Alien: Earth

În viitor, cursa pentru nemurire va lua trei forme.

Cyborgi: oameni perfecționați cibernetic Sintetici: ființe dotate cu AI

Hibrizi: sintetici înzestrați cu rațiune omenească

Tehnologia dominantă va hotărî care companie va cârmui universul

NAVA USCSS „MAGINOT”

CORPORAȚIA WEYLAND-YUTANI

ANUL 2120

65 DE ANI

DISTANȚA DE TERRA: 1.300.000.000 KM

- Mănânci aia? - Da, așa mă gândeam.

Fără mese copioase înainte de criogenie.

- Mersi fain. - Sunt medicul tău.

- Oarecum. - Da, mă rog.

- Așa e! - Normal că nu e indicat.

Trebuie să te vindeci.

Ești bine, frumoaso?

- Sinceră să fiu, criogenia îmi dă fiori. - Oare de ce?

Fiindcă Teng se holbează la tine cât dormi cu ochii ăia sticloși ai lui.

Să dea dracu'! E bine să afle.

- Nu mai face așa! - Ba sigur că da.

Morrow, ai vorbit cu el, nu?

Dl Teng se va cuminți dacă nu vrea să muncească 65 de ani pe degeaba.

- Teng! - Scârțar!

- Te iubim, Teng. - E băiat bun, ce-aveți cu el?

Cum ai dormit?

- Bine. - Scuze, mai zi o dată.

Aia ce e?

E Wayland-Yutani…

- Adică noi? - Pentru ei lucrăm noi.

- Așa. - Da?

Controlează America de Nord și America de Sud.

- Și Luna, nu? - Nu, ăia-s Dynamic.

Yutani are Marte și Saturn.

Noi vorbim despre cine și ce conduce pe Pământ.

E afon la științe sociale.

Există patru companii, care guvernează tot globul.

N-o uita pe aia nouă, Prodigy.

Aia care e?

Aia cu sintetici și AI, înființată de un puști acum vreo zece ani.

Băiatul Kavalier.

- Așa! - Cel mai tânăr trilionar din istorie.

- Bun, deci sunt cinci companii? - Da.

Tot nu pricep.

- Bietul de el! - Domnule Teng!

Ai verificat sistemul de navigație, dle Teng?

Mă întrebi dacă mi-am făcut datoria?

- Când intrăm pe orbita Terrei? - Peste 10.525.000 de secunde.

Este… timp.

Zi-mi în luni, Teng.

- Patru luni. - Măgar ce e!

Cu marjă de eroare de câteva zile.

- Toate bune, dle comandant? - Salut!

Comunicațiile sunt picate și înregistrările de bord sunt corupte.

O fi vreo eroare. Pot să arunc o privire.

- Nu, o să cerceteze paza. - Și ardem prea mult combustibil.

Tu și Teng interesați-vă ce sistem am putea opri.

Nu mai bine-i catapultăm în spațiu specimenele lui Chibuzo?

- Îi închidem grădina zoo. - Cred că vrea sugestii viabile.

Păi e viabilă. Drăciile alea îmi dau fiori.

- Și mie. - Specimenele sunt scopul misiunii.

Ți-e ușor să vorbești, cyborg.

Ne-au costat mulți oameni buni.

Și la ce bun?

Ca să ne bage compania mizerii în cereale și să ne controleze mințile?

- Asta e o aiureală. - Ba nu.

- Habar n-am ce spui acolo. - Specimenele sunt scopul misiunii. Punct.

E nevoie să pun pază în plus? Sau să te închid în cabina ta?

- Sullivan! Petrovici! - S-a făcut!

- Treziți-mă înainte de aterizare. - Înțeles.

Știți ceva povești de adormit?

Nu știe nimeni, dar am avut o cădere nervoasă.

„ȚARA DE NICĂIERI”, PRODIGY INSULĂ CERCETARE

Ce e ăsta?

Un scorpion.

De unde e?

Era în haos.

Ce faci cu el?

Tu ce crezi că ar trebui?

Să-l strivești.

Ca să nu te înțepe.

Și dacă dau să-l strivesc, iar alt scorpion mă înțeapă ca să-l apere,

așa cum vrei tu să mă aperi pe mine?

- Mă sperie. - Gândește-te cum se simte scorpionul.

Prins într-un glob de sticlă și amenințat de uriași.

Gata, scumpo.

A sosit timpul.

Chiar trebuie?

Da.

Du-te.

Voi fi aici când te vei trezi.

Îl omori?

Asta vrei?

Nu.

- O să doară? - Nu.

Ți-am mai spus, e ca și cum ai adormi.

O să visez?

Nu știu, asta o să-mi spui tu după ce te trezești.

A venit!

Bună! Vezi că ai ceva pe… Pac!

Bine… Inspiră adânc, te rog.

Așa…

Ce vis ciudat am avut azi-noapte!

Aveam un bebeluș, dar era purcel.

Am avut un purceluș când eram mică.

Era drăgălaș, dar apoi s-a făcut de 150 de kile.

Noi vrem mai degrabă un pui de om.

Am mai discutat.

Ăștia sunt copiii noștri.

Lasă asta acum!

- Așa o să arăt? - Da, aceea ești tu.

E frumușică.

Bun!

Ce face fetița noastră?

E gata.

Ai auzit de Neil Armstrong?

- A fost un astronaut. - Nu un astronaut oarecare.

A fost primul om care a pășit pe Lună.

Și tu vei fi prima.

Voi ajunge pe Lună?

Nu, prostuțo.

Vei fi prima care va trece de la un corp omenesc la unul sintetic.

- Fiindcă sunt specială. - Într-adevăr.

Ești foarte, foarte specială.

Îți arăt un truc de magie?

E tare, nu?

Hai, hopa sus pe masă!

Îl vreau pe fratele meu.

Ți-am spus, o să-l vezi când o să te trezești.

Dar el n-o să mă vadă.

- Nu. - Fiindcă ce facem aici e secret.

Da.

Hai!

E timpul să adorm?

Da, Marcy.

Wendy.

Poftim?

Seamănă cu o Wendy.

Wendy!

Wendy! Te așteptăm!

Ne întrecem!

Wendy, scumpa mea, cum te simți astăzi?

Ăștia-s aiurea rău.

- Sânii? - Sunt aiurea.

- Se bălăngănesc când alerg. - Asta e, acum ai trup de adult.

- De ce? - Corpurile sintetice nu cresc.

Și ce?

Cum stai cu sentimentele? Te simți veselă? Tristă?

Nu știu, acum au amuțit.

Trupul omenesc secretă hormoni.

Dopamina, serotonina, estrogenul și testosteronul creează stări de spirit.

- Tu nu le mai ai. - Am încercat să ți le simulăm.

Să-ți simulăm adolescența în timpul tranziției la corpul adult,

deci nu e un procedeu instantaneu.

Dar poate e necesar să sporim intensitatea.

Am mai discutat aspectul ăsta. Ea nu mai e om.

De ce ne mai prefacem?

„Ea” e de față. Ăsta e protocolul stabilit de director.

Trupul e un recipient pentru minte.

CORPORAȚIA PRODIGY

Pentru o minte omenească aflată pe calea nemuririi.

Simularea experienței omenești e vitală.

Deci eu ce sunt?

Dacă nu sunt om…

atunci ce sunt?

Orice dorești.

Ți-am adus ceva pentru colecție.

Și am o veste bună.

Au sosit și ceilalți copii.

- N-o să mai fiu singură? - Nu ești niciodată singură! Ne ai pe noi.

Dar da, acum vor fi și alții.

- Ca mine? - Nu încă.

Încă sunt copii.

Trebuie să-i ajutăm să facă tranziția, ca să nu se teamă.

Ne poți ajuta?

Poți fi sora lor mai mare?

Dacă mă ascultați, puteți ajunge mari și puternici, ca mine.

Cine vrea huța?

- Eu! - Eu!

Și veți fi și foarte rapizi.

Erai și tu bolnavă înainte?

Eram chiar pe moarte și toată lumea era foarte tristă.

Dar apoi a apărut băiatul genial.

Mi-a spus: „Nu fi tristă. Te vindec cât ai clipi.”

Și chiar așa a făcut.

Mi-a dat trupul ăsta de tânără. E mai bun decât unul nou-nouț.

- Acum sunt fata eternă. - Fiindcă mințile adulte nu se potrivesc?

Mințile adulte sunt prea rigide și încă nu pot face tranziția,

dar mințile noastre de copii sunt ideale.

- O întrebare? - O să pot merge din nou?

Vei putea să mergi, să alergi, să sari și să dansezi.

- Vă place să dansați? - Da!

- O întrebare? - Vreau să mă fac om de știință.

Bun, nu e o întrebare.

Dar e grozav!

Când ne întoarcem acasă?

Niciodată.

O să stau cu tine, bine?

Promiți?

Promit.

- Te dai, te rog? Trebuie să încep. - Ocolește-mă.