The Stranger in My Home

Poți indica momentul exact în care ți-ai pierdut inocența?

Pentru mine, a existat o serie de astfel de momente.

Ca niște piese de domino care cad.

De neoprit.

Distrugându-mi viața, bucată cu bucată.

Mama mă urăște, efectiv.

Adică, mă iubește,

dar cum își iubește un hărțuitor victima.

Antrenoarea e plecată din oraș săptămâna asta

și ghici cine îi ține locul?

Așa!

Cinci, șase, șapte, opt, start!

Iute!

Mai iute!

Da! Frumos, Katie!

Dacă aveți o asemenea energie la Regionale luna viitoare,

facem furori!

Veronica, arată-mi statul pe coapse.

Da, atenție la tremurat!

E pentru că Maddie n-are priză.

Priza ei e în regulă.

Bagă călcâiul în adâncitură.

Katie, îi arăți?

Haide!

Vedeți cum lasă greutatea pe partea din față a tălpii?

Nu ești antrenoare adevărată.

Scuze, ce-ai spus?

Am zis: „Sună bine, dnă antrenoare.”

O mică pauză.

Maddie, pregătește-te de coșul dublu.

Bine.

Scumpule, e totul în regulă?

Steve a avut tupeul să sune și să-mi spună

că editorul vrea să elimine ce nu e esențial.

Practic, îmi spune că aș putea fi pe făraș.

Îmi pare rău, Jeff. E nașpa.

Hei!

Știe că sunt blocat și crede că asta o să ajute.

- Maddie, ești bine? - Închid.

Cred că nu și-a pus călcâiul în adâncitură.

Maddie! Scumpo!

Bine, încearcă să nu-ți miști brațul.

Cred că e rupt. O să fii bine.

Haide, o să te duc la spital.

Haide! Ajută-mă s-o ridic.

Ajută-mă! Încet.

Hai, e în regulă. O să fii bine.

O să fii bine. Haide!

Asta e tot pentru azi.

STRĂINUL DIN CASA MEA

„JEFF MITCHELL ÎN FORMĂ MAXIMĂ” MIKE HIGGINS

Știu, lucrezi.

A fost un dezastru, Jeff.

Ai spus că Maddie o să fie bine.

Are brațul rupt. O să rateze Regionalele.

- Mă simt groaznic. - Nu te poți învinovăți.

Apelul meu ți-a distras atenția.

Și apoi, părinții știu că e periculos să fii majoretă.

Simone a avut încredere în mine să-i țin locul o zi

și uite ce se întâmplă.

Ali, nu e vina ta.

Da.

Copiii se accidentează mereu la sport.

Știu.

Nu uita, cina e vinerea viitoare!

Mă duc la magazin.

LICEUL CAVENDISH

Pa!

Dă-mi-l înapoi!

Să vedem ce a făcut îngerașul mamii.

E sexy. Cine e Jordan?

Mami știe că îi trimiți mesaje unui adult?

Ai făcut-o intenționat, nu?

Maddie e în spital, Veronica.

Nu s-ar fi întâmplat asta cu antrenoarea Simone.

Cu siguranță.

Dă-mi telefonul!

Stai așa, trimit mesaj!

„Bună, Jordan!

„Sunt a naibii de plictisită.

„Trimite-mi o poză cu...”

- Nu! - „Un emoji cu vânăta!”

Termină!

Trimis.

Cred că o să-l păstrez toată ziua.

Bună, Craig!

Nu pleci, nu-i așa?

Jordan trage din greu. Mă întorc cât ai clipi.

Sunt convinsă.

BAZAT PE UN ROMAN DE ADELE PARKS

Ali Mitchell?

Da.

Sunt Tom Truby.

E stânjenitor.

Am venit în legătură cu Katie.

E totul în regulă?

S-a întâmplat ceva la școală?

Nu. Nimic de genul ăsta.

Katie s-a născut la Spitalul St. Julian

între 27 și 29 martie, acum 15 ani,

așa este?

Scuze, despre ce e vorba?

Nu, eu îmi cer scuze.

Am două fiice, cea mare e la Liceul Wolk

și, dacă ar veni cineva la ușa mea

și mi-ar pune întrebări despre ea, probabil m-aș panica.

Dar...

Ei bine... soția mea a murit.

Pot să intru?

Chiar trebuie să vorbim.

Sigur.

Jeff?

Mulțumesc.

Frumoasă fiică!

Bună ziua!

Bună! Tom Truby!

Jeff Mitchell.

Da, știu cine ești.

Dacă e vorba de munca mea,

aș prefera ca toate solicitările să treacă prin agenție.

Nu, nu de asta sunt aici.

De ce ai venit?

Voiam să vorbim față în față.

Soția mea, Bella, a avut cancer ovarian.

A fost o mutație a genei BRCA,

și am aflat prea târziu.

Îmi pare rău pentru soția ta,

dar ce legătură are asta cu Katie?

După ce a murit Bella, mi-am testat cei trei copii

pentru mutația genetică și toți au fost ieșit negativ,

dar fata mea de 15 ani, Liv, nu s-a potrivit deloc.

Nu se potrivea cu ADN-ul meu

sau cu al soției mele.

Cred că aveți copilul meu.

Nu.

Trebuie să fi fost o încurcătură la spital.

- Nu. - Avem copilul tău?

Au fost nouă copii născuți la St. Julian

între 27 și 29,

șase sunt băieți și singura altă fată

era de altă etnie.

Va trebui să faceți un test ADN

și, dacă am dreptate, probabil o să vreți

să o testați pe Katie pentru mutația BRCA

cât mai curând posibil.

Brățările.

Katie avea o mică brățară la spital

care era pereche cu a mea.

Liv s-a născut prematur,

a fost dusă direct la terapie intensivă,

la St. Julian nu pun brățări

decât după ce bebelușul e considerat stabil.

Și Katie a fost născută prematur.

A fost.

Trebuie să pleci.

Bine.

Vă las numărul meu.

Pleacă!

Nu e adevărat.

Aș ști, Jeff.

Aș...

Aș ști dacă n-ar fi a mea.

Da.

Crezi că va încerca să obțină tutela?

Asta nu se va întâmpla niciodată.

Nicio curte nu ia un copil de 15 ani din familia iubitoare în care a crescut.

Da.

Indiferent ce spune testul ADN.

- E a noastră. - Da.

- Întocmai. - Întocmai.

De ce am face testul ăla idiot?

Din cauza pericolului cancerului, Ali.

- Bună! - Bună!

Ce este?

Am vorbit cu mama lui Maddie, a ieșit din spital.

Da, i-a trimis un mesaj Georgiei.

Doctorul a trebuit să-i pună osul la loc.

Da.

E un coșmar... Ce faci, mamă?

Oprește!

Ai grijă!

Îmi pare rău.

Ușurel cu accelerația, Ali.

N-ai făcut destul rău într-o singură zi?

Glumesc. Clar glumesc.

Veronica mi-a spus tot.

Nu a fost vina ta.

Te căutam, Katie.

Ți-ai lăsat telefonul în clasă.

Cum stă Jeff cu scrisul?

Știu că are probleme.

- Știi? - Da, schimbăm mesaje.

Eroul orașului trebuie să dea

o altă capodoperă înfricoșătoare, nu?

- Da. - Ar trebui să bem o cafea în curând.

- Sigur. - Bine, la revedere!

Grozav antrenament astăzi, dnă antrenoare!

Poate nu trebuia să opresc.

Da.

Bună!