Good Luck, Have Fun, Don't Die

Seara bună, doamnelor.

O umplu?

Tu, voinicule? Care-i scorul?

Hei. Hei!

Ăsta nu e un jaf! Sunt din viitor!

Și totul...

o ia razna complet.

- Nu sunt destul de captivant? - Ce mama dracu'?

Am călătorit aici, astăzi, ca să vă spun că viitorul nu arată bine pentru voi.

De fapt, aș zice că sunteți pe cale să intrați

în cea mai sumbră linie temporală.

Totul e o greșeală uriașă.

Sunați la poliție!

Rețelele sociale v-au furat demnitatea,

și v-au transformat în copii.

Cultura voastră fascistă a selfie-urilor

v-a distrus capacitatea de gândire critică.

Opriți-vă! Nu pleacă nimeni!

Ascultați-mă. E important.

Bine.

Fie, fie. Am o bombă.

Ușor! Ușor!

Da. Toate astea sunt bombe.

Sunt acoperit de bombe. Vă apropiați, încercați să fugiți, și vă arunc în aer.

V-ați speriat? Bun. Perfect. Stați jos. Faceți-vă comozi.

Domnule.

Și tu. Stai jos.

Așază-te. Haide.

Avem un erou.

Stai jos! Stai jos!

Stai dracu' jos!

Cum ziceam, sunt din viitor.

Un viitor complet distrus.

Și știți ce? E numai vina voastră.

Nu a voastră, cei 40 de aici,

ci a tuturor din vremea voastră.

Aveți aceeași parte de vină.

Am venit să îndrept lucrurile.

Totul a început cu statul pe telefon dimineața.

La-nceput, lumea se trezea, verifica e-mailurile în pat,

se uita pe Facebook, pe Twitter, X, Y, Z.

Doar câteva minute. Nimic grav.

Lumea petrecea tot mai mult timp pe telefon dimineața.

Într-un final, oamenii n-au mai coborât din pat.

Societatea s-a prăbușit.

Oamenii au fost conectați la sonde și catetere.

Industria medicală a explodat.

Dar restul s-a dus de râpă.

Nimeni n-a observat că lumea se sfârșise.

Mă ascultă cineva?

Să te întreb ceva.

Unde au dispărut librăriile? Da.

Ce-ai făcut când magazinele de muzică au început să dispară?

Nimic. N-ai făcut nimic.

Întrebare.

Știți vreun număr de telefon?

Pariu că nimeni nu știe pe de rost măcar un singur număr de telefon.

Progresul e progres doar dacă îmbunătățește lucrurile.

Altfel, e o greșeală.

Omenirea a mai luat-o pe căi greșite.

Hitler, Segway-ul.

Trebuie să fie cineva acolo să ne întoarcă din drum,

să ne pună pe calea cea bună,

să zică: „Nu, copii, nu e bine așa,

nu ăsta e drumul. ”

De asta sunt aici.

Caut recruți, soldați,

oameni fără nimic de pierdut și cu totul pentru care să lupte.

O inteligență artificială se apropie

într-un viitor nu foarte îndepărtat

care va pune capăt civilizației umane.

Dar poate fi oprită.

Omenirea poate fi salvată.

Și revoluția începe aici.

Nu e o glumă.

Aici începe, da.

Într-un Norms din Los Angeles.

Avem combinația perfectă

de oameni care mi se vor alătura în revoluția asta și vor salva omenirea.

Voi găsi grupul potrivit și vom reuși.

E a 117-a oară când sunt în localul ăsta.

Ținând exact același discurs. Vă dați seama?

De 117 ori am încercat să vă fac să-nțelegeți.

Cam ca-n filmul tău preferat, Jim, „Ziua Cârtiței”.

E filmul tău preferat, nu-i așa, Jim? Da?

Da, păi...

- Păi, da, eu... - Păi, da, da?

- Cum... - Da.

Cum de ai...

Am retrăit noaptea asta,

de fiecare dată cu o altă combinație de oameni.

Și de fiecare dată am dat greș,

pe unii dintre voi v-am ținut în brațe,

și am privit cum viața vi se stinge din ochi.

Pe unii v-am considerat chiar familie.

Am făcut asta de atâtea ori.

Pe unii vă cunosc mai bine decât voi înșivă.

Nancy Delaney și Charles Roberts,

sunteți la prima întâlnire.

Charles a crezut că Norms e o alegere bună.

Nancy vrea să plece de 20 de minute.

Nu v-ați alăturat revoluției mele și n-ați ieșit vreodată vii de-aici.

Scuză-mă.

Tu!

Nu, nu, nu.

Ești cea mai inutilă persoană pe care am întâlnit-o.

De 29 de ori ai ridicat mâna să intri în revoluție. 29 de ori.

Mi-ai fost o povară.

Ai un genunchi praf, Gerald. Rezolvă problema.

Tu mori la 16 minute după plecare, de fiecare dată.

Ești și al naibii de plictisitor.

Ridică mâna, te provoc.

Regina mea. Da.

Nu te sfii.

Ești cel mai bun soldat al meu. Războinica mea în revoluția asta.

Ducem lupta până la capăt.

Îmi arăți lucruri despre mine pe care n-am vrut să le văd,

dar pe care trebuia să le știu.

Tensiunea sexuală dintre noi e ca o furtună de vară.

Dar n-o consumăm. Niciodată.

O canalizăm în setea noastră de sânge.

Dar la final, mă trădezi de fiecare dată.

Îmi frângi inima, dar iată-mă,

privindu-ți ochii ăia mari și căprui,

și-mi zic, ce naiba? Să mai încercăm o dată.

Să ardem totul.

Dacă veniți cu mine, sunt șanse să muriți în seara asta.

Dacă nu, muriți oricum.

Vă promit asta.

Dar diseară avem o șansă. Putem salva lumea,

s-o luăm de la capăt, să facem ceva, ceva real.

Dolores, nu mai suna la poliție. Lasă telefonul.

Avem aici configurația perfectă de oameni

care combate viitorul și salvează omenirea.

Nu mă înșel în privința asta.

O să încerc fiecare combinație până o nimeresc.

Vreau să știu acum, cine-i cu mine?

Cine e dispus să salveze viitorul?

Greg.

Greg, hai, ești Spartacus. Hai.

Hai, voinicule, mișcă-ți fundul.

Iată-i. Hei, tocilarilor.

Ce ziceți? Haideți, băieți, fac eu cinste.

Hai să luăm decizii proaste.

Petrecere! Petrecere!

Vă amintiți...

Bine.

Se pare că suntem doar noi doi.

N-ar fi prima oară, nu-i așa?

Ce zici să fie ultima oară?

Hai, puștoaico.

Hei.

Nimeni? Serios?

E prima dată...

...când mi se întâmplă.

De ce nu pleci înainte să pățești ceva?

- Ești dus cu pluta. - Du-te dracu', Pete.

Nu sunt nebun.

De ce sunt toți din vremea voastră atât de proști?

- Arăți ca un boschetar. - Cine a zis asta?

Suge-o și tu. Nu-s boschetar.

Vin dintr-o apocalipsă de coșmar.

Asta e culmea modei, de unde vin eu.

Boschetarii noștri arată ca niște morți.

Perfect. Vine poliția.

Mersi mult, Dolores.

E un fiasco total.

În fine.

Mă car.

Am avut un presentiment de la început.

Ce te uiți? Trebuie să bag carbohidrați pentru drum.

Să te văd pe tine supraviețuind arderii de calorii dintr-o ruptură temporală.

Vin cu tine.

Măi să fie.

Da...

Doamnă, vă rog, veniți.

Aici.

Altcineva?

Poate că noaptea asta nu-i un eșec, până la urmă.

Asta e o veste proastă pentru restul,

fiindcă acum o s-o facem pe calea grea.

Hai. Tu, soprană falsă, tu, găozarule.

Bine, bine.

- Isuse! - Stai acolo cu ea.

Sunt 47 de oameni în localul ăsta,

deci sunt milioane de combinații posibile,

dar voi găsi oamenii potriviți cu frumosul.

Nu tu, nu tu.

Categoric nu tu.

Voi doi, hai.

Sonny și Cher, hai. Bine, bine.

Stați cu ceilalți. Dacă faceți vreo prostie,

detonez bomba. Mișcați-vă!

Ia-mă pe mine!

Doar nu le face rău.

Bine, voinicule.

Vii și tu. Mișcă.

Se scurge timpul. Tu nu, tu nu.

Categoric nu tu. Lasă dracu' mâna jos.

Gerald, te rog, termină.