Not Without Danger

DUCELE

Susie Glass. Lasă un mesaj după semnalul sonor.

- Zi-mi ce s-a întâmplat. - Cei doi s-au încleștat.

Și uzbecul a făcut…

Dar Jack a continuat să lupte, se dea cu pumnii așa…

Dar uzbecul era profesionist.

Apoi Jack a căzut.

Asta ne-a întristat pe toți.

- Dar Susie, Jimmy? Ea ce spunea? - Multe vorbe urâte.

- Cu „F” și „P”. - Și Henry Collins?

- Cred că el era „C”. - S-a întors la fermă?

Nu. Cred că e acasă.

- Suferă. - Unde e asta?

- Ce? Casa ei? - Da, Jimmy. Unde e casa ei?

Alteță, e secret. Nici măcar eu n-ar trebui să știu.

Dar știi, așa-i, Jimmy?

Oarecum.

- De unde știi unde stau? - 'Neața!

Hai să vorbim.

Îmi pare rău pentru Jack.

- N-am avut nicio legătură. - De ce să te cred pe cuvânt?

M-ai împins. Ții minte, Susan?

Nu mi-ai dat cale de ieșire. Am găsit-o singur. Cu Henry Collins.

Să nu crezi că te descurci cu Collins. Habar n-ai în ce te-ai băgat.

Suntem unde suntem, Susie.

Fratele tău cum se simte?

Are o orbită fracturată și hemoragie cerebrală.

Ar trebui să ne bucurăm că nu e mai rău. Și doar fiindcă te-ai lăsat folosit.

Pot să rezolv problema, bine? Îl pot găsi. Îl pot scoate pe Collins la lumină.

Lumea asta nu te prinde, Eddie.

De asta ai vrut să ieși. Ai uitat?

Te pot ajuta.

Știi bine.

N-am nevoie de ajutorul tău. Mă descurc singură.

Bine.

GANGSTERI CU STIL CREAT DE GUY RITCHIE

O lovitură, trei ținte. Fără marjă de eroare.

- Bătrânul a dat undă verde? - Tu ce crezi?

Îmi pare rău.

- De ce? - Pentru Jack. Ce s-a întâmplat.

De ce-ți pare rău? N-ai făcut nimic, nu?

Da, ție îți pare, mie-mi pare, tuturor ne pare rău.

Dar asta nu prea contează.

- Să ne concentrăm la sarcina asta. - Sigur, șefa.

Ce?

Ușurel. Haide!

Hai!

Dle Glass…

Ești bine, tată?

Cum se simte?

Bine. Prognoza pare foarte bună.

- Știi că e-n formă. - Bine.

Atunci, de ce ucizi oameni?

Crezi că nu știu tot ce se întâmplă pe aici?

Vezi tu…

trebuie să te oprești.

De ce?

Dacă eu știu, știe și Collins,

și trebuie să-l prind pe Collins fără ca el să știe.

Ce credeai că faci?

În plină zi.

Arbitru corupt. Borș pe peluza casei lui.

Își repara bicicleta!

Acum, că ți-ai terminat amuse-bouche , treci la aperitiv.

Un uzbec asudat de 110 kg.

Ucis din mașină, la alergare, în parc.

Pe geam, fir-ar!

Ești la felul principal, Henry Collins însuși.

Nu-l găsești, ameninți agentul de pariuri.

Nu-i zdrelești un singur testicul, ci două. Dar nu-ți găsești omul.

Eu sunt doar cu banii. Nu știu unde e!

Nu gândești ca o femeie de afaceri. Gândești cu sentimentele.

- Și Collins știe că vii. - Bine. Vreau să știe.

Pune ceva la cale! De ce umblă ca un mare mahăr?

Fiindcă-i cretin? Nu știu! Cui îi pasă? Trebuie oprit, tată!

E în regulă.

În regulă.

Dar nu de tine.

Tu te dai deoparte.

Am oameni care să facă asta.

Mă auzi?

Tu ești îngerul meu al vieții, nu al morții.

Asta nu e de tine.

Acum…

Ascultă.

Nu vreau să te pierd și pe tine.

- La naiba, tată, nu e mort. - Știu.

Ce o să faci?

Lasă asta în seama tatălui tău.

Du-te acasă, mănânci ceva

și stai întinsă.

Relaxează-te.

- Bine. - Așa.

Te iubesc!

Și eu te iubesc.

Molâilor!

EPISODUL ȘAPTE NU FĂRĂ PERICOLE

Mulțumesc c-ați venit, Alteță.

Dl Johnston abia așteaptă să vadă ce puteți face pentru noi.

Și, ca să-și ceară scuze pentru absență,

v-a trimis o cutie de trabucuri ca simbol de bună-credință.

Lungime de 18 cm, diametru de 50, preferatele lui Churchill.

Se pare că Sir Winston avea un truc pe care îl folosea în timpul negocierilor.

Un simplu ac de pălărie introdus în trabuc

pentru ca, atunci când era aprins, să aibă toată atenția audienței,

toți așteptând cu nerăbdare

ca scrumul incredibil de lung să cadă.

Isteață mișcare.

Transmite-i recunoștința mea.

De la ultima discuție cu superiorul tău,

au apărut circumstanțe care mă fac să am… rețineri

să negociez fără știrea familiei Glass.

Da, am auzit de atacul oribil asupra tânărului pugilist.

Jack, nu-i așa?

Așa e.

Și suntem la fel de dezgustați de acest domn Collins ca dv., sunt sigur.

Violența și șmecheria n-au ce căuta în afacerea noastră.

Grija dv. față de familia Glass e admirabilă.

Credem că avem o abordare

care ar putea aduce un sfârșit pașnic, dar reciproc avantajos,

tuturor acestor neplăceri.

Continuă.

După cum știți, dl Johnston e un mare admirator al casei dv.,

care, desigur, iese din discuție.

Dar înțelegem

și că există și alte case care oferă aceleași oportunități ca a dv.

Unsprezece, cred.

11 CONACE

De fapt, 13.

Am vrea să obțineți numele acelor lorzi care dețin acele case.

Cum vrei să le folosești numele?

Dl Johnston crede că cheia afacerii bune e să dai tuturor ceva ce vor.

Cu aceste nume, dl Johnston are o pârghie de negociere cu Bobby Glass.

Cunoscându-i secretul care îi protejează imperiul.

Pentru dv. și familia dv., desigur,

eliberarea de familia Glass pe care v-o doriți așa mult.

Și totul pentru o listă

de nume.

De când încuiem porțile?

Nu poți fi prea grijuliu.

Deja e vacanță universitară?

Nu chiar.

A trebuit să-mi iau concediu forțat.

- Un copil? - Da, așa cred.

Ori asta, ori m-am cam neglijat.

Ce crezi că va spune mama că va fi bunică?

Va fi profund emoționată.

De fapt, cred că va fi emoționată până la lacrimi.

Mulțumesc, Geoff.

Ținem pumnii!

Ceva e altfel.

Te-ai tuns?

Nu, cred că nu vezi bine.

Draga mea!

Doamne, nu-mi vine să cred că ai așteptat atât de mult să suni.

Frații tăi nu știu. Mai bine le spui tu.

Ce mare e!

Glumeațo?

Ce naiba e asta?

Cum s-a întâmplat, mai exact?

Ce s-a întâmplat? Păi, vezi tu,

când un bărbat plantează sămânța în grădina unei dne…

Te implor să nu mai spui „sămânță”. Cine e tatăl?

Frederick, e dreptul lui Charly.

Nu trebuie să întrebi cine e tatăl. N-o să ne spună.

Contează? Ți-ai iubi mai puțin nepoata sau nepotul?

Foarte probabil, da. Haide, atunci. Hai să ne îmbrățișăm.

- Felicitări, cred! - Pui mâna?

Nu, mulțumesc! Nu fac asta.

Mătușă Wham Tam?

Nu. Mulțumesc.

Mă duce cu gândul la pisici în saci.

Bună ziua!

Să fiu al naibii!

- N-o să întreb. N-ai stat degeaba. - Nu chiar.

Scuze, urma să te sun.

Dar, știi tu, eseuri, lecții…

- Felicitări! - Mersi.

Am auzit că ai lucrat.

Da, poți spune și așa.

Chestii plictisitoare, pe moșie. De fapt, trebuie să vorbesc cu mama.

- Presupun că rămâi. - Măcar până-l scot din mine.

Sau în primele luni după ce vine copilul, ceva de genul ăsta.

- E în regulă? - Desigur.

Da, sigur.

Lasă-mă să rezolv treaba asta, apoi discutăm liniștiți.

Știu când prezența nu mi-e dorită. Oricum voiam să fac o baie.

- Pe curând! - Pa, dragă!

Așa-i că arată minunat? Mă bucur mult pentru ea.

Dar nu e chiar momentul potrivit, nu?

Pe termen scurt vor fi puține…

turbulențe din cauza unor probleme din imperiul Glass.

De asta am nevoie de ajutorul tău.

Vreau o listă cu celelalte locații aflate în aceeași poziție cu noi.

- N-aș ști. Era domeniul tatălui tău. - N-o poți întreba pe Susie?

- Nu ar fi indicat acum. - Deci ai vorbit cu ea?

A pomenit cumva de mine?

Nu, n-a venit vorba.

Dar, dragă, să știi că a fost o cină.

Acum mulți ani.