The Terror

SPITALUL NEW HYDE

E mort!

Am venit să-l trezesc pe dl Bromden pentru cină și...

Du-te după dna Chris. Și să aducă targa.

Isuse.

Fata cea nouă plânge.

- Dumnezeule. - S-a sfâșiat singur.

Dacă ceilalți pacienți îl văd, se vor panica.

Să-l scoatem din unitate.

Bun.

Nu-l putem lăsa aici.

- Trebuie să te ocupi și de picior. - Bine.

CAMERA PACIENTULUI NUMĂRUL 217

Dacă nu și-a făcut-o singur?

The Terror: Diavolul de argint - S03E01 „Noiembrie în suflet”

De ce avea mâinile așa...

- Doar întorci salteaua, atât? - Doar atât ne permitem.

Prinde colțul ăla. Te rog.

Bun. Ține minte să ții degetele așa. Ia-o de la capăt.

Îmi transpiră mâinile.

E un star rock, nu?

- Ce zici ce bună e? - Da, foarte.

Are un profesor bun, de aia.

Du-te să-ți termini micul dejun.

Bate cinciul.

- Și termină repede. - Bine.

Am vorbit cu Manny.

Fiul lui vine duminică la o lecție și cred că mai sunt copii interesați.

Bani în plus pentru noi.

Nu știu ce să zic. Pare o prostie?

- Îmi place un bărbat harnic. - Da?

O să am nevoie de tobe adevărate.

Nu-i pot învăța pe copii la cutii și găleți.

Astea-s o prostie.

Ce-o să spună Ivan când o să afle că am dat banii pe un set de tobe?

Sunt banii noștri și nu-i treaba lui.

- Nu-i mai în viața ta. - E în viața fiicei sale.

Și când Isabel îi spune că are tobe în apartament, o să știe că-s ale tale.

- Și nu vreau să mintă. - Poate să-i spună adevărul.

- Vorbim diseară. - Da, vorbim, împreună.

Dumnezeule. O să fie gălăgie, așa-i?

Se va rezolva. Nu-ți face griji.

Știu că m-ai angajat să fac curat, dar sigur găsesc ceva bun pentru tine.

- Sunt sigur de asta. - Sunt doar porcării.

Da, sunt porcării, dar sigur găsim ceva de valoare pe aici.

Ai fi surprinsă. Dacă arunci tot, parcă scapi de o persoană.

Și nu vrei să faci asta.

Ce vreau să faci, e să arunci totul la gunoi.

- S-a înțeles? - Da, doamnă.

- Și să pleci până la 19:00. - Da, voi pleca până la 18:00.

ACHITĂ 3.999 $

- Cum a fost locul? - Arunc viața unui om la gunoi.

Fetei nu i-a păsat. Să nu vorbim. E prea tristă situația.

Da, e nasol. Nu știu cum oamenii pot fi așa reci.

Casa mamei e plină de nimicuri, dar măcar totu-i pus la locul lui.

Doamne, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi de era altfel.

Că veni vorba. M-a sunat mama. Iar a spus să mergem în vizită.

I-am spus că mă gândesc, Isabel e la școală, eu am nevoie de liber.

Nu s-ar mulțumi cu un singur weekend.

- Pepper? Mai ești acolo? - Da.

Nu-i frumos să ne luăm bilete de avion când tu te gândești la tobe.

Dar m-am gândit că poate găsim ceva la reducere.

Știi... am cumpărat setul.

- Ce? - Da, l-am cumpărat.

Am găsit unul perfect. A fost la reducere.

Și cât a costat?

În jur de patru mii.

4.000 de dolari?! Asta-i reducerea?

Parcă trebuia să vorbim, Pepper.

Îi pot face înapoi în vreo trei luni. Da? Lucrez orice.

O să vină copii la lecții. Unul vine acum duminică. Promit!

- Sunt mai toți banii economisiți. - Marisol, va fi bine.

- Da? Crede-mă. - Ce cauți aici?

- Ce? - Voiam s-o surprind pe Isabel.

- Asta nu-i o surpriză. - Marisol?

- Te bucuri să mă vezi, scumpo? - Nu vorbi cu ea. Vorbește cu mine.

- De când ești așa tupeistă? - Marisol?

De când ne-am despărțit...

Nu-mi vorbi așa în prezența fiicei mele.

Nu-mi place când vii neanunțat. Trebuia să suni.

Nu poți veni când ai chef.

Am sunat, n-ai răspuns. Data viitoare să răspunzi.

Nu mă ignora!

Pepper, stai!

- Pepper! - Nu te privește!

- Fac să mă privească! - Pepper, oprește-te!

N-o meriți. N-o meriți pe fiica ta!

Te rog! Oprește-te!

Lăsați-l!

Pepper, oprește-te!

Pepper, sunt polițiști!

- Polițiști nenorociți! - Legați-l pe nemernic.

Haide!

- Stați puțin. - Taci!

- Marisol! - Vezi-ți de treaba ta.

- Marisol! - Taci!

Nenorocitul.

Știți de câte ori v-a chemat Marisol pentru acel individ?

De nouă ori.

Știți de câte ori ați venit?

- Ghiciți. - Am zis că ajunge.

Nu putem discuta civilizat? Am dat-o-n bară, știu.

Huey, Dewey și Louie. Mă auziți?

- Cum ne-ai spus? - Ce, n-ai văzut „DuckTales”?

Super. Ești fan metal?

Nu țin lingușelile, nu mai încerca.

Secția-i la zece străzi înapoi.

Nu mă deranjează birocrația.

Pe mine mă deranjează. Pe tine, Dewey?

Nu-mi pasă.

Am exagerat.

Ai exagerat foarte mult, dar e prea târziu, prietene.

Doar întoarce și lasă-l cu mine.

- Îl înregistrez eu. - Ce idee bună.

Tu stai și lucrezi, iar noi mergem acasă. Cum arată?

Nu. Îi vom face o favoare.

- Ăsta-i un spital? - Ceva de genul.

Cred c-ar trebui să-l ducem la secție.

- N-o să-l ajute aici. - Nu-mi pot cere scuze?

Dacă facem cum zice Louie și te ducem la secție,

nu scapi cu un avertisment.

Ai atacat trei polițiști, vei fi arestat preventiv.

Crezi că cei care atacă polițiști, ies pe cauțiune?

- Probabil că nu. - Exact.

E mai bine decât în închisoare. Crede-mă.

Plus, ești un tip dur. Vei fi bine.

Ce-i locul ăsta?

Știi unde ești? Ești în junglă, scumpete.

Dorry, fă liniște. Du-te zece pași în spate.

- Acum îmi încheiam tura. - Și noi. Dar știi tu...

Toată lumea își încheie schimbul.

Eu am avut o zi lungă. Tu ai avut. El a avut. Ea cu siguranță a avut.

De ce s-o facem mai lungă? Doar lasă-mă să merg acasă, te rog.

Dacă te aducem, trebuie să te interneze. Mă înțelegi? Asta-i legea, nu?

Din păcate, e corect.

Nu, asta nu-i corect. Nu puteți face asta.

Vă rog. Haideți, nu-i corect ce faceți.

Nu-i corect așa ceva. Nu puteți face asta.

Vă rog!

Mă numesc dr Anand. Pentru dosar, astăzi e 12 octombrie.

Bine ai venit la spitalul New Hyde.

Această clădire, această unitate se numește Northwest.

În spatele meu este echipa mea.

Să fiu foarte clar. Aici nu ești prizonier.

Serios, doctore?

Pacient nou. L-a adus poliția.

A trecut o zi de când l-am pierdut pe dl Bromden.

Nu vi se pare ciudat?

Dl Bromden moare și următoarea zi avem un nou pacient.

Vezi-ți de treaba ta, Dorry.

Spitalul este flămând.

- Peter. - Pepper.

Toți îmi spun Pepper.

- De ce? - Pepper are zvâc.

Pui puțin piper și gata, ești plin de energie.

De ce crezi că ești aici, Pepper?

Pepper? Nimic?

Pepper, de ce crezi că ești aici?

Protejam oameni. Pe prietena mea și copilul ei.

Agresiune fizică. Opunere la arestare.

Ai agresat trei polițiști. Aș putea continua.

Au sărit din mașină și m-au luat pe sus.

Și nu-mi spun că-s polițiști. Eu mă băteam cu un individ.

Cu un fost soț abuziv, ca să știți. Notați asta, te rog.

Și apoi sunt patru, iar eu credeam că-s cu el.

Iar acum mă duc la un spital de nebuni. Și-mi spun că-mi fac o favoare.

Cum de-i legal așa ceva? Cum de-i corect?

Intri des în altercații?

- Asta ai tu de spus? - E o simplă întrebare.

Ajut oamenii, asta fac.

Și judecând după cum a fost acum, se pare că-i o crimă să faci asta.

Și de ce crezi că acei oameni aveau nevoie de ajutorul tău?

O spui de parcă-i ceva rău.

De parcă ar trebui să-i las singuri și să fiu ca voi, să-mi văd de treabă

și să-i privesc superficial.

Las-o baltă. Eu nu-s așa.

Cine-i de serviciu?

- Eu sunt. Sunt aici, doctore. - Mai ușor, nu alerga.

O să cazi. Acești oameni vor pleca.

Josephine, omul e agitat.

Să ai o doză pregătită.

POATE NU-ȚI AMINTEȘTI CINE SUNT ȘI E ÎN REGULĂ,

DAR AR TREBUI SĂ ȘTII. MAMA, ANTOINETTE, E MOARTĂ.

DACĂ VREI SĂ VORBIM, AR FI FOARTE BINE.

MĂ POȚI GĂSI LA NUMĂRUL DE TELEFON.

Condoleanțe.

Cine-i Antoinette pentru tine? Pare un punct de stres pentru tine.

Înțeleg de ce reacționezi așa. De ce ești agitat.

Vrei să vorbim despre asta?

Nu, nu faci așa ceva aici!

E în regulă.

Ăsta-i semnalul meu. Baftă să aveți.

Vreau să te pregătesc pentru ce urmează.

Dar vreau să rămâi calm.

Poți face asta?

Vei intra în categoria de pacient temporar.

Vei fi în custodia noastră timp de 72 de ore.

- Trei zile? - Supune-te regulilor

și luni vei pleca de aici.

Luni.