Hell Motel

Aah!

Scuze. Putem tăia?

Putem tăia?

Tăiați!

Hei! Hei. Hei, Paige.

Hei, ești bine? Ești bine? - Da.

Oh, Doamne, credeam că asta ar putea fi prea traumatizant.

Dacă ai nevoie de timp, spune doar un cuvânt, eu--

Nu, nu. Sunt bine. Serios.

- Ești sigură? - Da. Nu, nu acum, te rog. Mulțumesc.

Atunci ce este? Spune-mi orice.

Cred că pur și simplu nu înțeleg pe deplin

de ce Caitlin stă acum aici așteptând să moară.

Okay, okay, dar ea nu moare.

Ea nu moare, nu-i așa?

Ăă, Emma sare în ultimul moment,

distrăgându-l pe Baphomet și-- - Exact. Asta e ideea mea.

Caitlin nu se salvează singură aici.

Caitlin se salvează întotdeauna singură.

Și după tot ce am trecut,

ultimul lucru pe care l-aș face în situația ei

ar fi să aștept pe altcineva să mă salveze.

Să aducă cineva scenariștii pe platou să repare mizeria asta!

Desigur că Caitlin ar trebui să se salveze singură. Evident.

Mulțumesc. De asta ești regina.

- Mulțumesc. -Mulțumesc.

Ce?

E o relansare. Nu există reguli.

Și nu tu ești vedeta acestei relansări.

Ești sigură de asta?

N-o să fie o problemă. Linia vine chiar aici.

Nu, lasă asta deoparte. Asta facem noi.

Hei, și fă-mi o favoare, da?

La următoarea dublă, de ce nu-mi dai ceva cu care să pot lucra?

Stai...

...ca și cum ai putea chiar să omori pe cineva.

Mulțumesc. Aștept cu nerăbdare să o fac din nou.

- "Emma, stai în spate." - "Caitlin, mă pot descurca cu el."

"Și apoi te va lua pe tine.

Am dansat dansul ăsta de mai multe ori decât îmi amintesc."

Îmi pare rău, eu-- Nu-i critic pe scenariști.

Nu, critică-i. Sunt niște gunoaie.

Studioul a scos ce-a mai rămas pe fundul butoiului.

Ok, "Am dansat dansul ăsta?" Cine vorbește așa?

Doar un tip alb, siropos, care are peste 50 de ani, aparent.

Exact. Așa că putem simplifica?

- Da. - Gen--

Ok, ce-ar fi dacă ar spune: "Și apoi te va lua pe tine.

Ai încredere în mine, Emma, știu ce fac."

- Mm-hm. - Corect?

Da. Nu, asta e mult mai bine.

- Direct la subiect. - Corect?

Pentru că, vreau să spun, așa e de fapt

când viața ta e în joc.

Îmi pare rău. Dacă-- dacă sunt o divă, așteptând rescrieri--

- Oh, Doamne, nu, nu. - Nu vreau să fiu o problemă.

- Deloc. Nu. - Ok.

Nu, nu, suntem așa de norocoși să te avem.

Nu, eu doar--

Am vrut să-ți respect intimitatea,

dar putem face de fapt asta să însemne ceva.

Ok? Pentru că tu ai cunoștințe directe

despre cum e cu adevărat, frica aia, panica aia,

iadul ăla din viața reală. Poți să scoți la iveală lucruri

pe care orice alt slasher se preface că le are.

Deci, nu, am nevoie să-ți aud gândurile.

Îmi pare rău. N-ar fi trebuit să te rog să vorbești despre asta.

Nu, nu e asta, nu e...

Pur și simplu, n-am mai avut un regizor care să mă facă să mă simt

egală înainte. - Oh.

Și...

și nu doar o față frumoasă

și o pereche de țâțe, știi?

Ei bine, asta e o crimă. Am fost mereu un fan.

Te-am propus pentru relansare din prima zi.

În regulă? - Wow. Ei bine...

Cred că a fost nevoie să devin o

fată finală pe bune, ca să spună da.

Tocmai au sosit astea pentru tine, Paige.

- Oh! - Mulțumesc mult.

Sunt minunate.

- Da. - Tu ai...?

Nu, nu eu.

"Am văzut știrile. Succes, dar nu chiar.

Ai destule cicatrici deja. Andy."

Andy. De la...?

Okay, Andy!

- Foarte dulce din partea lui. - Mm-hm!

Deci, poți trasa o linie dreaptă

de la comediile lui Euripide

până la slapstick-ul lui Chaplin, Keaton și Arbuckle.

Dar... unde e acum?

S-a schimbat genul.

Filmele de acțiune, cu siguranță.

Îmi place asta. Spune-mi cum.

Păi, e numai violență, nu?

Ca și comedianții, doar niște tipi care se bat între ei.

Hmm. Da. Și în filmele mute, ei...

O intensifică.

Chaplin înjunghie oameni cu, gen, cele mai urâte furci

și continuă cu replici amuzante

așa cum fac eroii de acțiune.

Bine. Gândire laterală excelentă.

Și apoi ajungem la horror.

- Ești cri de coeur. - Da.

Dar, gen, fetele finale spun același lucru

când îl ucid pe ucigașul mascat

sau când nemernicul e doborât.

Da, ai mai spus asta

dar suntem aici să vorbim despre comedie.

Dar, profesorule, suntem aici pentru cunoștințele dumneavoastră despre horror, domnule.

Păi, sunt sigur că ați putea să vă transferați toți

dacă nu mă ridic la nivelul așteptărilor voastre.

Ce? Sunteți un expert în horror

în mediul academic și în viața reală.

De ce te prefaci că nu e adevărat?

Ce vrei? Hmm?

- Ce vrei să spui? - Nu, tu ce vrei? Hm?

Idiot obsedat.

Ce vrei, un autograf nenorocit?

Ce, vrei o bârfă macabră ca să...

...să alimentezi fetișul tău pentru moarte?

Pentru că te excită cel mai trist și mai rău instinct al umanității?

Asta vrei?

Hei, e al meu!

Bine. Ieșiți afară, toată lumea.

Am terminat pentru azi.

Voi vorbi cu șeful departamentului de Engleză despre asta.

Nesimțitule.

Salut, Andy. Intră.

- Pentru gazdă. - Îți mulțumesc foarte mult.

Pot să-ți iau haina?

Ă, sigur. Mersi.

- Uite, scuze-- - Deci, ascultă--

Să trimiți florile alea a fost ciudat.

Știu că ar fi trebuit să te caut mai devreme.

Okay. Scuze. Pot să încep? Te rog?

Da.

Eu sunt nesimțitul aici.

Și tu n-ai fost deloc ciudată.

Nu ești un nesimțit.

Să trimiți florile alea a fost atât de atent,

și aș putea spune că am fost doar atât de ocupată cu filmul

încât am uitat să-ți mulțumesc, dar pur și simplu--

Înțeleg. Adică, doar ai vrut să lași asta în urmă.

Asta ar putea suna mai credibil

dacă n-aș juca din nou pe Caitlin.

Hei, e jobul tău. Nu judec.

Poate un pic de judecată? Poate?

E bine. E natural.

Trebuie să ne câștigăm cu toții existența.

Da.

Oricum, um, am terminat filmările acum câteva luni,

și de fapt este o proiecție mâine seară.

Oh.

Și în loc să te evit,

m-am gândit că nu doar vreau să-ți mulțumesc pentru flori

cu o cină și să ne reconectăm, dar m-am gândit că probabil ai văzut

că premiera se apropie

ca parte a vitrinei Spinechiller.

Algoritmii mei nu m-ar lăsa să uit.

Da, ei bine. E partea ta din ciclul de știri.

Mult noroc să scapi de ea.

Și m-am gândit...

Poate vrei să vii cu mine ca parteneră la eveniment.

Și-- și uite, promit că nu e nimic nebunesc, ok?

Jur, nu e covor roșu. E doar o avanpremieră pentru critici de gen

într-un loc mic, și--

și mi-ar plăcea foarte mult să o vezi cu mine.

Cred că ai aprecia cu adevărat ce a făcut regizorul aici.

Chiar cred. Vorbesc serios.

Da, a ținut cont de multe dintre sugestiile mele, și...

e mai mult decât un simplu film slasher.

Chiar este. - Ă, pot să--

Pot să mă gândesc? - Da.

Poți chiar să spui nu, și aș înțelege.

Oh, rahat. Arzăgazul. O secundă.

Ă, pot să ajut?

Nu, nu, nu. Um, știi ce?

Doar deschide vinul, paharele și tirbușonul sunt pe comodă.

Da. Subtilitatea n-a fost niciodată un cuvânt

care să descrie marfa "Doomed Service".

Ai putea omorî pe cineva cu asta.

Și Caitlin a făcut-o în "Doomed Service 3: Vizorul".

Sper să-ți placă stir fry. Trebuia să fie tocană de vită,

dar am așteptat prea mult ca să încep să gătesc

și nu voiam să-ți servesc piele de pantof.

Ă, știi, puteam să comandăm.

Încă putem, dacă e prea mult. - Nu.

Tu și eu avem nevoie de ceva extra normal.

Și gătitul mă relaxează foarte mult.

- Ah. Noroc. - Noroc.

Știi, felul în care vorbeai despre "Serviciul Condamnat,"

Trebuie să spun că--

Nu mă așteptam la toate astea.

Filmele alea au fost viața mea din adolescență.

Și acum sunt din nou.

Ceea ce este, uh-- păi, o surpriză,

Și pentru mine.

Am spus nu și apoi am spus nu din nou.