Station Eleven

Alex!

Alex!

Alex!

Alex!

Alex!

Alex!

Alex.

Alex!

Kirsten!

Alex...

Alex...

Alex!

Haide.

Haide.

Bună!

Bună!

Bună! Încă nu știu cum te numești.

- Știi... - Cartea asta...

Cartea asta

a fost începută de o Bandană Roșie.

Cunoști Bandanele Roșii?

Puțin.

Știi cum și-au recrutat membrii?

Doar pe mine m-au urmărit.

Sau i-am ucis.

- Eu, eu... - Bandana Roșie...

nu era o bandană roșie.

Era o cârpă nenorocită,

precum cele aruncate,

precum cele în care oamenii tușesc până la moarte.

Ceea ce ne aduce la subiectul poveștii.

- Caută... - Am pierdut copilul.

Oh.

Îmi citeam cartea.

Nu o găsesc pe nicăieri.

Ai pierdut copilul.

Măi să fie!

Bună, Alex!

Bună!

Îi place să fugă.

Oare să-i schimbi scutecul?

Bună!

În fine,

Bandanele Roșii sunt moarte,

iar în seara asta vom interpreta "Furtuna"

pentru departamentul de engleză al celor de la Pingtree.

O lume ciudată, nu?

Știi, ultima dată când am venit în locul ăsta,

găseai golf și arme.

Știi ce am spus când am intrat în încăperea asta?

Am spus, "Acesta ar trebui să fie un teatru.

"Ne-am putea stabili aici să facem artă,

"să fim în siguranță,

să nu mai fugim."

Bună!

Bună, Alex!

Ce faci?

Îmi pare foarte rău.

Am fost distrasă.

Nu voi mai lăsa să se întâmple asta.

Voi scăpa de carte.

Îmi pare foarte rău.

Numele meu este Kirsten.

În sfârșit, i-am aflat numele!

Alex!

Kirsten!

Ce s-a întâmplat?

Fură minele.

Acolo... Kirs, ce s-a întâmplat?

Profetul a ucis-o pe Gil.

De ce? De ce să o ucidă pe Gil?

A trimis copiii înapoi. Le-au pus mine pe piept.

Am încercat să opresc asta.

Kirs, brațul tău.

Oh.

Mersi.

E posibil să o aibă pe Alex.

Hei, hei. Cred că ai suferit un șoc, bine?

Trebuie să ne întoarcem imediat.

Suntem aici de unii singuri.

E un incendiu.

- Hei! - E un incendiu.

Aici e Dieter.

Aici este S.

El va...

Va ucide Simfonia Călătoare.

Ești bine?

Dacă asta este benzinăria,

e punctul de întâlnire al muzicienilor.

Îmi fac griji pentru Kirsten.

La fel și pentru Sarah.

Du-te și ajut-o.

Sarah, vor veni.

Hei.

- Există un cadavru? - Nu.

Nu cred că a mai rămas nimeni.

Uite.

Încearcă-i pe ăștia.

Vezi?

- Contează? - Sarah.

Nu fi ridicolă. Mai stai câteva zile.

Este prea periculos.

Monstrul ăsta este clar în apropiere.

Ne vom reconecta cu oamenii noștri,

vom găsi vagoanele,

și vom pleca.

Încă ne lipsesc Kirsten, Sayid, și Alex.

Alex nu lipsește.

A plâns cu mine toată seara.

Uite-o.

A zis că a fost la o plimbare și a fost dărâmată de calul său.

Calul lui Kirsten.

Kirsten și Sayid

ni se vor alătura la bifurcație.

La fel ca ceilalți.

Am pierdut pe cineva seara trecută.

Măcar nu există cadavre.

Acolo!

Vor veni aici.

Da, și lipsesc doi, adică noi.

Asta înseamnă că Alex e cu ei.

Vezi, totul e bine, Kirs.

Nu vezi ce este în spatele nostru?

Câți astfel de tipi buni am întâlnit pe drum, Kirs?

Nu. El este diferit. El... Este vina mea.

Nimic din asta nu este vina ta.

Copiii ăia erau spălați pe creier. Erau teroriști.

- Nu mă refer la asta. - Atunci la ce te referi?

Eu am făcut asta, bine?

L-am înjunghiat la St. Deb.

Doar că n-a murit.

Era în mintea lui Alex.

Alex nu e un copil. Nu se îndrăgostește de liderii de cult.

Nu născoci.

Mă voi simți mai bine când va fi mort.

Și, eu nu născocesc.

Știi că ar trebui să așteptăm aici, nu?

Atunci rămâi aici. Mă voi întoarce înainte să se lase seara.

Vor fi aici în curând.

Hei! Hei, băieți!

Veniți! Este acoperit aici!

Haideți!

Hei!

Veniți!

Da!

Hei, Alex!

Știam eu că ești bine!

Kirsten credea că te-ai alăturat unui cult!

- Deja sunt într-un cult. - Unde este?

- Ce s-a întâmplat, omule? - Ce naiba, Sayid?

A plecat să-l ucidă pe tipul ăla, Profetul.

De ce ai lăsat-o să plece?

Era doar ticăloasa de Kirsten.

La naiba, Sayid!

Muzicieni vor veni în curând.

Kirsten a zis că se va întoarce până la căderea nopții.

Ai nevoie de ajutor?

Ești bine? Ești bine?

Kirsten a zis că aveai planuri

să te întâlnești cu Profetul.

Da, aveam.

Dar nu-ți face griji, l-a înjunghiat.

La St. Deborah.

I-ai mulțumit?

Pentru că tipul ăla folosește copii soldați.

Salut! Salut!

Da, voi fi bine.

Salut!

Bună! Scuze. Scuze că deranjez.

- Nu! - Scuze că deranjez.

Dar am reușit să vedem un spectacol al orchestrei voastre

aseară, pe dealul din Nuevo Santiago.

Care noi?

Eu și partenerul meu.

Prietenii voștri sunt pe drum

către Muzeul de Civilizație.

Au acceptat oferta noastră.

- Oh, la naiba! - Da.

Ne-ar plăcea foarte, foarte, foarte, foarte, foarte

foarte, foarte mult să jucați Shakespeare pentru noi.

La muzeu, este confortabil.

E cald. Un loc de odihnă.

Adică, e un pericol prostesc.

Multe lucruri pot merge rău aici.

Cum este Simfonia?

Vlad... Vlad se plânge mult.

Da?

Cred că este o idee grozavă!

- Minunat! - Haideți! Haideți!

Veniți, veniți. Urmați-mă, urmați-mă.

Ne răpiți, nu?

Nu.

Îmi ajunge atâta pericol prostesc.

Asta nu e bine.

Kirsten ne va găsi. Mereu o face.

Luli!

Hei, Luli!

Noi l-am împins.

Bună!

Cum te numești?