea,

apoi trec pe la biroul lui din oraș ca să-i salt catastifele.

Ceva trebuie să apară.

Eu voi găsi o cale de a vorbi cu Sora Molly între patru ochi.

Nu te grăbi. Găsește momentul potrivit.

Cu răbdarea se trece marea.

Și-ți zic: știu când sunt prevenit să mă țin deoparte.

Femeia aia are ceva de ascuns, și noi, amice, o să aflăm ce.

Îți spun: n-o să arate bine decât dacă avem un parapet.