The first 200 lines.
- Ți-e foame? - Nu.
- Mi-e bine. - Sigur?
V-ați descurcat bine amândoi.
La somn cu voi.
Haide.
Haide, te descurci. Bagă-ți mâinile pe mâneci, te rog.
Bravo.
Vrei să te iau în brațe?
Bun, te voi pune-n pat.
Gata, e în regulă.
Noapte bună.
Știți că-i adevărat?
Tot ce-au spus ceilalți despre mămica voastră.
Ați avut o mamă minunată, băieți.
Să nu uitați asta niciodată, da?
Noapte bună, scumpule.
TATA
- Oprește-te. - Nu vă bateți.
- Stai. - Am fost aici primul.
Fă-l să plece de lângă mine.
Bun.
Ce fel de cereale vreți?
De data asta puteți avea orice.
- Cereale Viva? - Eu vreau cereale Viva.
Bun.
Pentru Dumnezeu.
- Nu. Îți pun eu. - Mersi.
Îți pun eu, mersi.
- Ajunge? - Unde-i laptele?
Unde-i laptele?
Nu avem lapte normal, dar avem de cel care-i plăcea mamei...
- Lapte de soia. - Nu, are gust a beșini.
Știu, dar e tot ce avem.
Dumnezeule.
Nu face asta.
Sigur vreți să vă întoarceți astăzi?
Nu trebuie s-o faceți dacă-i prea curând.
Bun, geaca, te rog. Care-i geaca ta?
- Asta-i a mea. - Bun.
Unde-i echipamentul de fotbal?
- Unde-i? - Nu știu.
Doamne. Vom întârzia.
Bun. Uită-te. Verifică. Unde-i?
Bun. Bravo. Să mergem.
Îl vei purta murdar. Să mergem. Mulțumesc.
E în regulă.
Vei fi bine.
E bine să te avem înapoi.
Nu-ți face griji. Vom avea grijă de el.
Bun.
Da, încă-s aici.
Bine, da.
Bun.
Nu, nu sun pentru mine.
Sun...
Da.
Nu, am oferit informațiile ultimelei persoane cu care am vorbit.
Nu.
Te rog, nu mă pune-n așteptare.
Atunci cine naiba-i persoana potrivită cu care pot vorbi?
Nu crezi? Eu cred.
Cred că am orice motiv să vorbesc cu tine...
Îmi pare rău. Vă sunăm mai târziu.
Pot face eu asta.
Parcă-i bucătăria lui Tracey Emin aici.
Să-i pui pe băieți să spele vasele.
Vrei să vorbim?
Da.
Dormi suficient?
- Vrei să-i iau eu astăzi de la școală? - Mulțumesc.
Ești de treabă. Dar trebuie să-i iau eu.
Trebuie să păstrez lucrurile cât mai normal posibil.
Cum a fost?
Bine, cred.
Ce ai făcut?
David Matthews a vrut să-mi fie prieten, dar de obicei îmi era dușman la școală.
Vreau doar să-mi ofer condoleanțele pentru pierderea suferită.
Mersi foarte mult.
Cum reziști? Nu-mi pot imagina cum te simți.
Am pierdut-o pe mama anul trecut, așa că știu puțin.
Cancer la stomac.
Îmi pare foarte rău.
Dar ne așteptam la asta, cu mama mă refer.
Nu-mi pot imagina cum e la tine, fiind totul atât de brusc.
Mulțumesc. Eu...
Sunt aici dacă vei dori vreodată să bei o cafea,
sau dacă băieții vor să se joace cu cineva?
Copiilor mei le-ar plăcea asta.
Nu-i așa?
Anunță-mă dacă ai nevoie de ceva. Toți spun asta, dar eu vorbesc serios.
Haideți.
- Cine a fost? - Nu știu.
Fir-ar.
Margaret... mi-ar plăcea să stau la taclale, doar că...
„A fost odată ca niciodată o pisică, o vrabie și un băiețel
Pisica și vrabia au mers în pădure, au tăiat lemne și au spus băiețelului:
Tu stai în casă, dar dacă vine Baba Iaga și numără lingurile...”
Poți citi pe voci?
Sigur.
„Tu stai în casă, dar dacă vine Baba Iaga și numără lingurile,
să nu zici nimic. Să faci liniște.
Foarte bine, spuse băiețelul. Pisica și vrabia au plecat,
iar băiețelul a stat pe sobă în spatele hornului,
așteptând întoarcerea lor.
Brusc, vântul a început să șueiere
și Baba Iaga a intrat înăuntru prin geamul deschis.”
Prietene. Tot nu răspunzi.
Vreau doar să spun că... Mesaj șters.
Sunt Mia. Te sun să văd cum ești. Mesaj șters.
Uite-l, tatăl trist.
Uită-te la tine, cu soția moartă, fără speranță, furios.
E moartă, eu sunt aici.
Îți voi oferi eu ceva la care să te gândești.
Mesaj șters.
Dar-ar dracii!
Fir-ar.
Fir-ar.
Scumpo, mă auzi?
Te rog, respiră!
Mă auzi?
Ambulanța.
Nu știu. Ea nu...
E foarte mult sânge. E pe podea. Nu respiră.
Tată? E o pană pe perna mea.
- E o pană pe perna mea. - Penele sunt făcute din perne.
Bine, gata. Am copii care dorm. Cine-i?
Salută.
Ești înspăimântat?
Salută am spus. Spune-o cum trebuie.
Salută.
Salutare.
- Am fost cu gândul în altă parte. - Am văzut.
Da.
Cum ești?
Am zile și zile.
Cum sunt băieții?
- Le este dor de mama lor. - Da.
Da, va fi...
Da.
Sărăcuții de ei.
Că veni vorba...
Ultimul număr al lui Jeff?
- O să le adore. - Sper doar să se vândă.
- Așa rău merg lucrurile? - Știi, aceeași problemă.
Nu va dura mult până vei pierde bani cu mine.
Despre asta voiam să vorbim.
Nu ne așteptăm să revii curând. Dacă ai nevoie de mai mult timp...
Sincer, ar fi plăcut să am altceva pe care să mă pot concentra.
Sigur?
- Nu-i prea mult? - Sunt sigur.
Bine.
Trebuie să sari de pe pat.
Apoi îți pui piciorul aici și încerci să sari din nou în pat.
- Și apoi primești un punct. - Bine.
Ai pierdut!
Sar eu acum!
Bombă!
Trei, doi, unu. Bombă!
Nu te duce în dulap. Nu vreau să mă lovesc la cap.
Aveți grijă.
Acum vei plăti.
Bine, ajunge. La baie cu voi, vă rog.
- Trei, doi, unu. Bombă! - Bombă!
- Băieți? - De la început, prostule.
Băieți, am spus la baie!
Dă-te, o să sar bomba.
Sper să nu vină la noi și să sune la sonerie.
Bine, fără baie, dar mergeți să vă spălați pe dinți
și schimbați-vă în pijamale, da?
- Ce tare! - Trei, doi, unu!
Mă auziți?
Când mă întorc, vreau să fiți spălați și să aveți pijamalele pe voi, da?
Bine?
Te-am prins!
Nu simt că merit asta, chiar nu simt.
Vreau să mulțumesc, înainte de muzică și înainte să rămân fără timp...
Nu-mi pasă.
Nu cobor de pe scenă până nu-i mulțumesc soției mele.
Tor, ești inspirația mea divină, nemuritoare.
Te iubesc.
E în regulă.
- E în regulă. - E cineva aici.
Nu. Uite. Nu-i nimeni aici. E în regulă.
- E cineva aici. - Ai visat urât.
Vino aici.
Hai să-ți schimbăm hainele ude. Așa. Bravo.
- E în regulă. - L-am auzit.
- Pe cine? - Pe omul cioară din desenele tale.
Cioară? Alea-s desenele mele.
Uită-te la mine.
Scumpule, nu-s reale. Sunt doar desene, da?
E în regulă. Nu-s reale.
Nu-s reale.
Nu-s reale.
Ți-am spus sau nu?
Nu-i o traumă subită! Capul plecat.
Capul plecat, tată distant. Ce naiba?
Traumă și acum tată distant...
CIOARA
E ciudat cum ne întâlnim prima dată.
No comments yet. Be the first to leave one.