The Truthers (Los creyentes)

Trei, doi, unu. Start!

Am câștigat.

Încă o dată, te rog.

Bine.

Acum sigur o să câștig eu.

DUPĂ 20 DE ANI

SUNĂ-MĂ, SCUMPO. VREAU SĂ DISCUTĂM.

VREAU SĂ DISCUTĂM.

Lucía, stați pe telefon la oră?

Ruth, scumpo, sună-mă.

Bine?

Vești despre Alejandro Huelva,

băiatul de nouă ani care a dispărut pe 23 octombrie.

Grupuri de voluntari, majoritatea vecini din Mieres,

colaborează cu Garda Civilă

într-o căutare care până acum n-a avut succes.

Autoritățile au anunțat un număr de telefon special

la care orice cetățean poate…

- Alejandro! - Alejandro!

…despre caz în mod complet anonim.

Numărul e 984.555.6704.

Acum, alte știri. Rata angajării în ultimul trimestru…

MINȚI BĂNUITOARE

MAMA

Totul bine?

Da, sunt bine.

- Știu de ce ai nevoie. - Nu ieșim în seara asta.

Bine, cum zici tu.

- Noroc! - Noroc!

RUTH, TE ROG.

SUNĂ-MĂ. E IMPORTANT.

Totul bine?

Da.

Încă două!

- Arăți grozav. - Nu!

- Ba da. - Băga-mi-aș!

- Cât e ora? - Da, e lumină afară, deci…

- Nu știu. - Așa-i!

- Șapte? Opt? - Nu trebuia să fie așa, Rose.

Aș bea o cafea. Una neagră mare și cu lapte.

- Așa se spune? - Da.

- Super. - La naiba!

- Iau ceva de mâncare. - Da.

- Ce e? - Ruth…

E vorba de mama.

- Ce? - Mama a căzut.

Cum? Ce a făcut?

Unde a căzut?

Mama e moartă, Ruth.

Ultimul apel pentru pasagerii zborului 817 spre Madrid.

Mergeți la poarta de îmbarcare.

URGENT DISPĂRUT

A ieșit cu bicicletă ca în fiecare zi, dar au trecut orele și el nu s-a întors.

Și… încă nu s-a întors.

Știm că e acolo. Dacă îl vede cineva, vă rugăm…

Dacă puștiul ăla n-a apărut deja…

Ce tragedie! Orașul e în stare de șoc.

Îl caută zilnic, dar nu cred că mai sunt speranțe.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Ce s-a întâmplat?

Trebuie să fim tari.

Mai ales eu.

Ce caută aici Garda Civilă?

Bine. Mulțumesc, Carlos.

Îmi pare rău, dar…

Deși a fost un accident nefericit, trebuie să prelevăm dovezi.

Ce s-a întâmplat?

A alunecat la duș.

Se pare că băuse.

Imposibil.

- De ce? - Nu.

Mama nu bea.

De o vreme, bea.

Bea.

Ruth, se pare că mama ta, pe la miezul nopții,

s-a dus să facă un duș în baia de sus.

Mergem la etaj?

Sigur.

Tatăl tău era sus, în pod,

și a observat că mama ta stătea mult în baie.

Am strigat-o și n-a răspuns, dar auzeam apa curgând, așa că…

A trebuit să sparg ușa.

Era…

nemișcată.

Nu respira.

Credem că, atunci când a alunecat,

a căzut peste paravan și s-a spart.

S-a lovit cu capul de podea și…

Ei bine, a fost o moarte rapidă.

Scuze, nu poți atinge nimic deocamdată.

Scuze, doar că…

Mama nu încuia ușa niciodată.

Nu-i plăcea. Nu mă lăsa nici pe mine s-o închid.

Făcea scandal când o închideam.

Scumpo.

Parcă am vorbi despre altcineva, nu?

Ruth.

N-o recunosc.

N-ai mai fost aici de aproape doi ani.

Cum ai putea s-o recunoști?

- Răbdare. - Răbdare. Nu avem de ales.

Tocmai îi spuneam tatălui tău

că mai avem documente de completat, chestii de rutină.

Știi și tu.

Dar imediat ce primim raportul toxicologic și vedem că totul e în ordine,

veți primi cadavrul pentru înmormântare, priveghi și așa mai departe.

Sper să fie cât mai repede.

Între timp, orice e nevoie, contactați-mă.

Să mergem. Martín, știi unde mă găsești.

- Mersi. - Pentru nimic.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Dacă ai nevoie de ceva, știi unde mă găsești.

Tată.

S-a întâmplat ceva ieri?

De ce spui asta?

Fiindcă m-a sunat mama.

De mai multe ori.

Am avut o zi proastă și n-am răspuns.

Și mi-a trimis și mesaje.

Ce spunea?

Că voia să discutăm.

Ne-am certat puțin.

De ce?

Pentru că nu-mi plăcea că bea.

Cred că de aceea s-a încuiat în baie.

Ca să poată bea fără să-i spun eu ceva.

- Dar paharul ei era jos. - Ce?

Paharul ei. Nu l-a luat cu ea. L-a lăsat jos.

L-o fi uitat. Era beată.

Ce contează?

Contează, tată.

M-a sunat și n-am răspuns. Și am vrut s-o sun azi.

Urma s-o sun azi, iar acum…

Ruth, știu că nu-ți place că vorbești la telefon.

Dar te sun și îți trimit mesaje pentru că e important.

Nu-ți face griji, nu te mai bat la cap întrebându-te când vii acasă.

Știu că zborurile sunt scumpe și toate alea.

E vorba de tatăl tău, Ruth.

Nu mai e omul pe care îl știai.

Tatăl tău e…

alt om.

De ceva vreme.

N-am vrut să-ți zic ca să nu-ți faci griji.

Dar…

Scuze.

Mi s-a părut că-l aud venind.

Ruth.

Tatăl tău…

Tatăl tău mă sperie.

Stă toată ziua încuiat în pod.

Nu pot să-ți explic acum, dar…

Mă tem că într-o zi va face o nebunie.

Sună-mă, te rog.

Te iubesc.

GARDA CIVILĂ ACCESUL INTERZIS

Tată?

Ai dormit bine?

Sunt cam moi, dar așa-ți plac, nu?

- Poftim. - Mulțumesc.

Mai vrei ceva? Niște suc?

Nu mi-e foarte foame.

Te pot ajuta cu ceva azi?

Nu-ți face griji.

Nu putem face mare lucru până nu ne dă voie Garda Civilă.

Pot să fac cumpărături.

Sau te pot ajuta la seră.

Am neglijat sera în ultima vreme.

- De ce? - Am fost ocupat.

Ești pensionat, tată.

Când se pensionează, oamenii nu mai sunt oameni sau ce?

Mănâncă.

Aseară am auzit vocea mamei tale.

În vis sau…?

Nu.

Din telefonul tău, cred.

Ți-a lăsat un mesaj?

Nu. Erau mesaje vocale vechi.

Ești sigură?

De ce?

Sunt tatăl tău, scumpo. Mă prind când mă minți.

Aș vrea să te prinzi și când n-am chef să vorbesc despre ceva.

De ce nu-mi spui ce ți-a zis?

- Fiindcă era treaba noastră. - Da, sigur. Ca de obicei.

Doamne ferește să mă bag în lumea voastră!

Ați fost mereu dușmane, dar când interveneam eu,

făceați front comun și blocați accesul.

Nu e mare lucru.

Acum s-a terminat cu asta, scumpo.

Nu mai putem avea secrete.

Mama ta nu mai e. Înțelegi?

Da, tată.

Mulțumesc mult.

Ruth.

A sunat sergentul de la Garda Civilă.

Legistul a terminat. Ne-o dau înapoi pe mama ta.

Au găsit ceva ciudat?

Ce să găsească?

A băut și a căzut. Asta e tot.

Te ajut?

Nu e nevoie, scumpo.