Mossad 101 (המדרשה)

Acțiunea acestui serial este pură ficțiune.

Orice asemănare cu persoane reale sau evenimente, este accidentală.

Uită-te la tine.

I-am spus lui Kotel că o să scapi din cătușe.

Cine a sunat?

Curva de la Mossad.

Și nici nu-i dimineață.

Bine, ne trezim. Fă-ne cafea.

Vrei cafea?

Am avut un vis de rahat.

Aveam 16 ani, alergam ca un nebun, îl urmăream pe Mutzafi. Îl mai știi?

Oricât aș fi alergat, nu-l ajungeam.

Sora mea, Shuli, striga ceva ciudat la mine.

Mutzafi m-a fugărit cu ranga.

Fiindcă i-ai ars revistele porno.

Erai nervos că nu te lăsam să le vezi.

Aveai 7 ani, cum să te lăsăm?

Și să fiu sincer, ai meritat-o.

Dar te-am protejat,

fiindcă suntem o familie.

- O familie? - Da, o familie.

Familia-i primordială, Mitzi.

Dar și-n familie, unii-s mai importanți decât alții, nu-i așa, Liron?

Sunt cei de sus și cei de jos.

E tatăl tău...

Continuă, de ce te-ai oprit? Spune ce te apasă.

În sfârșit auzim ce te macină.

E tatăl tău, fie-i amintirea binecuvântată,

am străbătut jumătate de lume să-i răzbunăm moartea

și mai sunt părinții mei, Miriam și Yehuda Shapira.

Tata n-a fost un înger. Am spus eu asta vreodată?

A făcut mii de greșeli.

Așa le spui tu, greșeli?

N-am părinți din cauza lui și tu le numești greșeli?

M-ai mințit de 20 de ani, nonstop și cine-mi spune adevărul?

Nenorocitul ăla de la Mossad.

Erai copil, la fel ca mine.

- Dar știai! - Și?

- Cu ce te-ar fi ajutat să știi? - Crezi că-i poți minți pe toți.

L-ai minți și pe Elohim?

Mitzi, ascultă-mă,

am crescut împreună, ești familia mea și te iubesc.

Chiar de ai furat de la mine, tot te iubesc.

Uită-te-n ochii mei și spune-mi că mint.

Vrei să mă împuști?

- Mitzi? Asta vrei? - Omoară sau fii omorât...

Dacă voiam să fii mort, erai deja. În schimb te-am adus aici.

În cătușe.

- M-ai adus aici în cătușe. - Da, în cătușe.

Cum îmi iau ochii de pe tine, cum se dezlănțuie iadul.

Voiam astăzi să te trimit acasă.

- Serios? - Da.

Trecutul e trecut, uită și iartă.

N-am fost eu, Liron. Jur!

Te rog... Altcineva a furat marfa?

- Nu vorbesc de marfă. - Mitzi...

Știi despre ce vorbește?

De tatăl tău, Liron.

Jur că n-am fost eu, Liron.

Tu?

Nu-l asculta, Liron, e tulburat.

Yona a spus că-s eu sau Baruch.

N-ai crede c-a fost Baruch niciodată și așa cine mai rămâne?

Ți-am spus că tipul de la Mossad ne-a stors creierii, nu?

Nu, nu asta ai spus.

Încearcă să ne învrăjbească.

A fost unul din voi?

Unul din voi mi-a omorât tatăl?

- Liron... - A fost o treabă de interior?

Și crede c-am să cred asta?

Voi? Frații mei? Sângele meu?

Mitzi, vino aici.

Treci aici!

Mitzi, ascultă,

mă suspectez pe mine înainte să vă suspectez pe voi.

Și măgarul ăla, Yona, crede că ne doboară, dar va plăti.

Vă garantez, va plăti.

Mossad 101/HaMidrasha - S02E09 „Mesagerul”

Să recapitulăm.

- Nu-i nevoie. - Ba da.

- L-ai sunat fiindcă... - Nu știam pe cine să sun.

- Și... - Știam că-i în Europa de est.

- Va spune Belarus sau Moldova. - Dacă apare.

O să apară. Continuă.

Micha te cunoaște.

Dacă-i cineva care te poate găsi și te poate opri, el e.

- Plus... - Ce?

Credeam că încă-i pasă de mine.

Când spui asta, pune mai mult suflet.

- Avi, dacă nu poți face asta, spune-mi. - Pot.

Cineva-l activează, nu lucrează singur și nu-i prost.

- Îți verifică fiecare cuvânt. - Am zis că pot face asta.

Bine.

Legat de calculator, nu că n-am încredere...

- Yona. - E...

Îl știu pe Micha la fel ca pe tine. Dacă nu mai bine.

Bine, baftă.

Poftim.

Amy, oprește-te.

Urăsc s-o spun, dar pari psihopată.

Tipul poate doarme, uită-te la oră.

Dacă aș ști că doarme...

Amy, nu-ți face griji, Liron și Kotel nu-l vor răni.

- Da, bine. - Ai făcut ce-a trebuit să faci.

Poate nu-s...

potrivită cu minciunea și prefăcutul.

- Acum te minți singură. - Cum adică?

Probabil ești îndrăgostită de mafiot.

Nu-s.

Nu-i nimic între Mitzi și mine...

suntem diferiți. S-a deschis înaintea mea și...

- Îmi fac griji pentru el, atâta tot. - Fir-ar!

- Nimic nu se poate întâmpla între noi. - Amy, taci puțin.

Ce?

- Da? - E un anunț.

El-Kasr trimite pe cineva cu numele Abu Daud.

- Când? - Astăzi.

Pe unde vine?

- Pe la gară. - Altceva? Identificatori?

Nu, scrie: „Fă cum îți spune”. semnat cu sura lui El-Kasr.

Nu-i gara...

E o organizație de ajutor, centrul ucrainean ISIS.

Tobi, du-te acolo acum, raportează dacă vezi pe cineva.

Amy, anunțul să nu ajungă la Al Hamdi.

Tu te ocupi de alertă, trei claxoane, protocolul de urgență,

- cât de aproape și cât de zgomotos. - Bine.

Fir-ar!

Când m-am gândit c-o să ne vedem după ce mi-ai schimbat cariera,

mereu credeam că mai bine n-o făceam,

că nu...

- Ce mai e acum? - Avem o problemă.

Gilad e în pericol, un mesager ISIS e aici să-l expună.

- Ce legătură are cu noi? - Când am plecat de la casa conspirativă

am lăsat echipamentul acolo.

Am nevoie de ajutor.

- Cum vei plăti ajutorul? - Ai auzit ce-am spus?

Viața lui Gilad e în pericol.

Tu l-ai pus acolo, nu te preface că-ți pasă.

Pentru ce-i echipamentul? Să elimini tipul ce vine?

Dacă-i necesar, da.

„Dacă-i necesar”. Ești incredibil,

vorbești ca un doctor, te comporți ca un criminal.

Știi ceva? Nu te comporți. Ești un criminal.

- Când trebuie doar. - Atunci fii direct cu mine

și nu spune că Gilad e în pericol de parcă ești superior, rahat cu ochi.

Mai bine-mi spui cum ai de gând să plătești.

Bine.

Sursa mărfurilor din Afganistan.

Am legătură directă.

- Mă bucur să văd că ești bine. - De aia sunt aici,

să fii tu liniștită că nu-s eu mort.

- Sunt bine. Pot pleca? - Mitzi...

Apeluri la 6 dimineața. Unele fete nu pricep mesajul.

- Mă poți asculta? - Fir-ar, tu să mă asculți.

Când îmi pun inima pe tavă, ce aflu?

- Că erai cu mine pentru un exercițiu. - Nu-i adevărat.

Ba da. Mă tratezi de sus. Ce zici?

Ce mai pot afla despre prostul ăsta înainte să-l vând?

- O iei razna. - Eu? Dar tu?

Un spion Mossad, asta ești.

Iar eu un idiot ce-a crezut că ești corectarea mea.

Dar știi ceva? Ești un șarpe ca toate celelalte.

Mitzi, ți-am cerut să vii aici fiindcă am nevoie de ajutorul tău.

Da? Și dacă nu am chef să te ajut?

Gilad e în pericol.

- Nu-l cunosc. - „Cine salvează o viață...”, nu?

- Ce-am împărtășit e irelevant. - Ce-am împărtășit?

- Nimic. - Așa-i.

- Super. - Bun.

- Vii sau nu? - Doar pornește, da?

Cătușe de plastic?

- Tiopental? - Tot tacâmul.

Erau agenți ISIS. Puteai sfârși mult mai rău.

Dar am scăpat.

- Te-au eliberat și.. - Eram drogată,

nu eram conștientă și...

Îmi amintesc că-mi spunea că nu-s mai în siguranță acolo,

că trebuie să plecăm.

Apoi m-a aruncat aici... în stradă.

Mi-a dat 200 de lei în numerar și-un bilet de avion.

Nemernicul.

De ce-a părăsit casa? Cine crede că te-a descoperit?

Nu știu.

- Folosește biletul. - Ce?

Folosește-l. La ce-ți trebuie asta?

Du-te acasă, raportează biroului. Lasă-i pe ei să-l prindă pe nebun.

Ce să raportez? C-am pierdut controlul instructorului?

Al cursului meu? Al cursanților? C-am încălcat fiecare protocol?

Te vor da afară, și ce? Începe să trăiești, Avigail.

- Asta fac. Micha, asta-i viața mea. - Și eu credeam asta,

până la pensionarea timpurie pe care mi-ai aranjat-o.

De atunci, îți mulțumesc zilnic la ora 18:00 când închid telefonul.

Știu unde voi fi mâine, pot planifica din timp.

M-am apucat de pictură.

- Pictură? - Da.

Și nu-s așa slab.

Ție cred c-o să-ți placă taxidermia, dar...

nu contează, pleacă, o să-ți deschidă ochii.

Vei face o groază de bani. Sectorul privat te va prinde.

Micha...