The first 200 lines.
Le ai?
Mulțumesc.
- Hei. - Hei.
Cum a fost în weekend?
Bine, presupun.
Deși cică eul meu interior a căzut de pe-o funie.
O funie?
Te-ai lovit?
Nu, m-am udat, asta-i tot.
Cici că nu se mai termină cu ăștia.
Știi ce s-a întâmplat de fapt?
Habar n-am.
Și faza cu mesajul pe retină?
Nu reușesc să reziste destul.
Bine. Și ce facem?
Mai încercăm, presupun.
Ai vreo altă idee?
Îmi pare rău. Trebuie să merg la muncă.
- Bine. Pa. - Pa.
- Hei. - Trebuie să-ți repari uscătorul.
Sau ai putea să te cari.
Nu pot să tot intru și să ies.
Crezi că ne spionează?
Depinde cât de bine te-ai prefăcut.
Când continuăm?
Poate diseară. Văd mai târziu.
Nu mi-am mai amintit nimic.
Poate eul tău interior și-a amintit.
Ți-ai luat liber tot weekendul ca să-ți revii?
Sunt bine.
O să-l informez pe tata mai târziu?
Ar trebui s-o audă de la mine.
Am decis că e mai bine să nu știe de acest incident.
Atunci spune-i că fiica lui e teafără.
Medicii zic că temperamentele tale se vor echilibra rapid.
Mă bucur să aud asta.
E de așteptat o traumă reziduală după o asemenea experiență.
Am putea aranja altă sesiune diseară.
Am zis că sunt bine.
Mai avem puțin, Helena.
La cât e, 78%?
81. De vineri.
Nu mai durează mult.
Poți s-o faci.
Nu mai cobor acolo.
Nu tu, eul tău interior.
Care a vrut să mă omoare?
Și celălalt care-a vrut să mă omoare.
Sunt niște animale.
O să mă prefac iar.
Nu ne putem asuma riscul ăsta.
Trebuie să facem ordine.
Erorile lui Milchick din weekend ne-au forțat mâna.
Tatăl e de acord?
Chiar el a sugerat.
E un risc.
Știm.
Dar e singura soluție.
Mark S nu muncește fără ea.
Și munca e secretă și importantă.
Trebuie să i-o dăm.
Consiliul apreciază sacrificiul tău.
Bună dimineața, Helly R.
Cine dracu' ești tu?
Sunt domnișoara Huang.
Ce naiba?
Urmează-mă, te rog.
Dl Milchick o să-ți explice.
- Hei. - Hei.
- E... - Eul interior.
MDR.
Din nou împreună.
Intrați.
Trebuie să știu ce se întâmplă.
Acum.
Unde-i Irving?
Și de ce încerca să mă înece?
Pentru că ești un Eagan.
- Ne spiona? - Stai, ce?
Tot timpul.
Se numește blocaj 'Glasgow'.
- Permite unui eu exterior... - Stai.
Vrei să spui că ea a fost aici?
În locul meu?
Poate încă e.
Mă repet. Unde-i Irving?
- Da, unde e? - Sunt confuză.
Răspunde la întrebare!
Pardon?
Helena Eagan, ca membru în Consiliu, efectua cercetări importante.
Furându-mi corpul?
Irving nu știa care era scopul conducerii cu acest demers,
așa că aproape te-a înecat.
A trebuit să-l concediem.
Deci e mort?
Nu.
Eul lui exterior a plecat într-o croazieră prelungită.
Mi se rupe de eul lui exterior.
N-are dreptul să-mi ia identitatea.
Știți povestea Gråkappan ?
Să presupunem că nu.
În vremuri străvechi, regele Suediei
mergea incognito printre supușii săi
sperând să le afle ofurile.
Purta o manta veche, gri, un Gråkappan ,
numele sub care-l ține minte lumea,
ca să-și ascundă veșmintele regale.
Kier Eagan făcea asta în fabricile lui de eter,
iar dna Eagan duce mai departe această tradiție nobilă.
E praf în ochi.
Da, suedez, și Irving tot mort e.
După cum am zis, eul lui exterior a plecat...
Într-o croazieră prelungită. Se mai întoarce sau nu?
Nu.
Un strop de onestitate.
Criminalilor!
Nu puteți face asta oamenilor.
O să vă ia ceva timp să digerați ce s-a întâmplat.
A mers strună.
Permiteți-mi să vă conduc la MDR
și să vă ajut să vă readaptați la mediul de lucru.
Ce mama naibii?
Biroul tău.
Niciodată. Nu mă ating de chestia aia.
Dylan, te rog.
Ca să știi, urăsc.
Și eu.
Ieșirea a fost o provocare pentru toți, previzibil și imprevizibil.
Ca fiica lui Jame Eagan care ne-a făcut un Gråkappan ?
Ai grijă, Dylan. Cuvintele au consecințe.
N-aș vrea să-ți retrag anumite privilegii.
După cum vedeți, toate lucrurile voastre
au fost mutate la noile voastre 'tri-stații'.
Biletele de voie rămân valabile.
Lasă-ne să facem o înmormântare.
Poftim?
Irving e un om și s-a dus.
Așa că...
vrem să avem o înmormântare.
Nu un priveghi, o înmormântare.
Nu?
Da.
O înmormântare.
Toți vreți asta?
Băi?
Un pic de ajutor?
Sigur. Dacă nu durează mult.
- Mult? - Da.
Să nu ne ia toată ziua.
Bravo, Mark.
O să văd dacă se poate aranja ceva.
Până atunci, să facem niște progrese cu fișierele astea.
Ce ziceți?
Mulțumesc.
Nu ție.
Dră Huang, pregătește kitul de doliu pentru MDR.
Ne vedem în biroul din spate.
Mark?
Alo?
Intru.
Intru.
Hei.
Ești bine?
Nu, nu prea.
Da. E nasol rău.
Da.
Nu ți-ai dat seama?
Că nu eram eu?
Evident că nu.
Cum era?
Ca tine.
Sau tu ești ca ea? Habar n-am.
Nu știu cine ești, cred.
Ba da, știi.
Bine.
Nu-i vina mea că eul meu exterior m-a sechestrat.
Nu, serios. Înțeleg. E nasol.
- Mark... - Da.
Ce ți s-a întâmplat acolo?
Nu contează.
- Nu contează? - Nu.
Nu vrei s-auzi ce-am pățit eu?
Nu, nu vreau. Hai să uităm. Bine?
Credeam că se ține doliu doar pentru cei care mor la subsol.
Da.
Indicele de afecțiune pentru Irving B. era peste 60.
O să-i ajute pe ceilalți să treacă peste.
Pot să întreb ceva?
Da.
N-ar trebui să le acorzi înmormântarea.
Le dă o dimensiune umană.
N-a fost o întrebare.
A fost o părere.
Nesolicitată.
Prima ta evaluare e azi, nu?
Asta a fost o întrebare.
Pregătesc eu gustările.
Tu ocupă-te de înmormântare.
Astăzi îl onorăm pe Irving B.
De obicei, când un eu interior se duce la Kier,
No comments yet. Be the first to leave one.