Beloved

ÎN EPISOADELE ANTERIOARE

Să îndrăznesc să întreb ce calamitate s-a întâmplat

de te-a adus acasă, la mine?

Cum explicați prezența dlui Fury la Moscova?

Te-au trimis să mă concediezi?

M-am oferit.

Cu dezastrul creat la Moscova,

care a ucis unul dintre cei mai buni oameni ai noștri?

Ți-ai făcut-o cu mâna ta, frate.

La Consiliu,

v-am spus că am un plan de a cuceri Pământul.

Eroii Pământului vor reacționa.

Singurul mod de a îi contracara este să devenim și noi supereroi.

Noi toți.

Super skrulli.

G'iah.

Fugi!

- Haide, întoarce-te! - Nu!

Ești conducătorul skrullilor

sau cel mai mare dușman?

Biserica Sf. James, într-o oră.

INSPIRAT DUPĂ BENZILE DESENATE MARVEL

INVAZIA SECRETĂ

De câte ori mă uitam la știri despre toate actele de eroism

ale tipilor ălora în SUA, foarte ciudat,

tot aveam senzația

că cineva pe care îl cunosc are de-a face cu întâlnirea lor.

Și dacă este într-adevăr cineva pe care îl cunoști?

Nu m-ar mira.

De ce anume?

Fiindcă, dacă este bărbatul care cred că este, are un puternic simț al dreptății.

El înțelege că universul este un loc periculos.

Că merită să lupți pentru casă.

Și că cei slabi merită protecție.

E o carte bună?

Este o colecție de poezii.

Raymond Carver.

- Îl știi? - Nu. Eu sunt mai mult cu istoria.

E cunoscut pentru concizie.

Unele poezii au doar trei sau patru versuri,

dar sunt puternice.

Ai o preferată?

Se numește Ultim fragment.

Cum este?

De fapt, e o conversație între doi oameni.

Citește tu prima replică!

„Și ai primit ce ai dorit de la viață,

„totuși?”

„Am primit.”

„Și ce ți-ai dorit?”

„Să mă numesc iubit,

„să mă simt iubit pe acest pământ.”

RÂUL ADÂNC

- Fury a fost concediat acum câteva zile. - Concediat?

Cum așa?

Probabil președintele Ritson a aflat că era la Moscova.

Președintele Ritson nu află că a răsărit soarele dacă nu-l informez eu.

Eu l-am concediat pe Fury, bine?

Nu, scuze, rectificare, i-am dat DDT de pe frânghia de sus.

Da, a fost la nivel de Undertaker. Chiar a fost impresionant.

Nu înțeleg. Dacă tu ai făcut asta...

Dacă Gravik a făcut-o, atunci, de ce are nevoie de mine?

Ce are sau nu are nevoie Gravik

nu este treaba ta.

Eu îți spun să-l omori pe Fury.

Să fiu mai clar.

Unul dintre cei doi locatari ai acelui conac drăguț al tău

va încasa azi un glonț.

Din partea mea, poți să dai cu banul.

E distrus.

E distrus de când s-a întors după Blip.

Vechiul Fury, cel puternic,

cel abil, cel indispensabil nouă,

acel Fury nu mai este.

Acesta nou

va muri de epuizare și înfrângere cât de curând.

Nu e nevoie să-l ucidem.

Priscilla.

Tu îmi tot spui ce nu vei face,

iar eu îți voi arăta ce voi face.

Acum bucură-te de concert!

Avem o problemă.

Da?

Care anume?

Privește în jur, G! G'iah nu e cu noi dintr-un motiv.

Ea este cârtița.

Deja m-am ocupat de ea.

Da, domnule.

Hei! Țineți minte, vrem să creadă că sunt rușii.

Să fie mare, zgomotos, cum ar face-o rușii!

Da, e doar marfă.

Ușurel!

N-ar fi trebuit niciodată să te oblig să intri în asta

și îmi pare atât de rău!

Nu am nevoie de regretul sau mila ta pentru ce am făcut de bunăvoie.

Sunt cu tine acum

pentru că alături de tine, tată,

este singurul răspuns la întrebarea unde îmi este locul.

Tot ce vreau de la tine

este un plan.

Spune odată, tată,

care este planul tău de a găsi poporului nostru o casă?

Fiindcă Gravik l-a implementat deja pe al lui

și funcționează.

Bine.

Întâi, doborâm insurgența.

Tu, eu, Fury.

Odată rezolvat, mergem la președinte.

Și avem un mare avantaj.

Și îi spunem:

„Uite ce e! Tocmai ți-am salvat planeta. Acum dă-mi ceva în schimb!”

Și așteptăm să vedem ce se poate întâmpla. Bine?

Și cred că pot obține o concesie

pentru ca cei un milion să rămânem.

Tu nu vrei să trăiești în propria-ți piele?

Bineînțeles că vreau!

Dar trebuie să fim realiști.

G'iah, suntem un popor fără planetă.

Depindem de bunăvoința gazdelor noastre.

Trebuie doar să continuăm să le arătăm cine suntem.

Să continuăm să contribuim, să le arătăm inimile noastre.

Ne vor vedea.

Delirezi!

Noi nu suntem așa.

Iar eu am devenit altceva.

G'iah!

G'iah!

- Credeam că ajungi mai târziu. - Surpriză!

- Ceai? - Sigur, as vrea o ceașcă.

Ce s-a întâmplat? Ți s-au umflat degetele?

Nu porți verigheta.

Am intrat prin spate, am uitat.

Asta înseamnă că vii sau pleci?

Plec.

O chestie din aia: „Fury, trebuie să vii la muncă.”

- Știi ce vreau să spun? - Știu cum este.

Dintre toate lucrurile prostești, nechibzuite

și nesăbuite pe care le-am făcut în viața mea,

tu ești de departe

cea mai mare greșeală.

Mi-am pierdut judecata să fiu soțul tău.

Am ignorat toate semnalele din minte, inimă și suflet

care strigau: „Stop!”

Chiar și acum, stând aici,

știind că vrei să mă ucizi cu pistolul ăla al tău,

dacă aș putea să iau totul de la capăt,

nu știu dacă aș schimba ceva.

Vrei să-mi povestești? Despre cum

ai ales-o pe ea?

Dr. Priscilla Davis avea un defect cardiac congenital.

Îl ținea secret.

Nu voia ca oamenii pe care îi iubea să stea în jurul ei cu lunile,

să o vadă cum moare într-un spital.

Și o vizitam în camera ei aproape în fiecare zi, spre final

și ne-am apropiat.

Dar la un moment dat,

a trebuit să recunosc adevărul

în legătură cu ceea ce făceam acolo,

- ... de fapt. - Și anume?

Căutam pe cineva care să te lase cu garda jos.

Deci jucai pe termen lung cu mine încă de atunci.

Nu face asta, Nick!

Într-o zi, doctorul a intrat și mi-a spus că mai durează câteva ore.

Am decis să recunosc și să întreb.

Ai întrebat dacă poți să-i preiei viața?

Am întrebat-o dacă vrea să se îndrăgostească.

A vrut să știe cum, desigur.

Și i-am spus despre tine.

Mi-a cerut să promit trei lucruri.

Unu,

că o voi înmormânta pe mare, ceea ce am făcut.