Penny Dreadful: City of Angels

Următorul material conține scene cu puternic impact emoțional.

Nerecomandat minorilor.

Din episoadele anterioare:

Înainte, luptai pentru familia ta! Și acum, uită-te la tine!

Stai toată ziua și nu faci nimic!

Mateo, vino acasă acum. Oamenii ăștia nu sunt familia ta!

Nu pot să vorbesc cu mama, cu Raul sau cu Tiago.

Și acum nu te mai am nici pe tine.

Vreau să-ți spun că mă mut. O să locuiesc la Templu.

- Știi că nu avem niciun viitor. - Știu, dar nu mă pot opri.

Doamna consilier Beck a înaintat o petiție pentru revocarea dv.

Nu ai niciun talent. Tot ce ai e un nume de familie.

Nu-l băga pe tata în asta!

- Pentru Riley? Rahatul ăsta mic? - O să intri la pușcărie.

Și o să mă asigur că toată lumea știe că ești un turnător.

El i-a ucis pe toți?

Dottie o să te ia la ea acasă și o să stai acolo.

Te rog, nu-i lăsa să-mi facă vreun rău.

Naziștii, primăria, Templul, autostrada...

- Care e rezultatul acestei ecuații? - Viitorul orașului Los Angeles.

- Nu știu dacă-l putem salva. - Să-l salvăm?

Încercăm să-i supraviețuim.

Nu te mișca.

- Afurisita mea de mașină! - O să-ți dea alta.

Asta e o V-12!

Știi câte sfori a trebuit să trag ca să obțin o V-12?

- E o tragedie! - Deci cine a fost?

O întrebare mai bună ar fi cine nu vrea să ne omoare.

Primăria?

Townsend e un iepure fricos. N-are el curajul ăsta.

Poate niște "pachuco"? Ca răzbunare pentru Diego.

Mitralierele nu sunt stilul lor.

Templul?

- Nu cred că dra Adelaide... - Știu ce crezi.

Dar eu o cred pe femeia aia capabilă de absolut orice sub soare

și sub mantia de smoală a nopții.

Dar îți zic...

Toată tărășenia asta mă trimite într-un singur loc.

- Deci ce facem? - Dacă sar la noi, sărim și noi la ei.

N-ai văzut de ce sunt eu în stare.

Ferește-ți privirea, copile.

POVEȘTI DE GROAZÃ: ORAȘUL ÎNGERILOR

Doamne, ce frumoasă ar fi fost!

Nu e doar o arteră publică! E o viziune.

Acesta ar fi putut fi Los Angelesul.

Cu tot respectul, mă miră neașteptata dv. lipsă de curaj.

Curaj? Pentru Dumnezeu, s-a terminat!

Beverly o să-și obțină afurisitul ei de traseu pentru autostradă

și toți "fasolarii" o să sărbătorească.

Și apoi vor sărbători și mai cu foc când ea mă va revoca din funcție.

Și-o să rămânem fără slujbă și eu, și tu!

Consiliul municipal votează abia peste patru zile, domnule.

- Mai aveți timp. - Pentru ce? Ei mă urăsc!

Mexicanii mă urăsc și consiliul municipal mă urăște!

Și alegătorii mă urăsc! Sunt un om gras și odios!

Și nimeni nu mă va iubi niciodată! Și de ce m-ar iubi?

Eu vă iubesc, domnule. Și Kurt vă iubește, de asta nu mă îndoiesc.

Mai mult: locuitorii acestui oraș vă vor iubi din nou.

Pentru că o să-i salvați.

O să le dăruiți viitorul acela frumos. Trebuie! E dreptul dv. din naștere.

Mai aveți o singură carte de jucat și trebuie s-o jucați.

Destinul orașului Los Angeles depinde de asta.

Vorbiți cu tatăl dv.

Nu m-am gândit cum îi va afecta asta pe băieți.

- Mai ales, pe Tom al meu. - E nevoie de timp.

Da. Dar am făcut un lucru atât de egoist!

Am trimis-o de acasă pe mama lor și v-am adus pe tine și pe Frank.

Ar fi trebuit să așteptăm, Elsa.

Peter Craft... Ești un om bun și adevărat.

O să facem să fie bine. Și începem de azi, da?

Vom fi o familie fericită, ca toate celelalte.

Ce fac familiile fericite?

Poate că joacă jocuri împreună. Sau ies împreună.

Bine! Diseară, după ce vii de la serviciu, ieșim toți în oraș.

Mergem la cinema!

Uite! E un film nou, cu Robin Hood.

Nu e cel care-i place atât de mult lui Tom al tău?

Ba da, cartea aia e preferata noastră. Asta o să-l facă fericit.

Atunci, îi vom face o bucurie lui Tom.

Ieșim toți în oraș, ca să vedem filmul cu Robin Hood.

- Du-te să-i spui. - Și o să-i spun că a fost ideea ta.

Ia uite! Am făcut mizerie.

Șterg eu, doamnă.

Cât de prostuță sunt! Foarte prostuță.

Nu crezi că sunt o fetiță prostuță?

Nu. Nu cred.

Atunci, ce crezi că sunt?

Când o să știu, o să vă spun.

Când o să știi, o să fie prea târziu.

Sperasem să putem fi prietene.

Din punctul ăsta de vedere, nu-i nicio speranță.

Să nu mai văd nicio picătură, ai auzit?

Trebuie să discut cu dl Richard Goss.

- Sunteți membru? - Sunt membru al poliției.

Regret. Acest club e cu acces restrâns, domnule detectiv Lewis Michener.

- Da, mi-a zis rabinul meu. - Domnule!

Domnule!

Vă supărați dacă mă așez?

Ce mai face Adolf? A mai cotropit vreo țară în ultima vreme?

Știți că dl Goss lucrează pentru Adolf, nu?

- Bine, asta când nu omoară evrei. - Domnilor, ne scuzați?

Da. Duceți-vă și cumpărați-vă "Mein Kampf" de la magazinul cu cadouri.

Deci așa arată un club cu acces restrâns.

Acum văd de ce țineți deoparte pleava societății.

Aproape că m-aș converti pentru o asemenea friptură.

Det. Michener, ți-ai supraestimat foarte tare mâna.

Amice, încă nici nu m-am așezat la masa de joc.

Dar înainte să-mi azvârle afară fundul de evreu, trebuie să auzi asta.

Știu cine ești. Știu ce faci.

Și știu că ai încercat să mă omori. Așa că ce-ar fi s-o faci acum?

Vezi că are siguranța pusă. Manetuța aia dintr-o parte.

Teatralismul ăsta e tipic pentru neamul tău.

- Totul e o mare dramă, nu-i așa? - Da. Suntem maeștri la dramă.

Și știi la ce mai suntem buni? La a rămâne în viață. Ca libărcile.

Bate din picior, și noi o să ne refugiem în colțuri.

Mi-ai omorât prietenii, ai încercat să ne omori pe mine și pe partenerul meu,

dar iată-mă.

Poate crezi că ai o vagă idee cu ce ai de-a face, dar...

Scutește-mă de discurs! Via Hermosa Development.

Consilierul Townsend, de la primărie.

Templul Surorii Molly, casa din Topanga.

- Știu exact... - Și tânărul Brian Koenig.

Știu că l-ai ascuns.

Însă îl vom găsi.

Și vom scoate ce secrete are în creierul ăla mic și nevrotic.

Sigur. Absolut.

Până atunci însă, dacă vrei să mă omori...

ce-ar fi să mă omori pe mine?

Nu pe partenerul meu. Nu pe prietenii mei.

Pe mine!

Ia pistolul. Scutește-ne pe amândoi de osteneală.

- Nu am nevoie să-ți fac rău. - Asta e bine de știut.

Soția ta Miriam a murit acum câțiva ani,

dar fiul tău Felix locuiește în Glendale.

Lucrează la raionul de pantofi de la Bullock's.

Nu te prea vezi cu el. Mai exact, el alege să nu se vadă cu tine.

Fiica ta Beth locuiește în Millburn, New Jersey.

Are doi copii. Nu-mi amintesc cum îi cheamă.

Nu sunt sigur că i-ai văzut vreodată.

E atâta înstrăinare în familia ta!

Apropo, fiica ta e însărcinată. Așa că o să fii bunic. Din nou.

Felicitări!

Daniel, vajnic reprezentant al tribului tău...

Într-o zi vei privi în urmă la această incursiune în groapa cu lei

și vei plânge pentru tot ce știi și pentru tot ce ai pierdut.

Nu de lei trebuie să te ferești, amice. Ci de noi, libărcile.

Nu știu... Lewis vrea să fiu cât mai nevăzut.

Cred că-și face griji pentru mine.

E un om bun de avut ca partener.

Cel mai bun.

Și luni te întorci la serviciu?

Da. Va fi o ceremonie. Vom fi citați pe ordinea de zi pentru cazul Hazlett.

Felicitări!

- Ar trebui să ne ducem undeva. - Ce vrei să spui?

- Să ieșim în oraș. - Unde?

Nu știu. Ne tot plimbăm pe plaja asta

și stăm în căsuță, ca să nu ne vadă nimeni.

Parcă am fi la închisoare.

Presupun că suntem.

Și dacă vreau să ies din ea? Să mă eliberez de tot?

Iubita mea, nu putem ieși în public. Știi asta.

Dumnezeule, m-am săturat atât de tare de asta...

Îți amintești când am fost pe dig?

A fost ziua în care m-am îndrăgostit de tine.

Pentru că m-ai lăsat să fiu doar Molly.

Mă lași să fiu doar ea din nou doar o seară?

- Molly... - O singură seară.

- Ce-ți umblă prin minte? - Totul și orice.

Să ne distrăm și noi, ca toți ceilalți.

Chiar vrei să te distrezi? Fiindcă știu locul potrivit.

Puteți intra, domnule. Are doar vreo 10 minute pentru dv.

Ia loc, dacă vrei.

Peste câteva minute mă duc să călăresc. Aș aprecia dacă ai fi concis.

- Vreau să vorbim despre autostradă. - Autostrada lui Beverly Beck?

- Autostrada mea. - Atunci, îți irosești timpul aici.

Am nevoie de ajutorul tău. N-am venit niciodată la tine.

Nu ți-am cerut niciodată absolut nimic.

Nici măcar o singură alegere, nici măcar un vot. Știi asta.

Ai nevoie de influența mea ca să convingi consiliul

să adopte traseul tău pentru autostrada Arroyo Seco.

De asta am nevoie... tată.

Ia loc. Așază-te!

Vorbește... fiule.

Trei oameni au construit orașul Los Angeles.

Mulholland a adus apa. Doheny a găsit petrolul. Și tu ai făcut drumurile.

Când ai venit în orașul ăsta, ai avut o viziune despre ce putea fi.

Ai știut că Los Angeles o să se dezvolte

și că va fi nevoie de transporturi.

Și ai transformat transportul public în transport privat.

Ai cumpărat tramvaiele, autobuzele

și taxiurile... și actele de proprietate pentru drumuri.

Nu se deplasează nimeni în oraș fără să-ți dea ție bani.

Și ce fac eu cu autostrăzile e următorul pas logic.

Tramvaiele alea mici și roșii sunt de domeniul trecutului.

Viitorul e automobilul și drumurile pe care merge.

Un viitor pe care-l putem controla. E afacerea familiei, domnule.

În mod deloc surprinzător, ai ratat esența acestei chestiuni.

Viitorul, cum o spui tu atât de grandios, nu e în autostrăzile tale.

Ele sunt ceva inevitabil. Viitorul e sus pe cer. Aviația.

Dețin deja cea mai mare parte a aeroportului Mines, în Inglewood,