Over Your Dead Body

Iubita mea.

Te iubesc mai mult decât îți poți imagina.

Meriți fericire fără sfârșit și iubire infinită.

Și de-asta meriți...

cea mai rapidă rețea 5G din America,

fără taxe ascunse și un telefon NorvaCom XP4 gratuit.

-E timpul să te logodești cu Lumezza Wireless.

-Și stop! Stop.

Reset!

-Stop. Bun, Frank.

Rene, e o treabă frumoasă. Hai la cincisprezece.

Da. -Era un pic prea jos.

-Îmi pare rău. Ce? -Telefonul.

Voiau doar să obțină o imagine

în care telefonul să fie un pic mai sus în cadru.

-Mai sus? Va fi o tăietură,

așa că spune-i că va fi bine.

Doar foarte repede.

-Deci, dacă am putea face încă o dată

în care să fie un pic mai sus...

Din nou!

Din nou!

-Mulțumesc. -Ne vedem, Anna.

Hei. O zi decentă.

Nu? -Da.

-Mergem la cabană weekendul ăsta.

Ți-am spus? -Nu. Ă...

Lisa. Eu și Lisa.

Mergem -- mergem la cabană.

-Oh. Oh, da. Oh. -Da.

-Cum, uh, cum merg lucrurile între tine și Lisa?

-Lisa plănuiește o drumeție mare pentru 'Sâmbătă' --

Sâmbătă sau Duminică. -Oh. Aha.

-Se duce singură în munți, complet singură,

ceea ce îi tot spun,

'Lisa. Lisa. Sună periculos.'

Bine.

-Mai și trebuie să ningă acolo sus,

ceea ce pare și mai periculos.

Oh. Oh.

Ei bine, ar trebui să plec.

Dar ai făcut o treabă excelentă azi,

și prețuiesc mult prietena noastră.

Bine, ne vedem, Dan.

-Alo. -Să ai un weekend bun.

Oh. Da. Va fi bine.

-Nu. Nu tu. Eu sunt.

Noi, uh, mai suntem aranjați pentru mâine?

Uh, da, voi fi acolo.

Ai, uh...

știi tu, orice ai nevoie pentru...

-Am. -Bine. În regulă. Super.

Ne vedem în, uh... -Hei. După...

Crezi că am putea scoate barca?

Ce?

-Fiindcă vom fi acolo.

Poate am putea scoate barca pentru distracție.

-Nu! Nu! Evident că nu.

-Bine, da. -Mâine, la prânz.

Nu întârzia.

Eu și Lisa mergem la cabană weekendul ăsta.

La naiba!

Vezi câte afine sunt în iaurtul ăsta?

-Da. -Știi, totul e

atât de dulce în zilele astea.

Toată țara se duce de râpă.

Îmi pare rău, tată.

Doamne.

Dacă apar noi detalii...

Deci Lisa plănuiește o drumeție mare sâmbătă.

Da, se duce singură în munți.

Îi tot spun că e foarte, foarte periculos.

Dar... -Lisa? Mai e cu tine?

Credeam că ai stricat totul.

Nu. Suntem bine.

Mă gândeam că ar fi frumos să ne relaxăm.

-Să te relaxezi? De ce? -Da.

De la joaca de-a prefăcătoria cu pedofilii tăi de la Hollywood?

Sau poate să te relaxezi de la a-mi cere bani.

-Bine. -Relaxează-te de la asta.

Adică, știi, tu și toată generația ta,

trebuie să aveți totul pe tavă.

Trebuie să plângeți când nu primiți un trofeu.

Dar nu sunteți gata să sângerați pentru el.

Ce vă trebuie vouă e un război bun.

Da, aud asta despre război. Că e bun.

Da. M-a făcut bărbat.

Bărbații nu se nasc, Daniel. Se fac.

Sunt forjați într-un cuptor de durere și suferință,

căliți de o bătălie glorioasă.

-Bine, domnule Burton. -Du-te dracului, Kevin!

Scuze, Kevin.

-Doamne. Încearcă să mă otrăvească.

Ahh.

-Ar fi trebuit să mor acolo, în luptă.

Nu aici. Nu așa. Asta...

Ei bine, ar trebui să plec.

Dan, îți doresc un război.

Știu, tată.

Am zis să te duci dracului, Kevin!

Hei, Dan!

-Hei! Hei, Rachel.

Vânătoare plăcută.

-Hei. -Salut.

-Ești gata de drumeție?

-Despre ce naiba vorbești? Nu fac drumeții.

Mereu parchezi atât de aproape de tufișuri.

De ce?!

-Îmi place asta. Bine.

Bine, bine.

-Poți să nu mai mănânci încă un baton proteic la urcare?

Pentru că vreau să-ți fac cina,

și nu vreau să fii sătul.

Aw.

Îmi place când îmi spui ce să fac.

Ce mai face tatăl tău?

-E bine. La fel.

Te iubește.

-Complet jenat de existența mea.

Asta e noua piesă?

-Da. -Da?

Cum e? -Da, e bun.

Calule!

Scuze. Ce spuneai?

E bine.

-Da? Sunt sigur că vei primi rolul.

Mulțumesc.

Nu știu, totuși,

pentru că regizorul e cam un nesimțit pretențios, știi?

Face parte, cumva, din fișa postului nostru.

Da.

E regizor de teatru, totuși.

Ce ar trebui să însemne asta?

Nimic.

-Ce? Pentru că regizez filme, nu sunt la fel de bun...

Spui că filmele nu sunt artă?

-Nu, evident, filmele pot fi artă.

-Oh, deci spui că filmele mele nu sunt artă.

-Nu, spun că tu nu regizezi filme.

-Am regizat. -Da.

Ai regizat unul acum opt ani,

dar acum regizezi reclame pop-up.

Bi-ne!

Ce?

Reclamele alea pop-up --

care nu sunt exact ceea ce par, apropo --

au plătit factura noastră Visa.

-Pe care ai făcut-o tu. -Te susțin.

Bine. Uau.

-Și munca ta nobilă în teatru.

-Bine. -Nu Broadway, să fie clar.

-Bine. -Extrasezon...

-Bine. Ușor. -Catskills...

muzicaluri jukebox. -Putem să nu?

-Ceea ce îți dă superioritatea artistică a unui...

-Putem să nu? -Ceva jos.

-Putem să nu? -Un submarin!

-Putem, te rog, Doamne, să ne prefacem că suntem fericiți

un weekend și doar să ne prefacem, la dracu'?

-Da, da, da. -Te rog, ah!

Da. Da.

Da.

-Nici măcar nu încercam să te insult.

Încercam să-l insult pe tipul ăsta, la dracu'.

Dacă te face să te simți mai bine,

cred că ești un regizor uimitor.

Amândoi știm că e o prostie.

Calule!

-Poți să iei cumpărăturile, te rog?

Da.

Unde e cheia?

-E chiar acolo unde cauți, deasupra ușii.

Nu, nu e.

-Ba da. Vrei să te ajut?

-Nu, am găsit-o. -Bine.

Hei, am găsit-o.

Bine.

Ahh.

E ora vinului, nenorocitule.

Ha ha ha!

Ha. Mă distrez. În regulă.

Șoareci nenorociți.

Pare o lingură.

Cred că e bine.

O, hei, ai văzut puloverul meu?

Uh... care?

-Care? Cel pe care-l port mereu aici.

Cel de iarnă. E albastru.

Are fulgi de zăpadă decorativi pe el.

Ai verificat dulapul?

-Dulapul unde ținem hainele?

Da, am verificat dulapul.

Ei bine, nu l-am văzut.

-O. Nu poți zdrobi usturoiul?

Trebuie tăiat felii.

Da, șefu'!

Ok.

Eu doar... încerc să urmez rețeta,

și scrie usturoi tăiat felii subțiri.

-O, chiar așa? Ok. Dumnezeule.