Memory of a Killer

Recapitulare „Memoria unui asasin”.

- E doar yoga. - Da, e doar yoga.

Gilchrist v-a trimis, nu-i așa?

Cine a ordonat asasinarea lui Parks?

A fost Gilchrist?

Nu știu de niciun Gilchrist, îmi pare rău.

D-na Gilchrist, cineva folosește numele „Luntrașul”

lăsând cadavre.

Parks nu e terorist.

Ei bine, dacă ar fi fost,

are cea mai curată acoperire pe care am văzut-o vreodată.

- Ce-ați găsit? - Ei bine, ăsta e un nasture.

Am comparat fibrele pe care le-am găsit pe corpul lui Bloch

cu cele de pe nasture, s-au potrivit.

Deci, nasturele a venit sigur de la asasinul nostru.

Nu e mare scofală.

Tata are haine făcute de Fabroni.

Ați anunțat că ați văzut pe cineva

la începutul potecii în ziua crimei.

A traversat parcarea,

și a urcat într-un Porsche negru.

Hei!

Fără poze cu bătaia.

Da. Scuze. M-am lăsat purtat de val.

Da, trebuie să le ștergi.

Da. Am făcut-o deja.

Vino cu noi.

E chiar necesar?

Da, este.

Bine.

Telefonul. Acum.

Da. Cum am spus, am șters tot.

Noi vom judeca asta.

Bună dimineața!

Domnule Doyle! Totul bine?

Cu ce vă pot ajuta?

Am o problemă.

După cum vedeți, am pierdut un nasture.

Nu-nu-nu, nu e bine.

Dar, sunt lucruri care se întâmplă. Acestea se întâmplă.

Corn de bivol.

- Cât de repede aveți nevoie? - Cât de repede îl pot avea?

Imediat, imediat. Lăsați-l la mine, domnule Doyle.

- Vă sun. - Da. Mulțumesc.

- Cu plăcere. - Bine.

La revedere - Ciao.

Salut.

Ce se întâmplă?

Ești bine. Ești bine. Continuă să mergi.

- Chiar acolo. - Bine.

Și oprește-te chiar acolo.

Ok.

Și... Doamne... Ai asamblat balansoarul.

Adică, să ai un inginer ca soț

trebuie să valoreze ceva.

Și... și pereții... Tu... Tu i-ai pictat.

Da. Da. E în regulă. Putem...

putem face o culoare diferită.

Sunt atât de multe culori din care să alegem.

Poate că va vrea o altă culoare...

nu, nu, nu. Iubitule, e perfect.

- E atât de perfect. - Un ultim lucru.

Ce? Ce-i asta?

Încă o mică surpriză.

Adică, tatăl tău a spus mereu că cel mai mare regret al lui

este că Leah nu-și va întâlni niciodată copilul.

Așa că... m-am gândit că bebelușul ar putea să o întâlnească.

E perfect.

Am dat greș cu Porsche-ul.

Am verificat fiecare proprietar local.

Ultimul tip de pe listă a fost într-o croazieră

în ultimele două luni.

Ce bine! - Da.

Mă duc să verific câteva piste

pe care le am despre nasture. - Ține-mă la curent.

FBI-ul încă se învârte pe aici.

Și am prefera să fim noi cei care dăm informațiile

decât să o primești.

Am înțeles.

- Hei! - Hei.

Îmi pare rău că te deranjez, dar,

sergentul meu insistă să urmăresc

fiecare pistă din cazul Henry Bloch.

Te superi dacă int repede?

- Te rog. - Nu va dura o secundă.

Maria a menționat că ai putea avea o haină elegantă,

un... un Lorenzo Fabroni.

Îți sună cunoscut?

Urăsc să întreb, dar te superi dacă arunc o privire rapidă?

Da. Sigur.

Am o...

manager de birou în Tucson care mă ajută să obțin o reducere

la toate aceste jachete de lux.

Așa că, am... Uite-o.

Jacheta asta și apoi, alte două costume.

Unde sunt celelalte costume?

La curățătorie.

De ce întrebi asta?

Doar exclud ceva.

Da. E frumos.

Este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le am.

Serios. Adică...

Hei, asta... Asta e tot ce trebuie să văd.

- Asta-i tot? - Da. Îmi pare rău.

Stai, stai. Nu pleca nicăieri. Am ceva pentru tine.

Îmi sortam niște lucruri zilele trecute și...

Ia.

Nu se poate.

Atunci a fost

nu am putut pune steaua în vârful bradului.

Da.

Patru adulți, o scară,

și prea mult eggnog.

Da.

A fost un... a fost un Crăciun frumos.

Da.

Știi, Leah te-a iubit mereu.

Tu ai fost mereu acolo pentru ea.

Pentru noi toți... Când a contat.

Ai fost mereu ca familia.

Adică, încă ești.

Apreciez asta.

Vrei o cafea sau altceva?

Nu pot să mă opresc.

Dar poate niște apă.

Da, sigur. Doar plată?

- Da. - Bine.

Poftim.

Minunat.

Ești bine?

Da.

Doar vechile amintiri.

- Da, da. - Mulțumesc pentru asta.

Te sun dacă facem progrese.

Da. Bine, te rog.

Căutam numele pe care mi l-ai dat, Gilchrist.

Se pare că e Stephanie Gilchrist.

E un

De fapt, aceeași pentru care lucra Robert Parks.

Deci, ce crezi? Ne-a mințit Dutch?

Nu știu încă.

Deci, ce-ai mai găsit despre Dr. Parks?

Da. Adresa asta, tot apărea.

Nu știu dacă e o casă sigură, un loc de întâlnire,

sau, știi tu, Dumnezeu știe ce.

„Strada Oakwood 1274”.

Îți sună cunoscut?

Nu.

Nu-mi place.

Bine, oricine ar fi „Luntrașul”,

are resurse serioase.

De-asta trebuie să ajungem primii la el.

Dar dacă e o capcană?

Dacă a vrut să găsești adresa aia?

Atunci, voi fi pregătit pentru el.

Bine. Mergem mai departe.

Deci, asta e următoarea noastră misiune.

Anthony DeWitt, el conduce o schemă Ponzi elaborată

în Insulele Cayman.

A înșelat fondurile de pensii cu șaizeci de milioane.

Am reușit să adun informații despre ei la o luptă subterană.

Soția lui, Stella, este o jucătoare de noroc cu mize mari.

Când ai banii altor oameni, e mai ușor

să pariezi mult, presupun.

Exact, și este intrarea noastră.

Vor sta la Halstead Grand

când vor fi în oraș în acest weekend.

Fac un joc privat. Intrarea costă cincizeci de mii.

Stella joacă toată noaptea.

DeWitt, o creatură a obiceiului, în pat în fiecare seară până la 9.

Intri în joc,

vrăjești soția, iei cheia camerei.

- Exact. - Ce ai nevoie de la mine?

Am nevoie de un loc la jocul ăla de poker.

Restul o să fac eu.

Bine.

Încetarea focului. Jos armele.

Țintele alea n-au avut nicio șansă.

Nu l-ai mai văzut pe Earl Hancock, nu?

Nu.

Dar nu vreau să risc.

De-asta sunt aici.

- Ghici pe cine am văzut recent. - Pe cine?

Alex Temeshi.

Uau, regina anuarului liceului.

Uau. N-am mai văzut-o de ani de zile.

Obișnuia să ne facă atâtea poze.

Da.

Eram nedespărțiți pe atunci.

Intră câteva minute.

Îți amintești excursia cu cortul

în anul în care ai absolvit?

Acel camping vechi și înfiorător.

Doamne. Da, a plouat tot timpul.

Cu excepția ultimei seri de la focul de tabără.

Erai atât de entuziasmată să mergi la facultate.

Chicago.

Și eu...

Ți-am spus să experimentezi totul.

Să nu-ți faci griji pentru vreun tip de acasă.