Watching

Scuză-mă, stă cineva aici?

Nu, e în regulă. Ia loc.

- Și aici? - Poftim?

Se întoarce cineva să stea aici?

Sunt toate libere.

E un ceas frumos.

- Poftim? - Am spus că e un ceas frumos.

Pot să mă uit la el?

E frumos.

- Cât ai lua pe el? - Îmi pare rău, nu e de vânzare.

- O mie de lire? - E tentant,

dar, îmi pare rău, nu e de vânzare.

În regulă.

Patru mii de lire.

Glumești?

Mai am o propunere pentru tine.

Vreau să asculți cu atenție de data asta.

Dacă eziți, plec și nu mai e nimic de discutat.

Bună! Cu ce vă servesc?

Ce recomanzi?

Depinde ce vă place.

Supa de ciuperci e bună. Cred că e bună.

Supă de ciuperci, adu-o în 15 minute.

În regulă.

Supă de ciuperci.

Și dumneavoastră, dle?

Nimic, mulțumesc.

În regulă.

Vreau să te întreb ceva.

- Ce culoare avea șorțul chelneriței? - Cum adică?

Ai înțeles. Ce culoare avea șorțul chelneriței?

Nu. Ce culoare?

- Cred că era roșu. - Roșu, exact.

De asta te-am ales pe tine, pentru că ai talent.

Te pricepi să privești, să observi.

Te urmăresc de un sfert de oră.

Am ajuns să înțeleg ceva despre tine.

Acum, de exemplu, nouă din zece oameni…

A, nu s-ar uita direct în ochii mei,

B, ar găsi mii de scuze ca să se ridice și să plece,

dar tu nu faci asta pentru că încerci să-ți dai seama

ce urmăresc, de fapt.

De asta stai aici.

De asta m-am așezat aici

și vorbesc cu tine, nu cu altcineva.

Și am nevoie de tine.

- Pentru? - Spre deosebire de tine,

eu nu sunt doar observator. Mă implic. Sunt un om de acțiune.

În locul tău, n-aș remarca doar culoarea șorțului ei.

Îți garantez că, dacă aș vrea,

nu numai că i-aș obține numărul de telefon,

dar m-ar și săruta înainte să plec, însă tu chiar o placi.

- Poftim? - N-ai scos o vorbă.

- Nu o plac. Nu știu de unde… - Te-am observat.

Nici măcar nu poți s-o privești în ochi, nu?

Și ea te place. Și tu ce-ai făcut? Nimic.

Pun pariu că ți se întâmplă mereu, nu?

Nu știi cum să gestionezi oportunitatea, cum să acționezi.

Risipești ocaziile.

Mă înșel?

Urmează să-ți dau două opțiuni, și doar una e corectă.

Dacă o alegi pe cea greșită, mă ridic, plec

și nu mă vei mai vedea.

Încep să mă satur de toate astea.

- Înainte să… - Nu-i așa.

Nu te saturi. Ți-e frică.

Ți-e frică, pentru că nu știi unde se va ajunge.

Iată cele două opțiuni. Nu uita, există un singur răspuns corect.

A, vrei să știi cine sunt sau B,

vrei să știi ce sunt?

- Care e diferența? - Ăsta nu e un răspuns.

E o întrebare.

N-o să-mi spui cine ești, nu-i așa, domnule Misterios?

Atunci, ce ești, până la urmă?

Dl Misterios, îmi place asta.

Sunt hoț.

Sunt hoț profesionist.

Așa îmi câștig existența. Cu asta mă ocup și mă pricep foarte bine.

Știu ce vreau și obțin ce vreau.

De ce îmi spui toate astea?

Ce vrei de la mine?

Nu contează ce vreau.

E vorba de ce pot să-ți iau.

Pot să-ți iau lâncezeala, lenea,

neputința de a acționa, cum vrei tu să-i spui.

În fața cafenelei, e un Mercedes argintiu.

Aruncă o privire.

În mașină, e un bărbat.

Poartă un costum negru, cămașă neagră, cravată neagră.

Are păr negru și țepos.

Nu el e omul pe care-l cauți.

Vrei să vorbești cu cel care-l privește pe cel din mașină.