Things Heard & Seen

"Declar solemn aceasta... că lucrurile din rai sunt mai reale

decât cele de pe acest Pământ." Emanuel Swedenborg

DUPĂ ROMANUL ALL THINGS CEASE TO APPEAR DE ELIZABETH BRUNDAGE

IARNĂ, 1980

PRIMĂVARA DE DINAINTE

La mulți ani cu sănătate

- La mulți ani, Franny! - Bravo, fetelor!

Te iubesc enorm, scumpo!

Haideți!

Vă aduc tort.

- Aduc vinul. - Bine.

Lasă-mă pe mine. Du-te să mănânci.

Mersi!

Te-ai subțiat. Le pui pe restul mamelor într-o lumină proastă.

- E bun, nu? - Da.

Ce e, mamă?

E cald. Tatăl tău adoarme.

- N-am nimic. - Sunt patru ore până la Worcester.

Știu. Vă fac cafea.

Faci un ibric de cafea? Și ne trebuie o sticlă de vin alb.

Vin alb, am reținut. Mamă, faci tu cafeaua?

Revin.

Închinați în cinstea doctorului George.

Felicitări!

- E oficial, nu? - Da, e oficial în mod oficial.

Nu mă mai văduvește doctoratul.

Mai am vești bune.

Cu disertația am obținut o slujbă în nordul statului.

- Ce rapid! - Trebuie să fie grozavă.

- Nu am citit-o încă. George e secretos. - Nu, sunt laș.

Catherine a fost șefă de promoție la Arte.

- Te-ai angajat la Bard? - Nu, la Saginaw.

E o facultate privată din nord.

Ești fată de oraș cu o slujbă de vis.

Te-ai gândit bine?

George își dorește asta. Nu suportă greutățile de aici.

E mai rău de când nu-l mai susține tatăl lui.

Nu știam că ia bani de la el.

Se pare că face asta de când s-a născut Franny.

- Mutările sunt costisitoare. - Dar costul de trai e mai mic acolo.

- Cică e frumoasă zona. - Da, am condus pe-acolo.

Bogătani în concediu și țărănoi care locuiesc acolo.

Știu, dar George a sacrificat multe pentru mine și îi sunt datoare să încerc.

- Salut! - Bună!

Cred că am găsit casa perfectă.

Am ajuns!

Broasca se blochează uneori.

Superb!

Bine!

După cum i-am spus lui George, casa e de la sfârșitul sec. al XIX-lea.

Trebuie să renovați.

Da, trebuie zugrăvită.

Dar uite ce structură! Minunat!

Îți trebuie viziune pentru un loc ca acesta.

Soția mea este restaurator de artă. Suntem pe mâini bune.

De ce ar abandona cineva ăsta?

E superb.

Producătorii de lactate o duc greu peste tot.

E o afacere dificilă în zilele noastre.

Ce trist!

- Chiar este trist. - Vom aduce fericire locului.

Vrei să vezi restul, nu? Haide!

Arată-mi!

- Du-mă la etaj, George. - Hai sus!

Cât de mare e?

Îți amintești asta?

George, voiam să-ți pun tablourile deasupra pianului, dar nu le găsesc.

Scuze, le-am strâns pentru birou.

Îmi plac mult.

Am zis să afișez ceva din vechea mea viață.

Poate că noua casă o să te motiveze să pictezi din nou.

Nu prea cred. De la disertație încoace, mă văd mai mult ca scriitor.

Bine, să fie pisica sau păpușa?

Cred că a adormit.

Ai emoții pentru mâine?

Nu. Ar trebui să am?

E normal să fii stresat înainte de prima zi.

Cauți motiv să ne eliberăm de stres?

- Îmi trebuie motiv? - Nu.

Cum vrei să te eliberez de stres?

- Ce e? - Ce-i mirosul ăsta?

Simți? Miroase a gaz de eșapament.

- Nu? - Da, simt și eu.

Se întețește.

Crezi că fantomele folosesc benzină?

Vorbesc serios, George!

Mami, mi-e frică!

- Nu te speria! Vino-ncoace! - Mi-e frică!

Bagă-te în pat, iubito.

Pe bune?

Mami, mi-e frică. Nu vreau să dorm acolo.

FACULTATEA SAGINAW WILLEMS, NEW YORK

Rinul Americii.

E un loc de vis pentru un campus.

O să fiu direct, Claire.

Capitolul despre influența lui Swedenborg asupra artei lui George Inness ne-a atras.

Swedenborg, zău? Ce interesant!

A fost partea cea mai dificilă din disertație.

Cum așa?

Sunt un clișeu ambulant, un cinic din New York.

Încă mă depășește că un pictor cu geniul lui Inness

a putut să cadă sub influența unui mistic din secolul al XVIII-lea.

Ei bine, Swedenborg...

Nu era doar un mistic oarecare.

A înțeles cu o claritate aparte că toate din lumea naturală

au un echivalent în planul spiritual.

Inness a pictat peisaje cu asta în minte.

- Înțeleg asta. - Ăsta e biroul meu, apropo.

Foarte frumos!

Problema mea cu Swedenborg e că discuta cu îngeri și fantome.

Glorifica moartea ca pe o trecere măreață.

Ar trebui să știi că Swedenborg încă are mulți adepți prin părțile astea,

printre care și eu.

Ținem și ședințe de spiritism uneori. O să te invit.

Voi veni cu soția.

Ea este adevărata credincioasă a familiei noastre.

Biroul tău e aici.

Am ales cadoul greșit de bun venit.

Nu pot critica imaginea de pe copertă.

Valea Umbrei Morții.

O capodoperă a lui Inness.

Acum te afli pe teritoriul lui Inness.

Nu fi surprins dacă începi să vezi lucrurile ca el.

Mulțumesc, Floyd!

- Bună! - Bună ziua! Dna Claire?

Da, vă pot ajuta cu ceva?

Da, doamnă.

Eu sunt Eddie Lucks, iar el e fratele meu, Cole.

Voiam să ne prezentăm, în caz că aveți nevoie de meseriași.

Lucrăm grădina, tâmplăria, țevile...

Și suntem egali cu Leonardo la zugrăveli.

Cel mai bine e că suntem ieftini.

- Îți place bila? - Mișto! Îți arăt cum să tragi?

Am uitat să vă spun că Cole e cea mai bună bonă.

Se vede. Unde locuiți, băieți?

În oraș, cu unchiul.

Avem multe referințe, dacă vă trebuie.

Ai o carte de vizită?

O carte de vizită?

Ia să văd!

Mi le-am lăsat acasă.

Dar am un pix.

Ar trebui să-i angajăm.

Nu mai cerem o ofertă? Sunt destui grădinari în zonă.

Am cerut deja oferte. Băieții sunt la jumătate de preț.

Nu-mi spune că ai trecut iar pe salate.

Am mâncat mult la prânz.

Și proteinele pe care ți le-a recomandat medicul?

Nu le-ai luat azi.

Le iau seara, când nu-mi pică greu.

- Franny, mai vrei orez? - Nu, vreau să mă dau cu poneiul.

- Dii, ponei! - Merg!

Dii, ponei!

Mă terorizezi.

Uite încă un ponei!

Ești gata?

- Unu, doi, trei! - Căluțul!

Doamne!

- Vii? - Imediat după ce spăl vasele.

Îmi dai oala aia?

- Mersi! Urc imediat. - Bine.

Nu întârzia, sunt obosit.

AMINTIRE

ISTORICUL DE FAMILIE

DECESE

BLESTEMAT

"Blestemat."

George.

George!

Am adormit.

SOCIETATEA DE ISTORIE CHOSEN, NEW YORK

- Unde? - Opt.

- 1,4 kg e mult. - Nu, trebuie...

A venit cineva.

Bună ziua! Sunteți Societatea de istorie?

Într-adevăr!

Nu știu dacă vă trebuie voluntari,

dar sunt nouă în oraș și aș vrea să cunosc oameni și locurile.

Dați-ne datele personale.

Bine.

Vă trimitem un program.

Apropo, eram curioasă

dacă aveți informații despre casele mai vechi din zonă,

ținând cont că tocmai am cumpărat una.

Avem un tablou cu casa dumneavoastră.

- Zău? Unde? - Da.

În camera de lângă. Apare și cuplul care a construit-o.

Primii, cu mult înainte de familia Vayle.

Mă duc să arunc o privire. Mulțumesc!

REVERENDUL JACOB SMIT ȘI SOȚIA, 1882

ARBORELE GENEALOGIC AL FAMILIEI SMIT

JACOB SMIT - DECEDAT LA 27.09.1877 BLESTEMAT

- Nu arată ca o pisică. - Ba da!

- Se numește "Pisica cu joben". - Ce mici îi sunt urechile!

- Și nasul, și restul. - Are un nas normal.

E atât de mică!

Știi că a ucis pe cineva?

Pentru un meci de tenis.

- Cine? - Caravaggio.

Nu mă surprinde.