The Monuments Men

După o poveste reală.

Claude.

Îmbracă-te cu hainele astea.

Gent, Belgia

Foloseşte doar drumurile lăturalnice.

Germanii vin dinspre est, aşa că îndreaptă-te spre sud spre Bruxelles.

- Da, părinte. - Dumnezeu să fie cu tine, Claude.

Martie 1943, Paris, Franţa

Dle reichmarshall. Mă bucur foarte mult...

Domnişoară.

Şampanie... foarte drăguţ.

Trebuie să mi te alături, doctor Stahl.

- Mai adu un pahar. - Cu plăcere.

Claire?

Mai avem nevoie de un alt pahar de şampanie.

Da, dle.

Este pentru Stahl.

Aşadar, acesta... şi acesta...

pentru Carinhall.

Da.

Iar acesta va fi un cadou pentru Fuhrer în Berchtesgaden.

Ce altceva, doctor Stahl?

August 1943, Milano, Italia.

Aceasta este "Last Supper" a lui da Vinci.

Bombardierele britanice au dărâmat trei pereţi şi acoperişul.

Aceasta este Monte Cassino, fondată în anul 529 de către Sfântul Benedict.

Asta este în februarie.

Asta este mănăstirea Monte Cassino în martie,

după ce am lansat 20 de tone de explozibil peste ea.

Dle preşedinte, adevărul simplu este că am ajuns într-un moment în acest război

care este foarte periculos pentru operele istorice cunoscute de om.

Dar, dle profesor Stokes, înţelege că aşa este războiul.

Şi că se pierd vieţi,

iar odată cu ele, adesea şi marile lor opere.

Da, dle. Mai este ceva.

Acesta este Altarul din Gent.

Este monumentul definitoriu al Bisericii Catolice.

Ştim acum că a fost furat de către nazişti.

În timp ce trebuie să câştigăm şi vom câştiga, dle, acest război,

ar trebui să ne amintim, de asemenea, marele preţ care va fi plătit

dacă însăşi fundaţia societăţii moderne este distrusă.

Să vedem unde suntem acum.

Ruşii sunt aici.

Aliaţii sunt aici

şi aici.

În următoarele luni, cu voia lui Dumnezeu, cu toţii o să ajungem în Berlin.

Ceea ce înseamnă că vom duce lupte spre vest,

prin Polonia, Ungaria, Austria,

spre nord prin Roma şi Florenţa,

şi spre est prin Paris.

Trebuie pusă o întrebare.

Cine poate fi sigur că statuia lui David va rămâne în picioare,

sau ca Mona Lisa va zâmbi în continuare?

Cine vor fi protectorii lor?

Ei bine, dle profesor, este un argument foarte convingător.

Ce sugerezi?

Vă sugerez să strângeţi laolaltă tineri studenţi la arte

care să se ducă acolo şi să identifice marile opere.

Tinerii noştri studenţi la arte sunt deja acolo, luptă.

Ai familie?

Am o soţie şi un fiu.

Atunci cred că îţi cer foarte mult.

O să mă străduiesc, dle.

Trebuie făcută o glumă cu Michelangelo.

Iar tu eşti cel potrivit să o facă.

Îţi este foame?

Plăteşti tu?

Plăteşte guvernul SUA.

- Ce mai face Penny? - Bine.

- Îi pun la îndoială bunul gust. - Şi ea la fel.

Ce-ţi mai face inima?

Încă bate.

Vrei să mergi la război?

"Oamenii Monumentelor".

- Semnat de Roosevelt. - Văd asta.

Trebuie să strâng o echipă să încercăm să protejăm ce a rămas,

şi să aflu ce lipseşte.

- Nu eşti puţin cam în vârstă pentru asta? - Ba da.

Vrei să intri într-o zonă de război şi să le spui soldaţilor noştri...

- Ce pot să arunce în aer şi ce nu. - Asta este ideea.

- Bine. Câţi oameni? - Deocamdată şase.

Iisuse.

- Cu tine, şapte. - Aşa este mult mai bine.

O să facem instrucţia de bază în Shrivenham, Anglia, apoi o să aşteptăm ordine.

Instrucţia de bază?

Instrucţia de bază. Noi?

Dumnezeule...

O să ai nevoie de un cercetaş în Anglia.

- Da, Donald Jeffries. - E un beţiv.

- Tu eşti un beţiv. - Este adevărat. Dă-mi aia.

- Dar Donald Jeffries nu este în închisoare? - Nu, nu a intrat în închisoare.

Tatăl său a plătit banii înapoi.

Dar soţia lui? L-a părăsit?

Nu, nu l-a părăsit nimeni.

Aşadar, când începem?

The Monuments Men

Mulţumesc.

- Mă bucur să vă văd! Frank. James. - Ce mai faci?

Donald.

Ei bine, băieţii sunt nerăbdători să înceapă.

Eşti locotenent? Chiar sunt disperaţi pe aici.

Să nu te audă Churchill că spui asta.

Ei bine, James, ce-ţi mai face frumoasa soţie?

Bine. Mi-a spus să-ţi dau un pupic, dar nu sunt pregătit să ţi-l dau.

Eu o să strâng doar mâna. ~Shake=a strânge mâna/a tremura~

Aşa faci de obicei.

Nu mai tremur. M-am lăsat de băut.

- De când? - De la ora 9 din această dimineaţă.

Felicitări.

Mulţumesc, soldat.

El este soldatul Epstein, din New Jersey.

Nu mai spune. De unde mai exact?

Newark. Dar din partea de nord.

- Newark? - Da, dle. Partea de nord.

- Aşa credeam şi eu. - Într-adevăr.

- Eu m-am născut în Germania. - Partea de nord a Germaniei.

- Cum se antrenează băieţii? - Ca nişte olimpieni.

Da, dle.

Îl avem pe arhitectul tău din Chicago, sergentul Richard Campbell.

Şi avem un francez, locotenent Jean-Claude Clermont,

director de design Şcoala de Arte Frumoase din Chalet, înainte de război.

- Preston este aici? - Soldat Preston Savitz.

Soldat? Nu o să-i placă.

Nu îi place.

Şi în cele din urmă îl avem pe sculptorul tău, sergentul Walter Garfield.

E un tip de treabă.

Am lucrat cu el la Muzeul Primului Război Mondial din St. Louis.

Hei, Stokes!

Ce mai faci, vechi prieten?

Hei, Walter. Cum te tratează?

Sunt blânzi cu noi. Cred că le este milă de noi, cei bătrâni.

Nu-mi place cursa cu obstacole.

Nu este atât de rău.

Te târăşti pe burtă în timp ce soldaţi adolescenţi

trag cu gloanţe oarbe pe deasupra capului tău.

Ei bine, da şi nu.

- Cum adică? - Da, sunt adolescenţi.

- Şi nu? - Nu sunt gloanţe oarbe.

Ne întâlnim după masă. Anunţă-i pe ceilalţi, bine?

Între timp încearcă să nu fii împuşcat.

Bănuiesc că deja vă cunoaşteţi până acum.

Instrucţia de bază va face asta pentru voi.

Cu toţii aţi fost selectaţi de către mine şi locotenentul Jeffries,

pentru că avem nevoie de priceperea şi abilităţile voastre.

Avem sarcina să găsim şi să protejăm

clădiri, monumente şi obiecte de artă.

Soldat, poţi să stingi lumina?

Tu ştiai că trag spre noi cu gloanţe adevărate?

Da.

Dictatorul preferat al fiecăruia.

La vârsta de 19 ani, înainte de romanul său romantic "Mein Kampf",

a fost un student slab la Academia de Arte Frumoase din Vienna.

- Hitler a pictat aia? - Nu este rău deloc.

- Nu este nici ceva bun. - Fotografia asta

a fost obţinută de către OSS.

Este o machetă a viitorului Muzeu al Fuhrerului,

care va fi construit în localitatea sa natală, Linz în Austria.

- Muzeul Fuhrerului? - Ar fi unul dintre cele mai mari din lume.

Va fi nevoie de multe obiecte de artă ca să-l umple.

Exact.

Ştim deja că fură obiecte de artă din Amsterdam, Varşovia şi din Paris.

Francezii le ascund, germanii le găsesc şi le iau.

De aia nu a bombardat Hitler Parisul.

Ei bine, a bombardat Londra.

Da, ştiu.

Au început construcţia clădirii?

Nu. Asta este ideea.

Fură obiecte de artă şi le ascund undeva.

Noi credem că le ascund în case din zona asta şi spre est.

Băieţii noştri sunt chiar acum în Normandia şi le fac viaţa un iad,

aşa că asta înseamnă că e rândul nostru să traversăm canalul să intrăm în Franţa.

Când?

- Curând. - O să începem cu James.

Are un prieten în Paris, director al Muzeului Naţional.

- Dacă mai trăieşte. - Dacă trăieşte, o să aibă ceva idei

în legătură cu unde au fost ascunse obiectele de artă din Franţa.

O să avem nevoie de informaţia asta.

Dle locotenent, am aranjat să fii transportat peste canal la Deauville.

Te vei întâlni cu o persoană de contact pe nume Emile, care te va duce în Paris.

Ei bine, este un lucru bun că vorbesc franceza fluent.

O să trebuiască să omorâm pe cineva?

Nu ştiu voi, dar mie mi-ar plăcea să omor pe cineva.

- Vrei să-l împuşti pe Hitler, soldat? - Nu m-ar deranja.

Şi... Richard, dacă îmi mai spui "soldat" vreodată, o să te împuşc.

Bine, asta este tot.

În următoarele zile o să plecăm pe mare.

Şi deşi războiul se apropie de sfârşit, nu este mai puţin periculos.

Aşa că, păşiţi cu grijă, nu vă asumaţi riscuri.

Şi amintiţi-vă că vieţile voastre sunt mult mai importante decât o operă de artă.

Iulie 1944 Normandia, Franţa.

Hei, sergentule, poţi să ne spui unde găsim centrul de comandă?

- Tocmai aţi venit aici? - Da.

Postul de comandă este 400 de metri în direcţia aia, după bucătărie.

Mulţumesc!

Ce?

- Dle colonel, dacă ai citi ordinele... - Nu-mi pasă.

Vă spun eu ce spun ordinele. "Nu dărâma clădiri vechi..."

- Ca să fiu sincer... - Nu mă întrerupe, dle locotenent!

Dacă tu crezi că o să scriu o scrisoare mamei vreunui puşti

prin care să-i spun că fiul ei este mort