Missing: The Lucie Blackman Case (警視庁捜査一課 ルーシー・ブラックマン事件)

Eram acasă, în grădină, când am fost sunat

să mi se spună că fiica mea, Lucie, dispăruse.

Prima mea reacție a fost: „De unde știți că a dispărut?”

„Nu știm nimic de ea de câteva zile.

Nu răspunde la telefon și la e-mailuri.”

Lucra în Japonia.

Mi-am spus că precis există o explicație logică

și că nu poate lua legătura cu noi dintr-un motiv anume.

Poliția japoneză a cerut ajutorul publicului

pentru găsirea unei englezoaice de 21 de ani.

Lucie Blackman n-a fost văzută

de când a plecat din barul unde lucra ca animatoare.

Au mai urmat trei sau patru apeluri.

Atunci mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva.

Acel sentiment de panică oarbă

e absolut copleșitor.

Tokio, cea mai mare metropolă din lume.

Ademenitor pentru mulți, însă un coșmar pentru cineva anume.

A trecut peste o săptămână de la dispariția Luciei Blackman.

În fiecare an, sute de tinere pline de viață

călătoresc către luminosul Tokio.

Poliția Metropolitană investighează

dacă nu cumva a fost răpită de o sectă.

Acum, autoritățile japoneze caută un prădător sexual

care bântuie străzile din Tokio de zeci de ani.

DISPĂRUTĂ: CAZUL LUCIE BLACKMAN

TOKIO, JAPONIA

Când Lucie s-a lăsat de școală, a vrut să plece în lume,

ca mulți alți tineri, să călătorească.

E o experiență fantastică.

Dar Lucie a spus: „Aș vrea să merg în Japonia.”

„Sunt fascinată de cultura locală

și ar fi o experiență interesantă.”

Japonia are o imagine nepătată.

Aici toți sunt politicoși.

Nu-s infracțiuni.

Dacă pierzi portofelul, se întoarce la tine.

În anii 2000, Tokio era un loc interesant.

Veneau mulți străini să lucreze aici.

Era rost de distracție și de făcut bani.

Ca și restul canalului 4, sunt în Japonia.

Cel mai îndrăgit produs de export în clipa asta e Pokemon.

Konnichiwa și bun-venit la Japanorama!

Imaginea Japoniei sigure și politicoase era atât de puternică,

încât nimeni nu bănuia existența acestei laturi întunecate.

YOYOGI, TOKIO

M-a sunat un amic care avea o pensiune.

O fată de 21 de ani, Lucie, care stătea acolo, dispăruse.

Nu reușea să ia legătura cu ea și era foarte îngrijorat.

Era prima dată când pățea așa ceva,

și era extrem de tulburat.

Văzând cât de încordat e,

mi-am dat seama că situația e gravă.

3 IULIE 2000 3 ZILE DE LA DISPARIȚIE

S-a șușotit câte ceva în presa Japoneză.

ÎNSOȚITOARE DE ZBOR BRITANICĂ RĂPITĂ DE UN CULT

La început, nu știa nimeni.

Poate știau câțiva străini

că dispăruse cineva.

Eram reporter criminalist în Japonia.

Șeful m-a contactat și mi-a zis: „Auzi, gaijin!”

că așa li se mai spune străinilor.

A zis: „Avem nevoie de tine. Avem un caz cu o gaijin.”

M-am gândit că o fi plecat în Thailanda

și o fi uitat să anunțe. Probabil nimic îngrijorător.

M-am dus la sediul Poliției Metropolitane.

M-au informat în detaliu.

POLIȚIA METROPOLITANĂ TOKIO

Eu mă ocupam de cazul Luciei.

INSPECTOR PRINCIPAL AKIRA MITSUZANE

POLIȚIA METROPOLITANĂ TOKIO

Inițial, se putea și să fi fugit pur și simplu,

așa că trebuia să-i întrebăm rudele

dacă ar fi avut vreun motiv să facă asta.

Pe atunci,

mulți străini depășeau perioada de ședere sau lucrau ilegal,

și, adesea, mulți dispăreau.

INSPECTOR-ADJUNCT MASAHIKO SOEJIMA POLIȚIA METROPOLITANĂ TOKIO

Inițial, când am auzit,

nu m-am gândit că ar putea fi un caz penal.

11 ZILE DE LA DISPARIȚIE

Tatăl Luciei, Timothy Blackman, a venit în Tokio,

fiindcă poliția a spus că s-ar putea să fi fost răpită.

Am vorbit acum trei săptămâni.

A fost o conversație normală între tată și fiică. Mi-a spus:

„Bună, tată! Mă simt bine în Japonia.”

Ce v-a zis? Avea probleme în Japonia?

A spus că se simte bine și că e un oraș foarte frumos.

Se întâmplase ceva și trebuia s-o aducem înapoi.

Dacă te temi că n-ai mai vorbit

în fața camerelor de filmat,

asta e, o faci, fiindcă vrei să-ți găsești copilul.

Când a venit Tim, erau o mulțime de reporteri și de oameni la aeroport.

Brusc, subiectul a luat amploare.

În curând, toată lumea discuta despre ea.

„Ce s-a întâmplat cu Lucie?”

Lucie Blackman, fostă însoțitoare de zbor, a dispărut pe 1 iulie.

Poliția japoneză a cerut ajutorul publicului

pentru găsirea unei femei de 21 de ani, dispărută în Tokio acum 11 zile.

Dar Tokio e un oraș uriaș,

cu circa 27,5 milioane de locuitori.

E ca și cum am căuta acul în carul cu fân.

I-am întâlnit pe Tim Blackman și pe Sophie, sora mai mică a lui Lucie.

Tim părea extrem de îngrijorat,

dar știa să facă spectacol.

S-a folosit de charismă ca să facă valuri astfel încât să se facă ceva.

Voia să se asigure

că toți se mobilizează și o caută cu adevărat pe Lucie.

Jake înțelegea sistemele japoneze,

și era bilingv, așadar, era un atu extraordinar.

Cred că avea și ceva pile în poliție, datorită meseriei sale.

Orice informație ajută.

Vă rugăm să ne sunați!

Poliția căuta informații și înainte de sosirea lui.

Categoric căutau informații.

În Tokio au fost puse 30.000 de afișe cu Lucie Blackman.

Poliția verifică informațiile primite de la populație,

însă acestea nu par credibile.

Bună ziua!

E cineva?

DISPĂRUTĂ

Lucie a fost primul nostru copil…

și ne-a schimbat viața complet.

Era tare îndrăgită în familie.

Era foarte ageră.

I-a influențat pe mulți din jurul ei.

Cred că toți cei care au cunoscut-o când era mică

gravitau în jurul luminii ei,

de parcă ar fi fost centrul universului.

Lucie a decis că ar putea să călătorească

angajându-se într-o companie aeriană.

Pentru ea, era ceva extraordinar.

Dar dispăruse și era în pericol.

Acum, trebuia s-o găsim pe Lucie.

POLIȚIA AZABU

M-am întâlnit cu Tim în numele poliției și i-am explicat situația.

Nu prea avusesem de-a face

cu oameni din alte țări,

așa că am fost surprins de întrebările lui legate de anumite lucruri.

M-a întrebat dacă am verificat bine camerele de supraveghere.

Și atunci,

i-am explicat că în Japonia erau puține camere de supraveghere,

din cauza problemelor de confidențialitate.

Mi-a spus: „Mitsuzane, glumești, pesemne.

În Londra, sunt camere pe fiecare stradă.

Toate-s făcute în Japonia.”

Polițiștii au reacționat cum era de așteptat: au fost extrem de politicoși.

Însă a venit cineva la mine.

Un englez însurat cu o japoneză.

El mi-a spus:

„Fiindcă Lucie nu e japoneză, nu o să se demareze nicio anchetă.”

Atunci, m-a apucat panica.

Cu semnalele de alarmă aprinse,

mi-am zis că trebuie să fac cumva

să se demareze o anchetă.

AMBASADA BRITANICĂ

M-am gândit că întâi ar trebui să anunțăm presa.

Am plecat ieri după-amiază de la poliție

cu impresia

că vor urma toate pistele de anchetă

și că vor analiza în ansamblu

toate posibilitățile, în acest moment.

Am organizat o conferință de presă ca să creștem notorietatea cazului.

Au fost nevoiți să mute conferința în cel mai mare amfiteatru al lor,

fiindcă întreaga presa japoneză voia să fie acolo.

M-am uitat la toți cei de acolo și i-am spus lui Sophie:

„Așa o s-o găsim pe Lucie, Sophie!

Ei o să ne-o găsească pe Lucie.”

Referitor la cum mă simt acum,

sunt convinsă că vă dați seama. Mi-a dispărut sora.

Vreau doar să vină acasă.

Așa că, dacă cineva ar putea ajuta cumva,

i-aș fi foarte recunoscătoare.

Presa britanică era foarte interesată.

Presa japoneză în general evită să emită presupuneri,

pe când presa britanică

emitea diverse teorii,

abordând pe oricine ar fi putut vorbi despre subiect,

chit că nu știa nimic despre Japonia,

dacă așa obțineau un titlu bun.

OARE FIICA NOASTRĂ A FOST RĂPITĂ DE O SECTĂ MISTERIOASĂ?

Am auzit că Lucie e în viață.

Mi s-a spus că a fost dusă la Hong Kong.

Că era traficată pentru sex.

Că fusese luată de o sectă.

RĂPITĂ DE O SECTĂ

SCLAVĂ SEXUALĂ

Lucie era o tânără foarte sceptică.

Ideea că ar fi devenit brusc interesată

de o sectă religioasă

nu părea deloc adevărată.

Ni s-a părut ridicol.

A atras atâta atenție asupra acestui caz,

încât guvernul japonez

și Poliția Metropolitană au fost nevoiți să-i aloce resurse uriașe.

De obicei, de o dispariție

se ocupă patru sau cinci polițiști.

Însă 100 de oameni nu erau ceva obișnuit.

Poliția a început să cerceteze Roppongi, zona în care lucra Lucie.

În Roppongi erau multe baruri