Lucky

Fir-ar!

RUTH TURNER

Mă scuzați, am nevoie de ajutor. Bunica mea s-a lovit.

- Calmați-vă. - N-o pot pierde.

Avem noi grijă de bunica, dar aveți nevoie de-o targă.

Sunt bine, trebuie să merg cu ea.

Sunteți în șoc. Ați putea fi grav rănită.

Lăsați-mă cu ea. Dacă moare și nu-i sunt alături...

Vă rog.

- Bine. - Mulțumesc.

Femeie, 71 de ani, politraumatism.

Posibil traumatism cranian, plămân perforat.

Tensiune 50. I-am crescut-o la 80 cu adrenalină.

Totul va fi bine. Îmi puteți strânge mâna?

O puteți strânge?

Scuze. Ești nepoata ei?

Poftim? Da.

Cum o cheamă?

- Ruth Turner. - Și pe tine?

- Amanda... Turner. - În regulă.

Ia medicamente?

Nu sunt sigură.

Ne poți da un istoric medical?

- Nu... - Afecțiuni preexistente?

Sunt aici doar de-o săptămână, nu...

- Va fi bine? - Facem tot posibilul.

Bine.

- Trebuie să te consultăm și pe tine. - Sunt bine.

- Ești în șoc. - Sunt bine.

Aveți un dozator? Aș bea niște apă.

Îți aduc eu. Așteaptă aici, revin.

Nu!

- Mai repede. - Încerc.

UNITATEA DE PRIMIRI URGENȚE

Ești bine?

DUPĂ ROMANUL MARISSEI STAPLEY

Te simți mai bine?

- De cât timp sunt aici? - Nu de mult.

- Ce s-a întâmplat? - Ai leșinat.

E normal în astfel de cazuri. Mergeai pe adrenalină.

Ruth e în operație.

- Cine? - Bunica ta.

E în stare critică, dar medicii fac tot posibilul.

Odihnește-te, bine?

Doamne. Billy.

Va fi bine.

Poftim.

Sunt bine.

Nu arăți bine.

Cineva drag ar putea muri. Și eu i-am spus: „Te urăsc”.

Și eu îi spuneam tatei că-l urăsc.

Dar nu vorbeam serios.

Aș fi făcut orice pentru el și cred că știa asta.

Poate asta uram.

Nu știu ce să fac.

Mergi la ea și asigură-te că știe că n-ai vorbit serios.

Sunteți bine?

Da.

Da. Am nevoie de o cameră pe diseară. Cea mai ieftină.

Desigur. Un act de identitate.

Da.

Bună ziua. Peter Kershaw, șeful lui Billy.

Sunt Allison. Ne-am mai întâlnit.

Cum e?

Are un traumatism cranian.

O vor ține câteva zile sub observație.

I-ați prins pe cei pe care-i urmăreați?

Unul e mort. Încă-l căutăm pe celălalt.

Cine? Cine e mort?

Cary Masterson. Împușcat.

- Și Lucky? - N-am prins-o.

Atunci ce cauți aici?

Mă asigur că n-ai murit.

Dă-mi niște apă.

Nu e departe.

Trebuie să fie rănită undeva. Prindeți-o cât e în zonă.

Și tu trebuie să renunți și să te odihnești.

Amin!

- Unde e Gates? - Își face treaba.

Asta-i ultima întrebare. Am venit să te văd, nu să te agit.

Bine? Te anunț când aflăm ceva.

Poftim.

Vreau să fie incinerat.

Facem o slujbă de comemorare curând.

Nu vreau să fie singur într-o morgă rece și întunecată.

Mă ocup eu.

Nu-i cunosc prietenii.

Nici nu știu dacă are.

Probabil vor fi doar ai mei.

Dar nici eu nu prea mai am.

Ai câțiva.

Să-i spunem lui Wayne.

Îi sun eu pe-ai lui.

Crezi că vine?

Să se odihnească în pace. Să fie liber.

Restul... nu contează.

Da, ai dreptate.

Te las puțin singură.

Stai, te rog.

Sună-i.

Să vedem ce zice Wayne.

Nimic. Nu știu ce vreau să zic.

Ba știi.

Suntem oameni răi?

De ce spui asta?

Buni nu suntem.

Te-ai gândit mult la asta, nu?

Care e sursa de căldură pe Pământ?

- Soarele. - Și de frig?

Antarctica?

Frigul nu are sursă.

Frigul e doar absența căldurii.

Contează doar la ce distanță ești de Soare.

E o chestiune de grade.

Deci nu există rău? Contează doar cât te depărtezi de bine?

Binele și răul sunt concepte umane.

Și ca orice e uman, sunt imperfecte.

Crezi că leul se întreabă dacă e bine sau rău să ucidă antilopa?

Face ce trebuie să supraviețuiască.

Da, dar noi nu suntem animale.

Doar pentru că așa spunem noi.

Cu ce vă servesc?

Cel mai ieftin bourbon și un cub de zahăr, vă rog.

Din partea mea.

Mulțumesc.

Ce chestie. Unii au prea mult noroc.

CÂȘTIGĂTOR LA LOTO CUMPĂRĂ O INSULĂ

Scuze, sunt prost dispus.

Nu-i nimic.

Mi s-a anulat zborul.

Și eu am avut o zi de coșmar...

În cinstea ghinionului.

- Dă-l dracu' pe ăla. - Da.

Dă-l dracu' pe ăla.

O să ratez ziua fiicei mele.

Nu vreau s-o dezamăgesc, știi?

Dacă te îngrijorezi, probabil o faci degeaba.

Tu ce-ai pățit?

Mi s-a dat altă valiză.

Altcineva a luat-o pe a mea.

Au promis c-o găsesc, dar între timp...

Porți hainele unui străin?

Nu.

Nu, de fapt, sunt ale soțului meu...

A murit azi.

Le port pentru că ale mele sunt pline de sânge.

Am avut un accident și a murit. Și eu stau de vorbă cu tine.

Iartă-mă, nu sunt obișnuită să fiu sinceră.

Normal aș fi continuat vrăjeala cu valiza,

m-aș fi folosit de vinovăția ta ca să-mi plătești camera

să-mi dai și niște bani...

Știi care-i culmea? Nici măcar nu ți i-aș fi cerut.

Ai fi insistat.

Pentru că știu să spun exact ce trebuie

cuiva care se îngrijorează pentru fetița lui.

Nu asta faci acum?

Nu.

De ce?

M-am săturat până peste cap să fiu așa.

Și...

azi am nevoie să cred că nu sunt o persoană complet rea.

Cineva înțelept mi-a spus odată...

„Dacă te îngrijorezi, probabil o faci degeaba. ”

Nu era prea înțeleaptă.

Accidentul, soțul tău.

E adevărat?

Ne certam.

Regret ce-am spus.

Nu e obligatoriu să fie ultimele cuvinte.

Bine, Yoda.

- Mulțumesc. - Mai vrei un pahar?

- Da. - Da?

Încă un rând, vă rog.

La dracu', Priscilla.

Priscilla!

Priscilla.

Mă simt atât de bine.

Eu l-am ucis, Dutch? E vina mea?

- Nu. - Eu l-am urcat în mașină?

Dacă făcea ce i-ai cerut, ar fi trăit și azi.

Da, dar eu l-am băgat în viața asta.

- Am pus prea multă presiune pe el. - Nu te ajută cu nimic.

Ba da. Aș fi putut...

Aș fi putut să-l trimit la un internat.

Aș fi putut fi mai bun cu el.