Strangers

STRĂINI MISTERIOȘI

Jur solemn:

la început, mi-am iubit soțul

și știu că și el m-a iubit.

Dar lucrurile se schimbă, la fel și oamenii. Să fim sinceri!

Unii au o latură malefică.

Laura?

Bună, Tony!

Scuze pentru aseară.

Eram beat și…

nu știu de ce ajungem mereu în situația asta, da?

Te iubesc mult.

Mă înnebunește, tu mă înnebunești…

Trebuie să… ne oprim.

Știu că trebuie să mă opresc. Știu și…

Nu se va mai întâmpla.

Știi…

jur solemn…

Nu se va mai întâmpla, vorbesc serios.

Vorbesc serios, Laura.

Știi ce?

Hai să luăm cina!

- Undeva drăguț. - Nu.

Ce-ar fi să stăm acasă?

Gătesc o rețetă de la emisiunea aia de gătit.

Da?

Ce anume?

„Tsitsila tabaka”? Cam așa ceva?

Dragă?

De ce e încuiat?

Deschide ușa, Laura!

Ce naiba faci acolo?

Ajută-mă, Doamne…

Dragă?

Deschide ușa, Laura!

De ce e…

Laura, ești bine?

Futu-i! Dă-o naibii! Doamne!

Coccisul meu!

De ce râzi? Ce e?

Ce? De ce…

De ce mai râzi? Ce-i așa de amuzant?

- E amuzant când oamenii cad. - Da. E…

Bine, e puțin amuzant.

De ce era încuiat?

Nu știu, probabil din greșeală,

când am apăsat pe clanță. Trăgeam un pui de somn.

Îmi pare rău…

- Iartă-mă! - Te iert, Tony.

Mereu te iert.

Știu.

Te iubesc.

- Dimitri! - Bună, dnă Laura!

- Ți-am adus ciocolată caldă. - Sunteți prea amabilă.

Încep să mă obișnuiesc cu viscolul.

Nu ca în San Diego.

- Bună! - Bună!

Știi ce am pregătit?

- Ce? - Gustări din tot ce îți place.

- Ești tare atent! - Normal!

Crezi că nu știu ce fac?

„Întâi, înghiți băutura. Apoi, băutura înghite băutură.

Apoi, băutura te înghite pe tine.”

F. Scott Fitzgerald.

- „Dependența de sex…” - Ia te uită!

„…trebuie controlată și învinsă,

altfel ne duce pe căi groaznice și distruge totul.”

Ca oricare altă dependență. Nu?

Știm amândoi.

Suntem distruși.

Răniți, zdrobiți și învinși.

Nu învinși, dragă!

Nu învinși! E prea târziu să mai schimb ceva,

dar tu ai tot timpul din lume.

Ăsta e un dar.

Eu nu știu dacă mă mai trezesc mâine, la fel ca tine.

„Dorința mea pentru ce puteam fi

mă distrage și mă chinuie.”

Cine?

- Cine? - Britney Spears.

Fernando Pessoa.

Cartea neliniștirii.

- Dacă o citești, ți-o dau. - Devorez tot ce-mi dai.

Ești singurul meu prieten.

- Ce? - Ochii tăi îmi amintesc de fiica mea.

Era tare frumoasă.

Marele meu regret…

între multe altele.

Ai mult machiaj pe ochiul drept.

- Să întreb? - Tocmai ai făcut-o.

E tot mai paranoic.

Poate că e vina mea,

fiindcă nu era așa când ne-am căsătorit.

Viața e dură cu toți.

Dar asta nu e o scuză ca să te lovească.

Bărbații care fac asta sunt lași.

Eu sunt fragil,

dar, când eram tânăr, aveam ceva mușchi.

Și m-aș fi dus la el

și l-aș fi înfruntat pe ticălos.

Vino aici! Știi?

Și asta ar fi creat o problemă mare,

mai mare decât acum.

Mi-ar plăcea să văd asta.

- Da… - Sigur ai frânt multe inimi.

Nu eram cine știe ce. Nu eram de încredere.

Se pare că ăștia-s bărbații pe care-i atrag.

Da.

Bine că ne-am întâlnit la AA!

Doar vizitele tale îmi aduc bucurie.

Draga mea…

Bine.

Știi…

sincer, sunt uimit

că Tony mă lasă să petrec timp cu tine.

Știi cum e Tony. El zice, citez:

„Lui Richard nu i se mai scoală și n-ar ști ce să facă dacă i s-ar scula.”

Greșește.

Dacă mi s-ar scula, aș ști ce să fac.

Omule! E bun?

Nu mai vorbim despre Tony.

- Nu! - Bine?

Nu vreau să vorbesc despre Tony.

Despre ce să vorbim?

Despre tine.

Nu, mersi!

Să vorbim despre tine!

Nu, știi totul despre mine. Nu mai ai ce să afli. Ne știm de doi ani?

Și nu știu nimic despre tine. Cine e Richard Evans?

Cum erau părinții tăi?

Cine te-a învățat să gătești? De ce te-ai mutat la Sofia?

Nu ieși din castelul ăsta.

Celor de la AA le e dor de tine.

- Ce-i cu misterul ăsta? - Nu e niciun mister, dragă.

Sunt doar un bătrân…

care și-ar vinde sufletul ca să aibă iar 40 de ani.

Cum erai la 40 de ani?

- Vrei să știi? - Da.

Bine.

Eram un bărbat vanitos și egoist…

m-am asociat cu cine nu trebuia

și am încercat să justific un comportament de nejustificat.

Povestește-mi, îți zic eu dacă e așa.

Merit tot ce mi s-a întâmplat

și tot ce mi se va întâmpla pe viitor.

Ce zici?

Salvat de clopoțel.

Nu scapi așa de ușor.

Îmi vei spune.

Îmi vei spune! Vreau detalii!

De ce nu e gata, omule?

Îți înțeleg supărarea. Nu plătești nimic. E gratis.

- Te… - Gratis?

Da, te rog, lasă-mă cinci minute!

Mă ocup imediat.

Îmi cer scuze!

Ia o cafea cât aștepți!

Doamne! Tony!

Te iubesc…

CENTRU COMUNITAR

Continuă, Laura!

Sunt obsedată cu privire la tot

ce mi-au luat alcoolul și drogurile.

Regrete constante despre trecut!

Toate greșelile idioate!

Un prieten a zis…

„Dorința mea pentru ce puteam fi

mă distrage și mă chinuie.”

E incredibil cât de repede apuci pe calea asta

și cât de greu e să scapi,

iar drogurile și băutura te țin acolo,

în ceață și în pâclă…

Nu vezi nimic în față.

Și nu mai consum de 372 de zile.

Iar ceața s-a ridicat.

Dar am rămas pe calea aceea de rahat!

Uneori trebuie să ne dăm seama că, pentru a scăpa de calea aceea,

trebuie să schimbăm noi direcția.

Dar e greu să schimbi direcția…

când nu ești tu la volan.

- Te pot ajuta? - Am venit la întâlnirea AA.

Ai venit unde trebuie.

Ia loc, te rog!

Cei 12 pași nu sunt despre perfecțiune.

- Ci despre progres. - Bună!

Trebuie să fii conștient ca să poți face primii pași,

doar să fii conștient că ai o problemă pe care n-o poți rezolva singur.

Fiindcă nu putem.

Îmi pari cunoscută. Ne-am mai întâlnit?

Nu, mi-aș fi amintit.

Poate în altă viață.

Crezi în vieți trecute, reîncarnare, prostii de astea?

- Da. - În mod ciudat, și eu.

Poate au fost un timp și un loc diferite, de asta-mi pari cunoscută.

Apropo, sunt Sky.

Ce nume fain!

Guys and Dolls. Mama era îndrăgostită de Marlon Brando.

Eu sunt Laura. N-am nicio poveste interesantă.

Atunci, să inventăm una!

Am făcut ghiveci bulgăresc,