The first 200 lines.
KEVAN, 31 DE ANI AGENT IMOBILIAR
DRAGOSTE PE NEVĂZUTE
CASA FEMEILOR
- Te iubesc mult. - Și eu te iubesc.
Voiam să mă iubească cineva cum mă iubesc eu.
Pleacă.
Mă duc acasă.
Nu e soțul meu, e doar un om pe care l-am întâlnit.
Am deschis ușa și nu era nimeni acolo.
A plecat.
A plecat. Nici măcar nu a venit.
Îmi pare rău, frate.
Mulțumesc, frate.
Îmi pare rău.
O să fie bine.
Te iubesc, omule.
Ce nebunie, frate!
Nu contează.
Fetele astea!
De ce a făcut-o?
La ce discuție am avut ieri…
- Nu te miră? - N-o condamn.
Vreau să fiu cu Brittany toată viața.
O iubesc așa cum e, m-am îndrăgostit de sufletul ei.
De credința, loialitatea, energia ei.
Are un suflet frumos. Asta mă atrage.
Sunt în al nouălea cer.
O să fiu dna Devonta Lee Anderson.
Sunt îndrăgostită.
Nu degeaba mi-am luat rochie de mireasă.
O să fiu soție.
Sunt logodit cu Brittany Elena Wicker.
Și mă simt minunat.
Ziceam că o să venim la reuniune cu un copil.
Vom vedea ce se întâmplă.
Nu avem idee cum arată celălalt.
Nu i-am zis faptul că sunt hispanică.
Am ținut secret detaliul
pentru că partea interesantă la toate astea
e că aspectul nu e luat în calcul.
Voiam ca Devonta să știe că sunt frumoasă pe dinăuntru
și că s-a îndrăgostit de sufletul meu.
De ce am emoții?
N-ar trebui.
Dar am.
- Bună! - Ia uite!
Cât suspans!
Mă bucur să te văd.
Nu vreau să te pun să mai aștepți.
Brittany, mă pun în genunchi
și vreau să te întreb dacă te măriți cu mine.
Da.
Bine. Doamne, tremur!
Chiar e frumos.
Ca tine.
Doamne…
Mă așteptam să fie ceva mai înalt.
E mai scund decât credeam.
Am început să transpir și acum am emoții.
Știu, ești foarte transpirat.
Era foarte lipicios.
Nu mă așteptam la pistrui, e o surpriză.
Sigur nu e genul de tip pe care îl prefer.
Nu l-aș fi agățat la bar.
Nu mi-aș fi zis: „El e alesul.”
Dar…
Nu-mi pasă.
Cu toții o să ne îngrășăm într-o zi.
- Vai de mine! - Ai barbă roșcată.
- Da. De la mama. - Și căruntă?
- Da. - Ia uite!
E chipeș.
E foarte chipeș.
Nu știam ce culoare au ochii tăi.
- Verzi, albaștri pe-acolo. - Albastru-verzui.
Devonta are ochi frumoși.
Sper să-ți semene copiii noștri.
Cu ochii ăia o să mă lase gravidă.
Tu bănuiai ceva?
- Credeai că sunt albă? - Nu știam.
M-am îndrăgostit de Brittany și e o femeie de culoare.
N-am mai ieșit cu femei ca ea,
darămite să mă logodesc…
A fost ceva care m-a surprins,
dar m-am îndrăgostit de Brittany pentru sufletul ei.
Nu cred că ne-am fi cunoscut altfel.
Da, așa e.
Eu sunt mai introvertită.
Când ies în oraș, stau la masă cu prietenii mei.
- Și eu. Da. - Da.
Stau în casă.
Mă duc la muncă, la sală, la biserică.
- Nu e nimic rău în asta. - „Cum găsești un bărbat?”
- „Nu știu.” - Da, exact.
Abia aștept să-mi cunoști familia.
- Sunt încântat. - O să te adore.
- Crezi? - Da.
- Tot așa zăpăciți sunt și ei? - Și mai și.
- Buzele tale se potrivesc cu ale mele. - Așa este.
- Mai crezi că am voce de tocilar? - Da.
Fix tu vorbești.
Sigur poți să mă suporți?
O să te suport tot restul vieții mele.
Doamne! Ce fericit sunt!
Știu, și eu.
Mi-am văzut logodnica pentru prima dată, a fost de vis.
- O să ne căsătorim. - Da.
- Și o să avem copii. - Știu!
Bebelușii sunt pe drum.
Te conduc, frumoaso.
Încă unul, de plecare.
O să merg cu spatele ca să te pot vedea.
- Bine! - Ai grijă să nu cad.
Zi-mi dacă o iau pe arătură.
Poți să te întorci.
Bine. Pa!
- Te iubesc. - Și eu.
Doamne!
Am un inel pe deget.
E de necrezut.
Taci!
De ce să tac?
- Trandafirii și brioșa. - Da.
Doamne! E minunat.
Am așteptat toată ziua să vorbim
și am avut mari emoții.
Mă simt mai bine când te aud.
Am scris ceva.
- Vreau să-ți citesc. - Bine.
„Dragă Michael Christian Gibney, credeam că știu ce…”
„Credeam…” La naiba!
„Credeam că știu ce-mi doresc de la această călătorie.
Voiam un bărbat care să mă facă să râd,
cu care să mă simt protejată, un tip sigur cu el.
Dar nu știam că voi primi mult mai mult.
Călătoria asta a fost una nebună, care ne poate schimba viața.
Dar singura constantă ai fost tu.
Faptul că râzi mereu,
faptul că știu că ziua va fi frumoasă cu tine,
faptul că m-ai încurajat la tot pasul.
Nu a trebuit să insist, să cer ceva,
ți-am spus ce aveam pe suflet și a fost ușor.
Regret că nu mi-am dat seama mai devreme,
dar s-a petrecut subtil, apoi brusc.
Deși mi-a fost teamă, știam că e decizia corectă.
Îmi faci inima să tresalte.
Nu m-am mai simțit așa,
dar sunt liniștită când sunt cu tine.
Te aleg pe tine,
și sunt îndrăgostită de tine.”
A fost frumos. Mulțumesc.
Și eu m-am emoționat puțin.
Eu nu puteam să fiu atât de emotiv.
Am fost crescut să fiu mai stoic,
n-am fost niciodată atât de deschis față de cineva.
Mă liniștește când vorbesc cu tine.
Nu mă simt judecat.
Simt că mă asculți.
Simt că mă vrei, în esență.
- Da. - Asta e tot ce mi-am dorit.
Mă simt minunat.
Așadar…
Doamne!
Nu te grăbi.
Doamne! Bine.
Emma Lee Lou Betsinger,
vrei să fii soția mea?
Da.
- Așa! - De un milion de ori da.
- Bun! - Da! Doamne!
Sunt foarte entuziasmată.
Și eu sunt.
Abia aștept.
Pa!
Doamne!
- Trandafirii! - Trandafirii!
Incredibil!
CASA BĂRBAȚILOR
I-am spus lui Tyler că o aleg pe ea ieri.
- Bine. - Dar, desigur…
Asta simțeam și pentru Keya.
Da.
Cu Tyler, era mai haotic.
M-a dat peste cap.
Ea pierde. Ești un tip de treabă.
E lipsă de respect, e dureros.
Mai bine fără ea, frate.
Nu cred că ai greșit cu nimic,
nu privi lucrurile așa.
- Ai făcut ce trebuia. - Iubești două femei.
Da.
Eu asta cred.
E o decizie importantă să alegi
omul cu care să-ți petreci restul vieții.
Am ajuns într-o situație
unde aveam de ales între două femei.
M-am simțit presat să iau o decizie.
I-am spus lui Tyler că o aleg.
Ea a plecat, deși i-am spus asta.
Iar acum, Keya pare a fi planul B, dar nu e așa.
No comments yet. Be the first to leave one.