Love Is Blind: Poland (Love is Blind: Polska)

N-ai nicio bază în bărbați.

A fost foarte greu cu apartamentul, care trebuia renovat.

De asta aș vrea mai mult respect.

Eram sigură că ne căsătorim.

Nu mai sunt.

- Nu cred că mă ierți. - Încă mă simt trădată.

Aș vrea să ieșim la îngheață fără să mă acuzi că te înșel.

- N-am zis asta. - Zău?

Încă mi-e greu. Lupt cu mine însămi.

Și eu am început s-o fac.

Am făcut ceva groaznic, dar ne îndepărtam oricum.

Nu crezi că-s mai multe cauze?

Ce te aștepți? Să nu vorbesc deloc despre asta?

Mă tratezi ca pe un dușman și n-ar trebui să fie așa.

Nu ne merge bine. Poate e momentul să punem capăt relației.

Am cerut o șansă și nu mi-ai dat-o… Sunt sincer, atâta tot.

Spune: „Vreau să ne despărțim.”

Malika…

Spune!

Hai s-o terminăm.

E o fată bună, fără cusururi, iar eu am înșelat-o.

Eram sigură.

Se pare că el nu.

Sunt victima în situația asta. El m-a înșelat.

M-a umilit atunci, după aceea, chiar și acum.

Mi-am deschis sufletul,

am avut încredere în el și am rămas iar cu inima frântă.

Nu voi mai avea încredere în nimeni.

Asta e.

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: POLONIA

VARȘOVIA

Julia!

La mulți ani…

Vai de mine!

Poftim!

Nu mă așteptam la asta!

Kamil.

Poftim! Pentru tine.

Nu știu ce să spun!

Nu spune nimic.

Bucură-te de ziua ta!

- O să te bucuri și tu de cadou. - Da?

Ce frumoasă e!

Așază-te! Fac omletă.

S-o sunăm pe mama. Poate răspunde.

Alo! Mamă?

- Da. - Uite!

- Ce flori frumoase am primit! - Stai să-mi pun ochelarii!

Privește bujorii! Nu sunt frumoși?

- Foarte frumoși. - Să ridic buchetul!

Ești superbă!

Mai e ceva…

Îți mai arăt ceva.

- Da? - Pot să-i arăt mamei. Uite!

- Vezi? - E cadou pentru tine sau pentru el?

- Pentru amândoi! - Bine.

Am tort cu căpșuni și omletă la micul-dejun. Uite-l pe Kamil!

Tu ai făcut tortul, nu?

- Poftim? - Tu l-ai făcut?

- L-am născut. - Așa deci!

La mulți ani, scumpo! Fii sănătoasă, fericită. Nu te lăsa…

Ești cea mai tare!

- Te iubesc. - Și eu. Foarte mult, mamă.

- Pe curând! - Pa!

Ce zi minunată!

Aici! Nu! Freddie!

Scuze! Nu face asta!

Hai aici!

Fred! Hai aici!

Nu e voie! Hai aici! Fred!

Câinii noștri se cunosc astăzi. Vom vedea dacă se pupă cu năsucul.

- Salut! - Bună dimineața, domnule!

Încet. Las-o să vină la el.

- Freddie! - Freddie…

Fii cuminte! Șezi.

Șezi!

Stai cuminte.

Nu lătra!

- Nu! - Se sperie Lola.

Termină!

- Nu lătra! - Vai!

Sper că Damian îl va potoli pe Freddie. Are multă energie.

E un test pentru Damian. Câinii noștri trebuie să se placă.

Nu putem lăsa lucrurile oricum. E musai să se placă.

Minunat!

- Perfect. - Ce cuminte!

Nu!

Lola!

- Fii cuminte! - Nu.

Nu ești cuminte.

- Nu-i spune așa! - Păi…

Nu a greșit.

Am impresia că eu sunt mai severă.

Din ce văd, Damian îi lasă mai liberi.

Încă nu știu dacă Damian are potențial să devină tatăl copiilor mei.

Cred că…

Când vom locui împreună și vom avea un spațiu…

- Al nostru? - Da.

- Mie îmi e… - Egal.

Egal. Da.

- E o familie aparte. - Țăcănită.

- Îmi și imaginez! - Dacă avem și copii…

- Da. - Dar mă bucur.

- Va fi interesant. - Îmi doresc acel haos.

Filip e plecat cu serviciul.

Mă cam tem de despărțirea asta. Nu țin așa mult la sport.

Fac mișcare doar ca să umplu golul din suflet.

Nu aștepta nimeni acasă.

Bună!

- Salut! - Ce faci?

Ți-am făcut câteva poze. N-am cumpărat nimic.

N-am apucat să ajung în centrul Tokio-ului.

Ai fost mereu cu mine.

- Sunt foarte romantic, nu? - Da.

Am fost la o ghicitoare. Cică va merge strună căsnicia!

Doamne…

Tu ce faci?

E ciudat în apartament fără tine, dar îmi fac de lucru.

Mă întorc! O să dureze 14,5 ore, dar… Sunt foarte departe.

- O să te pup la ora opt. - Bine, dragul meu.

Pe mâine! Te pup. Zbor ușor!

- Te pup. Pa! - Pa!

Vreau să-mi știu bărbatul acasă. Vreau să fiu cu el? Absolut.

Dar pauza asta îmi arată cum ar fi viața după experiment.

Nu știu cât de bine voi face față.

Parcă mi-am pus ceva de băut. Ieri sau azi?

Unde-i tocătorul?

Încă nu a terminat. Sau… Am pornit-o când m-am trezit.

Pastila nu pare dizolvată.

- Sigur ai pornit-o? - Am pus pastilă. N-am apăsat pe buton.

Poate fi de la ADHD.

Să mă caut la ficat. Nivelul de feritină.

- Cei cu ADHD au carență. - Bine.

- Fără sare dimineața, da? - Da.

- Nu pun sare. - Acum știu.

Dar e groaznic.

Ai pus o groază de sare.

- Comentezi? - E nesănătos.

- Să-ți stric dimineața? - Jacek!

Excesul de sare e nesănătos. Dar sarea dă gust.

- Spui zece lucruri deodată! - Vorbesc mult. Asta e.

- Pe bune? - Da.

Am fișierele trimise ieri de psiholog.

„Gânduri febrile, schimbă rapid subiectul.

Hiperconcentrare pe subiectele de interes.

Lucrează greu în echipă, nu respectă ierarhia.”

Doamne!

„Epuizare socială, după contacte cu persoane, chiar pozitive.

Dificultate în gestionarea emoțiilor. Tipic.

Nevoie de rutină. Lipsa identității de grup.”

Nu ți-am citit ultima.

Prima noastră plantă, menta, sfârșește la coșul de gunoi.

Jela nu-mi prea pune întrebări.

Aș vrea să fie curioasă în privința mea.

Să știu precis cu ce mă aleg.

Să știe și ea cu ce se alege și să spună că mă acceptă.

Să comunicăm. Să ne cunoaștem.

Te învăț până la urmă.

Marea diferență între mine și Jacek…

El vorbește mult și devine obositor uneori.

Când turuie,

mă închid în mine.

Mi-e dor de clipele liniștite când ne îmbrățișăm în pat.

- Îți place culoarea? - Se potrivește cu…

ochii roșii.

Freddie, mușcă-l!

Bine, ajunge!

Bun. Îmi aranjez părul.

Mergem la o petrecere cu ceilalți participanți

și unii parteneri din capsule.

Maimuțico… Cu cine flirtezi azi?

Cu cine crezi?

Nu te dezlipi de mine!

- Mă ameninți? - Nu.

Voi vorbi cu MP.

Au rămas multe regrete după despărțire. Vom vedea. Sunt deschisă.

Ce aștepți de la mine?

- Fii cuminte! - Mereu.

Ca să zic așa: invită-l la masă…

până să-l devorezi.

Călugărița!

- Pot să beau azi? - Nu.

- Un pahar. - Deloc.

- Serios? - Bine, unul.

Bun.

Ia te uită!

- Frumoaso! - Bună!

- Ciao! - Bună!

- Salut! - Ce drăguț!

Bună!

- Bună! - Salut!

- Bună! - Bună!

Nu te ridica!

Doamnelor și domnilor…

- Cu noi vorbești? - Sănătate!

- Noroc! - Pentru întâlnire.

- Prieteni și mai puțin prieteni. - Sigur.

- Ai costum de mire? - Nu.

- Verighete? - Da.

- Aur alb sau galben? - Am uitat.