The Chair Company

Nu cred că e o nucă. Seamănă cu o sămânţă.

- Dacă mama spune că e nucă, aşa e. - Cred că e o nucă.

- Pot să fac repede o poză de familie? - Am mâncare în gură.

Hai repede, deja mi-am scos telefonul...

Se uită lumea la noi! Natalie!

- Aşa. - Ce drăguţ!

Şterge-o! Aveam mâncare în gură.

Nu, ai ieşit superb.

Am s-o pun într-un film la nunta ta.

O să plângi la... O, Doamne!

- Mulţumesc! - Arată bine.

Mulţumesc!

- Arată minunat! - Adică...

Înainte de a ne înfrupta din această carne, un toast pentru Ron.

Haideţi, toţi!

Ron, suntem cu adevărat mândri de tine.

Trecerea prin toate suişurile şi coborâşurile ultimilor ani,

ştim că nu ţi-a fost uşoară.

Chiar nu a fost.

Şi oricât ai îndurat, o să-ţi revii.

Uite ce ai devenit!

Un şef dat naibii al unui mare proiect

- la Fisher Robay... - Scuzaţi-mă, vă pot fi de folos?

Scuzaţi-mă, sunteţi Seth Trosper?

Da.

Jucaţi baschet la Dublin Jerome.

V-am văzut jucând sezonul trecut. Sunteţi minunat!

Mulţumesc!

Ne-aţi bătut. Am urmat New Albany.

- Pot să vă rog ceva? - Sigur.

- Vă plac mallurile? - Ce?

Adică vă place să faceţi cumpărături în malluri?

- Seth, termină! - Tatăl meu, aici de faţă,

e cel care se ocupă de un nou mall

care se va deschide în oraş.

- Ce tare! - Da.

Nu cred că am mai fost într-un mall de când aveam 14 ani.

Probabil nu vă daţi seama,

s-au schimbat multe în ultimii ani.

Vă cred. Nu cred că am mai fost în mall-uri de mult timp.

Acum sunt mai naturaliste

şi mai puţin invazive decât eraţi obişnuită

când mergeaţi la mall.

- Poate că aţi fost la un mall. - Aş fi ştiut dacă aş fi fost.

Adică nu ţi-ai dat seama că ai fost.

Pun pariu că ai fost.

Nu, tocmai vă spuneam că n-am mai fost.

Probabil aţi fost recent.

- Tată! - Natalie, a fost la mall.

- Adică, aici e ca un mall. - Aici e un restaurant.

Da, dar e şi un mall.

- Cum aşa? - Chiar este.

Sunt magazine peste tot

şi parcarea e la fel.

- Bine, aşa e. - Mulţumesc! Asta e...

Mai mănânc, te rog, n-o lua.

- E o jumătate de ou umplut. - Am să-l mănânc.

Mulţumesc!

Ce naiba a fost asta? Ce tipă ciudată!

- Ron, te rog, las-o baltă. - O cunoşti?

Nu, are cam 15 ani.

- 15 ani? Pare că are 100! - Nu e un mall, aşa-i?

Nu chiar. Nu e chiar un mall. Nu e deloc un mall.

Ce naiba puteam să spun?

Dragă, cred că ai emoţii pentru mâine.

Trebuie să ţii un discurs.

Asta se întâmplă!

Da, îmi pare rău.

De ce vor să-l ia? O să-l mănânc.

Puteţi să mi-l puneţi la pachet?

Mulţumesc!

De ce naiba vor să ia drăcia asta?

Tare le place să facă asta!

Jur că am cea mai proastă pernă din oraş.

Bine.

Parcă e făcută din metal.

Scuză-mă, Doris!

Mă înnebuneşti.

Ron, Brenda vrea să discute cu tine

- înainte de lansarea de la patru. - Am înţeles.

M-ai chemat?

- Iată-l! - Bună!

Ce?

- O, nu! - Aşa e tradiţia, Ron.

- Vă rog, nu! - Ba da, te rog.

- Aşa. - Doamne!

- Aşa! - Ce dezgustător!

Noua machetă e gata. Priveşte!

- Vai, e minunată! - Da.

Doamne, e fantastic!

E primul discurs la o lansare?

Sunt multe persoane. Prima impresie contează.

- Cum te simţi? - Mă simt bine.

Arată-le că ai o viziune şi că nu faci compromisuri.

Westie!

Lansarea începe în cinci minute. Fă-i praf, Ron!

Ron? Nu ştiu dacă ştii, am fost propus şi eu pentru acest post.

- Îmi pare rău! - Nu, mă bucur că e al tău.

Faptul că nu am fost ales m-a făcut să văd lucrurile altfel.

Munceam mult prea mult.

Mi-am dat seama că nu trebuie să iei viaţa în serios.

Mă bucur.

Aşa a apărut pandantivul ăsta.

L-am văzut şi mi-am zis, de ce nu?

Munca poate fi distractivă.

Bucuros că fac parte din echipă, şefule! Să-ţi meargă bine prezentarea!

O frunză căzătoare mi-a atins nasul şi, când am privit în sus

am văzut cel mai frumos stejar din viaţa mea.

Şi nu-mi venea a crede ca nu sunt într-un tablou al lui Normal Rockwell,

ci în Canton, Ohio, pe locul viitoarei noastre proprietăţi.

Şi, desigur,

cel pe care toţi îl aşteptăm să dea startul,

în aplauzele voastre, şeful proiectului, Ron Trosper!

Ron!

Cel mai tare din parcare!

Mda...

Mai întâi, îi mulţumesc lui Jeff pentru introducere.

Canton, Ohio este cel mai mare şi mai ambiţios proiect Fisher Robay.

Iar obiectivul meu în acest proiect

este nu doar să am o atitudine ecologică,

ci să creez sustenabilitate ecologică.

Acest proiect ne oferă oportunitatea de a administra

şi conserva mediul înconjurător.

Locul în care vom dezvolta acest proiect

este considerat de oamenii

din Canton, Ohio unul dintre cele mai frumoase locuri,

iar scopul nostru

este să rămână o destinaţie minunată.

Şi nu cred că e prea exagerat

ca acest mall să fie un loc liniştit şi terapeutic

în care să te simţi ca în sălbăticie.

De-abia aştept să stăm toţi drepţi

şi cu capul sus

când vom tăia panglica inaugurală a acestui proiect.

Da.

Vă mulţumesc!

Alice Ray cu termenele.

Bună dimineaţa, tuturor! Mulţumesc, Jeff.

Ron, eşti bine?

Ron, te simţi bine?

N-ar fi trebuit să mănânc atât de mult de dimineaţă.

Ron, putem continua?

- Alice, termenele, te rog. - Da.

Deci...

Aşa cum spuneam, în primele luni

ne vom focusa pe îndepărtarea cornişei

din partea de nord-vest...

O, Doamne!

O, Doamne! La naiba!

Ron?

Ron?

Jamie, l-ai văzut pe Ron?

Nu, credeam că e înăuntru.

Ciudat.

O să-l văd la petrecere.

Ciudat.

MESAJ DE LA BARB

CUM A FOST?

PERFECT.

SUPER! A VENIT RECRUTORUL PENTRU SETH. VII?

DIN PĂCATE, AR FI BINE DACĂ AŞ RĂMÂNE LA PETRECERE.

Bună dimineata, tuturor! Cum stăm?

- Bună dimineaţa! - Excelent.

Avem multe de făcut azi, aşa că să începem.

Ben, eşti nerăbdător.

Trebuie să angajăm o firmă de securitate

- căci astăzi preluăm locaţia. - Am înţeles.

O pun pe listă. Alexis,

cum stăm cu instalaţia artistică?

Mi-ar prinde bine nişte îndrumări.

Vreau să fie ceva unic din punct de vedere artistic.

Ceva interesant.

Dar cel mai mult, vreau să fie o...

integrare în natură.

Ca o terapie.

Dacă am angaja pe cineva local ar putea fi mai empatic.

Bună idee! Altceva?

Ai pe birou documentaţia

pentru împrejmuire, poţi s-o semnezi rapid?

O semnez imediat.

Ar trebui să stau în picioare.

O, Doamne!

Eram îngrijorată. Mă bucur că glumeşti.

Cred că e haios.

I-am povestit soţiei despre asta şi am râs în hohote.

A fost tare haios.

- Pentru că ai căzut rău. - Da, aşa e! O, Doamne!

Era cât pe ce să vin să te ajut. Mi-am zis: "Ron o să cadă".

Ar fi trebuit să vezi mimica lui Jeff.

"Doamnelor şi domnilor, omul zilei,

şeful de proiect..."

Bine că nu m-am lovit, că se putea întâmpla.

"Aici zace William Ronald Trosper, care a căzut de pe scaun."

Bine că mi s-a întâmplat mie.

Că dacă era Doris, ar fi fost moartă.

Vorbesc serios. M-am gândit mult la asta.

Soţia chiar mi-a spus aseară:

"Ron, nu araţi rău, dar Doris, e un pic mai în vârstă,

are o problemă la şold.

Dacă i s-ar fi întâmplat ei, putea să moară."