Love Is Blind: Poland (Love is Blind: Polska)

Cine se aștepta să fug?

Polonezii iubesc profund.

- Puțin haotic. - Și adesea, de-a pururi.

- Dar ne îndrăgostim pe nevăzute? - E un experiment testat global.

Să vedem dacă merge și-n Polonia, unde dragostea nu e lucru ușor.

- Sentimentele sunt ascunse de glume. - Și sensibilitatea, de ironie.

Să începem cu începutul. Nu e o emisiune tipică de întâlniri.

Aici, bărbații și femeile…

- Bună! - M-au trecut fiorii.

…se întâlnesc printr-un perete.

Ne suntem sortiți?

Haide…

Ar putea fi cel pe care-l caut.

Se întâlnesc, se îndrăgostesc și chiar se logodesc doar vorbind.

- Vrei să fii soția mea? - Da.

M-am logodit!

Doar după logodnă…

Se întâlnesc față în față, în sfârșit.

Atunci vine clipa adevărului.

Și apoi, testul suprem.

- Te credeam mai înalt. - Poftim?

Realitatea.

- Ce-i? - Nimic.

E al naibii de frumos.

Dar e cu prietena mea.

Îmi deschid sufletul. E greu.

Nu e concurs.

Mi-am ales greșit partenera.

N-am încredere.

I-ai băgat limba în gură!

Ai făcut cea mai mare porcărie. Cea mai mare.

Ai trecut un prag pe care nu credeam că-l vom trece.

Vor lua decizia finală doar în ziua nunții.

Vor spune „da”?

Vreau să fiu prioritatea cuiva.

Dacă mă sperii?

Trag mașina aici și fugim.

Sau vor pleca?

M-a trădat.

Nu vreau să te măriți cu el.

Nu știu ce se va întâmpla.

Ești gata?

Sper să dovedim că Polonia poate iubi pe nevăzute.

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: POLONIA

SALON FETE

Vreau să trec prin viață alături de cineva.

Să pot spune: „El e soțul meu”.

Vreau să fiu numită „soție”.

SALON BĂIEȚI

Lupt pentru iubire.

TÂMPLAR

- Pentru noi și pentru iubire! - Da!

- Pentru iubire! - Iubirea vieții noastre!

- Am visat mereu să am. - O familie minunată?

Completă.

Visul meu e să fiu mamă.

Cred că totul se întâmplă când trebuie și unde trebuie.

Dragostea se ivește atunci când suntem pregătiți.

Suntem toți aici cu un motiv. Relațiile anterioare au eșuat.

Ne prinde bine să diversificăm puțin.

- Puțin. - Puțin, da.

Da…

Abia aștept să vorbim prin perete.

Mă voi asigura că fata mă place pentru fire, nu înfățișare.

Bună, fetelor!

Bună, băieți!

- Veniți aici! - Hai să vorbim.

- Arătați incredibil. - Sunteți foarte frumoase.

Sunt Zosia Zborowska-Wrona.

Eu, Andrzej Wrona. Bun-venit la Dragoste pe nevăzute: Polonia.

Să începem!

Acest experiment unic vă va schimba viețile.

Sperăm.

- Mi-e frică. - Și mie.

Veți alege o persoană pe viață, la bine și la rău.

Fără să vă vedeți.

Și relația noastră a evoluat rapid.

Ne-am logodit după opt luni și ne-am cununat după încă trei.

Avem două fete, doi câini…

- De când sunteți căsătoriți? - De șapte ani.

Bravo!

Sunteți pregătite de căsnicie?

Sigur că da. Din născare!

Și ai rochie albă…

M-am echipat deja, să știți cum voi arăta la nuntă.

La vârsta mea, mă gândesc la familie și la treburi mai serioase.

Mi-ar plăcea o familie a mea, o relație bazată pe iubire și încredere.

Vreau doar să fiu acceptată și iubită.

Cred că sunt pregătit acum și-mi doresc mult copii.

ANALIST DE AFACERI

M-am emoționat.

Baftă!

În următoarele zile,

vă veți cunoaște în niște capsule speciale,

unde nu vă veți vedea.

Dacă vă apropiați emoțional și simțiți că e persoana potrivită,

faceți cererea în căsătorie.

Doar atunci vă veți putea vedea perechea întâia oară.

Apoi vă întoarceți la viața reală.

Veți pleca într-o vacanță înainte de nuntă,

unde veți aprofunda legătura emoțională, dar veți crea și una fizică.

Vă mutați apoi împreună la Varșovia, unde veți avea îndatoriri casnice,

îi veți întâlni pe cei dragi și vă veți cununa după o lună.

Atunci veți înfrunta decizia supremă.

Veți spune „da”, devenind soț și soție?

Sau vă veți despărți definitiv?

Putem iubi pe nevăzute?

Sentimente adevărate. Să începem! Deschidem capsulele!

Ce frumos e aici!

Neveste!

Începe.

Vai!

Baftă!

- Salut! - Bună!

- Te salut! - Bună!

Spune-mi cu cine vorbesc.

Cu mine.

- Ai și nume? - Da.

Ai 36 de ani? MILF! Bun așa!

E cineva deja?

Bună!

- Cică-s fete frumoase prin Radom. - Cele mai frumoase!

- Aveți un aeroport celebru. - Nu doar aeroport!

A părut că sunt din Podlasie.

- Bunica e de acolo. - Podlasie!

- Da. - Mi-a picat fisa acum.

- Ce părere ai despre avort? - Sunt bărbat. Decizia e a femeii.

Asta voiam să aud.

- Îți dorești copii? - Acum vreau armăsar.

Ce e important într-o relație?

Să zic așa: eu, urmărind un meci. Tu, la capătul celălalt al lumii.

Poftim?

Trei, doi, unu.

- Cum ești? Ce-ți place să faci? - Sunt grozav.

- Fetele mă fluieră pe stradă. - Nu știu să fluier.

- Trebuie să te învăț. - Nu-i nevoie.

Mă port adesea ca un copil de șase ani. Poate chiar de cinci.

Îmi place să glumesc. Așa tatonez terenul.

Am multe foste iubite. O armată, am putea spune.

Ar putea face sindicat, ca să mă spintece, probabil.

- Ești flexibilă? - Da.

Am scris: „ca pielea de pe tobă”.

- Nu-mi place Damian. - Nici mie.

A fost cam vulgar.

Cică nu vrea să mă lărgesc prea tare dacă facem copii prea repede. Ce?

Damian!

Fir-ar… Pericol!

Bun-venit! S-o ardem!

- Faci grătar? - Uneori.

- Cum te cheamă? - Damian.

Bună, Damian.

- Cum te cheamă? - Marta.

- Bună, Marta! Spune-mi, vrei copii? - Visez să devin mămică.

Vreau familie. Mă simt singur, ca oricine.

Nu-s convins că-mi voi găsi aici perechea, dar voi încerca.

Caut o fabrică de bebeluși.

- Aoleu! Vreau doi, chiar patru copii. - Ce chestie! Mi-am găsit fabrica.

Când vrei copii?

Dacă sari peste perete, ne apucăm acum de treabă.

În cinci minute.

Să ne lăsăm măcar zece minute.

- Bine. - Dacă știi ce zic.

Da.

Ce vârstă ai? După voce, zic că 40.

- Ceva mai puțin. - Glumesc.

Treizeci, împliniți în aprilie.

Am plâns la ziua mea. Nu de bătrânețe.

Am scos la miezul nopții poze cu mine și lumânările…

- Cine e „Lumânările” ăsta? - Au un simț al umorului interesant.

- Notez. - Bine.

- Numai bine! - Ai grijă de tine!

Și tu. Ne mai vedem.

- Numai bine. Ciao! - Ciao!

Cum a fost? Ești fericită?

- Bună! Cum a mers? - Bine. Grozav!

La întâlnirea asta n-am vorbit despre muncă, despre nimic anume.

Dar a decurs probabil cel mai bine.

A fost minunat. E cea mai tare și nu știu nimic despre ea.

În viața amoroasă, eu am alergat după bărbați.

Îmi așteptam adesea rândul, chiar dacă nu eram neapărat dorită.

Acum aș vrea măcar să aflu cum este opusul.

Vreau o relație în care bărbatul să fie ca un soare.

- Bună! - Bună.

Ce voce frumoasă ai! Interesant. Cum te cheamă?

- Marta. - Eu sunt Kamil.

- Kamil. - Îmi pare bine.

De unde ești? Unde locuiești?

Acum, la Varșovia. Dar am trăit mult în Silezia, lângă Katowice.

- Marta, putem vorbi în dialect silezian! - La naiba, flăcăule!

Da, fătuco…

- Dacă dansam, mă învârteai! - Da, putem dansa.

Știi ce? Dacă nu mă combin cu un tip din Silezia…

- Bun… - Copiii mei nu vor ști dialectul.

Stop joc.

Ia să auzim, Marta! Ce planuri ai cu familia, copiii?

- Visul meu e să fiu mamă. - Bine. Și eu vreau mult copii.

Părinții mei au divorțat

și nu am avut parte de un cămin prea iubitor.

Îmi doresc mult să-mi clădesc un astfel de cămin.

Povestea mea e la fel. Și părinții mei au divorțat…