How to Train Your Dragon 2

Aceasta e insula Tontului...

secretul cel mai bine păstrat din această parte, ei bine, de oriunde.

N-arată cine ştie ce, dar mormanul ăsta umed de pietre

ascunde nu puţine surprize.

Viaţa de aici este formidabilă, dar nu şi pentru cei slabi de înger.

În timp ce multora le place să sculpteze în lemn sau să coasă pe etamină,

noi, cei de pe insulă, preferăm

să facem ceea ce ne place să numim

curse cu dragoni !

Scuze, Picior-de-Peşte ! Voiai asta ?

Rât-mucos, era a mea !

Poftim, scumpete !

Ţi-am zis că arăţi minunat azi ?

Să ştii că da.

Hai, Vomi ! Începe să pută pe aici.

Nu. Încă te urăşte.

Hai s-o zbughim de-aici, Râghi !

Bine !

Da !

Nouă pentru gemeni,

Astrid e în urmă cu doar trei,

Picior-de-Peşte şi Rât-mucos în coadă,

iar Sughiţ

nu se vede pe nicăieri.

L-ai pus pe fugă cu vorbele tale pompoase, nu-i aşa, Stoic ?

Unde te duci, Picior-de-Peşte ?

Acum o să câştige ei.

E prinţesa mea. Dorinţa ei e poruncă pentru mine.

Cap-de-piatră ? N-a încercat să te îngroape de viu ?

Doar pentru câteva ore.

Dragonii reprezentau o problemă prin părţile astea,

dar asta cu cinci ani în urmă.

Acum s-au mutat cu toţii aici. Şi de ce nu ?

Avem grajduri pe măsură,

staţii de alimentare de tip bufet suedez,

o spălătorie de dragoni cu servicii complete

şi un sistem antiincendiu de top, pot să vă garantez.

A venit momentul, Mâncăule.

S-a făcut. Ultima tură !

Oaia neagră ! Hai, Coadă-spin !

Mai avem o şansă să câştigăm !

- Hai, Vomi ! - Pe şei !

Dă-i bice, Chiftea !

Să mergem ! Să mergem !

E momentul tău acum.

Zbor plăcut !

Sus, sus !

- Nu ! - Da !

Bravo, Chiftea !

Poftim, scumpete. A mea valorează zece puncte.

Da ! Oaia neagră !

Vă bateţi pentru Cap-de-piatră ?

Câştig eu !

Câştigăm împreună !

Nu !

Nu mă mai poate opri nimeni acum !

Cu excepţia mea. Suntem legaţi, deşteato.

- Nu mai încerca să-mi furi gloria ! - Hei !

Dă-i gata, Astrid !

- E gloria mea ! - Strici totul, ca de obicei !

Fără oaie, nu-i nici glorie !

Te-am prins !

Astrid !

Frumos jucat !

Aia e viitoarea mea noră !

Scuze !

Coadă-spin !

13 ! Câştigă Astrid !

Da, insula asta e oarecum un loc perfect.

Am fost răsplătit pentru truda mea.

Ceea ce nu-i rău deloc, pentru că, de când vikingii călăresc dragonii,

lumea şi-a lărgit orizonturile.

Da !

Ce zici, amice ?

Mai încercăm o dată ?

Ştirbule ! Nu păţim nimic.

Gata ?

Da !

Da !

E uimitor !

Nu mai e uimitor !

Ştirbule !

Nu !

A apărut din senin.

Trebuie să mai exersăm planarea ta solo, amice.

Cu coada aia ataşată

faci nişte manevre de salvare cam stângace, înţelegi ?

Am mai găsit una.

Ce e ? Vrei să-ţi cer scuze ?

De-aia ai pus botic, bebeluş bosumflat ?

Ia să vezi ce-ţi fac !

Simţi acum ?

Vezi cât de tare mă mustră conştiinţa ?

Hai, hai !

Doar n-o să te pui cu un şchiop...

Ai dreptate ! Ai dreptate ! Ai câştigat.

E la pământ. Şi e urât.

Dragonii şi vikingii sunt iar duşmani,

prinşi în luptă strânsă...

Ştii că nu iese la spălat.

Cum să-i spunem ?

Bine, "Subsuoară râioasă".

Ce zici, amice ?

Crezi că găsim vreun Hăcuitor prin pădurea aia ?

Una sau două Morţi Şoptite între stâncile alea ?

Cine ştie ? Poate mai dăm de urma vreunei Furii a Nopţii.

N-ar fi extraordinar ?

Ce facem ? Mergem mai departe ?

Ziua bună, domniţă !

Unde ai fost ?

Bună !

Am fost să câştig curse, unde să fiu ?

Întrebarea e...

Unde ai fost tu ?

L-am evitat pe tata.

Nu-mi spune. Ce s-a mai întâmplat acum ?

O să-ţi placă.

Mă trezesc. E soare afară.

Terorile teribile cântă pe acoperiş.

Cobor alene la micul dejun,

gândindu-mă ce bine merg lucrurile pe lume, când aud:

"Fiule, trebuie să discutăm."

"Nu acum, tată. De-abia mi-a început ziua de lenevie."

În primul rând, nu vorbesc aşa.

Pe cine imiţi ?

Şi, în al doilea rând, de ce dai aşa din umeri ?

E foarte măgulitor, n-am ce spune.

Cum spuneam, îmi zice:

"Eşti orgoliul insulei Tontului, fiule, şi sunt foarte mândru de tine."

"Mersi, tată.

"Şi eu sunt impresionat de calităţile mele."

Când am dat eu aşa din mâini ?

Uite acum !

Bine, nu te mai mişca.

E o chestie serioasă.

"Ai crescut

"şi, cum niciun şef nu şi-ar putea dori un succesor mai bun,

- "am luat hotărârea..." - Să te facă şef !

Doamne ! Sughiţ, e nemaipomenit !

Îmi uzezi rola cu arcuri. Are o calibrare sensibilă.

Da,

deci, aşa stă treaba.

Ce i-ai spus ?

Nimic. Când s-a întors, dispărusem deja.

E o mare răspundere.

Va trebui să mai aştepţi cu harta

şi va trebui să zbor eu cu Ştirbul, căci vei fi ocupat, dar...

Nu e de mine, Astrid.

El se pricepe la discursuri, ştie să facă planuri, să conducă satul.

Nu cred că ai înţeles bine.

E vorba să fii "şef". E o onoare !

Eu aş fi încântată.

Eu nu sunt ca tine.

Tu ştii exact cine eşti.

Ai ştiut dintotdeauna.

Eu încă nu mi-am dat seama.

Ştiu că nu semăn cu tata

şi nu am cunoscut-o pe mama,

aşadar, cine sunt eu ?

N-o să găseşti acolo ceea ce cauţi, Sughiţ.

Ci aici.

Poate nu reuşeşti încă să desluşeşti.

Poate.

Dar, auzi,

chiar e ceva acolo.

Sughiţ...

Stai pe-aproape !

Ce s-a întâmplat aici ?

Bine, uşurel, amice.

Sughiţ !

Foc !

Atenţie, Astrid !

Sughiţ !

Atenţie la coadă !

Legaţi-i picioarele !

E ceea ce cred eu ?

Opriţi-vă !

Coadă-spin !

Ce faceţi ?

V-aţi întors ?

Să fac în izmene

de nu-i o Furie a Nopţii !

Credeam că au dispărut definitiv.

Se pare că s-a întors roata norocului, flăcăi.

Nu cred că Drago are aşa ceva

în armata de dragoni.

Armată de dragoni ?

Ascultă, nu vrem necazuri.

Ar fi trebuit să vă gândiţi la asta înainte să ne furaţi toţi dragonii

şi să ne faceţi praf fortăreaţa !

Despre ce vorbeşti ?

Crezi că am făcut-o noi ?

Şi-aşa prindem cu greu dragonii în capcană. Ne lipseau călăreţii filantropi de dragoni

care se furişează să-i elibereze.

Care filantropi ?

Mai sunt şi alţi călăreţi de dragoni ?

În afară de prietenul tău hoţ de azi-noapte ? Spune-mi tu.

Oi avea tu un dragon care scuipă gheaţă,

dar noi încă nu ne-am făcut norma.

Cum ne justificăm în faţa lui Drago Sparbum ?