Keeper

- Deci tu numești asta muzică punk? - Dumnezeule.

Ești un punkist.

- Nu sunt un punkist. - Ba da.

Ești un punkist.

Nu, nu sunt un punkist. Sunt un...

Nu știu ce sunt, dar...

Deci, unde te duci?

La... țară... cu... Malcolm.

La o cabană, cred, la cabana lui.

Un șobolan de oraș ca tine la o cabană în pădure?

Da, va fi prima mea oară.

La naiba. A trecut ceva timp, nu?

Da, aproape un an.

Ăsta trebuie să fie un record neoficial pentru tine.

Taci din gură.

- Văleu, mai bine vă despărțiți. - Fără „văleu”.

La ce te gândești?

La nimic.

Cu ce ești îmbrăcată?

Cu ce se îmbracă cineva la o cabană?

Ceva în carouri?

Mi-a luat un cardigan.

- Este bej? - E bej. Chiar e bej.

- E bej. Chiar e bej. - Nasol.

Nu cred că te-am auzit vreodată spunând „bej”.

- Nici nu credeam că știi culoarea asta - N-o știu.

Deci, vrea copii?

Încă n-am vorbit despre asta.

Nu crezi că ar trebui?

Știi, nu m-am văzut niciodată în postura de mamă.

Deci... ești fericită?

Da.

Sigur nu ascunde o soție și niște copii în pivniță?

Nu. Nicio familie secretă.

Doar... el și...

doar noi doi.

La naiba, e...

e al naibii de ireal să vorbesc cu tine așa.

Mai sună-mă și tu cândva, bine?

...să punem punct.

Fă-te comodă.

Să începem cu începutul.

Capodopera ta.

Fă-ţi de cap.

Haide.

Așa.

Cineva ți-a lăsat un tort.

Da, îngrijitoarea.

E un fel de tradiție.

E modul ei de a compensa pentru că e așa rea la întreținerea cabanei.

Hei, vino să vezi!

Bijuteria coroanei din colecția mea!

Deci, ce părere ai?

Atâta tot?

- Arată bine. - E frumos.

E marfă. E grozav. Îmi place la nebunie.

Tu, ești bună.

Adică, foarte, foarte bună. Știi asta, nu?

Exact.

Cine locuiește acolo?

Vărul meu, Darren.

Nu e cea mai mândră contribuție a familiei la civilizație, dar...

nu ne va deranja.

Bătrânul ciudat și morocănosul de sihastru, vărul Darren?

De fapt, e cunoscut doar ca dobitocul, vărul Darren.

Dar, nu i-am văzut mașina, deci...

O să încep să pregătesc cina, bine?

Sună bine.

Malcolm?

Ai spus ceva?

Nu. Nimic.

Bine.

Nu sunt un punkist.

Nu un punkist.

Nu știu ce sunt, dar...

Credeam că vei fi mai fericită să-ți vezi tabloul.

Știi ce cred despre el.

E decorativ, și atât.

Nu. Nu, dar tu l-ai făcut, știi?

Dacă aș putea face ce faci tu,

nu cred că m-aș putea opri. Aș face-o tot timpul,

iar și iar și iar și iar și iar.

Suni... ca-n bancul ăla vechi.

Cum era?

Dacă bărbații ar avea țâțe, nu s-ar mai opri din a se juca cu ele?

Da, păi, dacă bărbații aveau sâni...

Roma n-ar fi fost construită într-o zi.

Aștepți pe cineva?

Nu.

Îngrijitoarea... sau...?

La ora asta? Nu, nu, bineînțeles că nu.

- E foarte insistent. - La naiba.

- E vărul Darren. - Nu.

Și partenera lui.

Nu!

Vă văd.

- O să-i dau drumul înăuntru. - Bine.

Malcolm!

Ce se întâmplă?

Vărul Darren, ea e Liz.

- Liz, el e vărul Darren. - Bună.

- Da! - Și...

Minka!

Minka e fotomodel.

- Minka. - Super.

- Da. - Bună, Minka.

Tot încearcă. Da, da.

Dar, nu știe o boabă de engleză.

Nu vorbește.

Înţelegi?

E est-europeană.

Una din țările cu „ania”.

Nu Transilvania, dar aproape de Transilvania.

Nu-i așa, iubito?

Nu? Cui îi pasă?

Îi place la nebunie, nebunește de mult Molly, nu-i așa, iubito?

Da, da.

Aș fi vrut să-mi spui că o să treceți pe aici.

- Aș fi făcut mai multă mâncare. - Nicio problemă.

Noi am mâncat deja. N-am putut aștepta!

În plus, n-am vrut să vă deranjăm în specială...

voastră noapte.

Da.

Malcolm e un romantic.

Mereu a fost. Cel lent.

Vere, putem vorbi în cealaltă cameră?

Scuză-mă un minut.

Ești bine?

Are un gust de rahat.

Gata!

E timpul să plecăm. Hopa-sus.

Să-i lăsăm pe porumbei să aibă intimitate.

E de păstrat, vere.

Nu aștepta prea mult să nu ți-o fure altul.

Ups!

Poftim. Ești bine.

Sus, sus, sus.

Ești bine. Da. Afară pe ușă. Bravo.

Nani-nani. Haide.

Ești bine?

Nu. Liz, Liz nu mai e aici.

A trebuit să-i scoată creierii ca să-i umple țâțele.

Nu pot decât să-mi cer scuze pentru vărul meu.

Știi, cândva a fost fermecător,

dar acum e doar un dobitoc superficial și laș.

Dar...

...nu și tu, nu-i așa?

Tu nu umbli după note de 10 sau ce naiba o mai fi...

cu o sfoară la spate și cu...

două, trei propoziții preînregistrate.

Unde mergem, mergem în club acum?

Haide, hei.

Vărul meu e o... e doar o cutie goală,

cu o fundă tâmpită pe ea.

Și, cutia aia va rămâne goală dacă nu e dispus să pună...

Dar eu?

Cutia care sunt eu are ceva în ea?

Da, e plină până la refuz.

Despre ce vorbești?

De asta sunt îndrăgostit de tine, Liz.

Și...

și încă și mai îngrijător e că...

îmi placi.

Chiar, chiar...

îmi placi.

E ciudat că m-ai cumpărat tabloul.

Era de vânzare. Avea o etichetă cu preț pe el,

și nici avertizare care să-mi spună că l-a cumpărat altcineva înaintea mea.

Și mi-a vorbit, știi? Mi-a spus... „Du-mă acasă.”

Așa că am ascultat, la fel cum am făcut când te-am cunoscut pe tine.

Am făcut schimb de bani

după ce am făcut schimb de salivă și de toate celelalte.

Da. Sunt doar bani, Liz, știi?

Dacă te deranjează așa de tare, îi poți dona în scopuri caritabile.

Nu, nu, nu, nu.

Vreau să păstrez banii.

Vreau să păstrez toți... banii Westbridge

ca într-o zi să ți-i arunc înapoi în față.

Cred că mi-ar plăcea asta.

Pun pariu că da.

Așteaptă.

Așteaptă.

Tortul.

Tortul.

- Tortul?! - O să-ți placă la nebunie.

Te rog, stai jos. Stai jos, două secunde.

Bine.

Îngrijitoarea... ea nu poate ține...

șoarecii departe de pereți, dar...

face un tort foarte bun.

- Nu-mi place ciocolata. - Ce? De când?

Dintotdeauna, de când eram copil, de când suntem împreună.

La naiba, sunt...

sunt un dobitoc.

Credeam că tuturor femeilor le place ciocolata.

Clasic băiat Westbridge.

Cred că semăn cu vărul meu mai mult decât credeam.

Totuși., e foarte bun.

Deci?

Are gust de rahat.