Memory of a Killer

Din episoadele anterioare...

Ne uităm la boala Alzheimer cu debut precoce.

Am găsit fibre. Nu se potrivesc cu nimic din ce purta Bloch.

Lână italiană foarte scumpă.

- Un nasture. - E de la cel implicat în acea luptă.

Trebuie să rămân ager și cu mintea limpede.

Mulțumesc.

Cine o iubește îndeajuns de mult încât să facă așa ceva? Tatăl ei?

Sunt alte simptome de care ar trebui să știu?

Dificultăți în luarea deciziilor.

Angelo e fost soldat.

Anxietate. Frustrare.

Asemenea aptitudini nu dispar.

Suspiciune crescută.

Angelo Flannery nu-i un suspect.

Dacă nu-mi dai ce-mi trebuie, o să pierzi mai mult decât licența.

Cât timp mai am până... știi tu?

O singură întrebare e în mintea tuturor,

ce știa oare Robert Parks?

Moartea misterioasă a lui Parks a fost subiectul multor teorii.

Mărturia lui ar fi schimbat ceva?

Mulți colegii de-ai lui au spus că a fost un om al integrității.

De fapt, unul din colegii săi ne-a spus, și-l citez, incapabil să mintă.

Oricine te-a trimis aici, te-a mințit.

Nu uita, Angelo, ăsta-i doar un studiu.

Stimularea trans-magnetică pentru pacienții cu Alzheimer,

este un tratament experimental.

Vei simți mici lovituri când se activează magnetul.

Stimularea magnetică stimulează celulele creierului.

Ajută anumite amintiri pe care vreau să mi le amintesc?

Efectele terapeutice pot fi greu de prezis,

dar Angelo, o schemă de-a stimula anumită amintire

e să te pui în locul unde a fost creată acea amintire.

Fii cât mai precis,

inclusiv cu momentele ce-au dus la amintirea pe care o cauți.

Suntem gata să începem primul ciclu.

- Să-mi spui dacă amețești. - Bine.

Angelo!

Ce ai experimentat?

Păreau amintiri,

dar amintirea, s-a transformat într-alta.

A fost derutant.

N-a fost din cauza tratamentului.

- Ai dormit în ultima perioadă? - Nu.

Cred c-ai adormit puțin.

Tratamentul provoacă insomnii și visele par foarte vii.

Prima parte a tratamentului poate fi tulburător.

Dacă poți trece de acea etapă, putem obține rezultate bune.

Vrei să continuăm?

Da.

Cine te-a trimis aici, te-a mințit.

Ești bine, Angelo.

Stai treaz, nu te ridica, stimularea poate cauza amețeli.

- Nu pot face asta. - Te rog.

- Trebuie să plec. - Nu.

Trebuie să plec d-aici.

- Bine. - Trebuie să mă opresc.

Memory of a Killer - S01E07 „Dr Parks”

Dave.

Am văzut c-ai deschis linia de ponturi pentru crima lui Bloch.

Ai aflat ceva folositor?

„Folositor” nu-i cuvântul pe care l-aș folosi.

Un tip spune că ucigașul lui Bloch e o schemă făcută de primarul Kelly.

Sue spune că l-a văzut pe Bloch într-o emisiune săptămâna trecută,

și stai așa, preferata mea.

O doamnă spune că-i sigură că ucigașul lui Bloch

e soția vecinului ei de 80 de ani.

Vai de mine.

Da.

Bine. Lasă-i să vină.

- Dave. - Jeff.

- Dave... Scuze. Detectiv Woods, el e... - Jacob Townshend, detectiv privat.

Scuze. Știu c-ai spus să nu angajez un detectiv privat,

dar e unchiul meu, și înainte să spui ceva,

să știi c-a găsit ceva.

- Ce ai găsit? - Ăla-i un nasture.

Nu-i orice nasture.

- E dovadă. - Chiar e.

L-a găsit la baza podului unde Henry Bloch a fost găsit.

Sigur e de la haina purtată de tipul care l-a omorât.

Cu plăcere.

Ce te face așa sigur?

Un tip mi-e dator cu ceva și a făcut câteva teste.

- Un tip? - Nu contează.

Nasturele-i făcut din corn de bizon cu montură din „ochi de leu.”

Da? Așa că...

N-are cum să fie de la geaca vreunui drumeț.

Înțelegi? Vorbim despre îmbrăcăminte de înaltă calitate,

ceva de lux. Da?

Acest lucru

poate veni doar de la un costum de 10.000 de dolari.

Cine poartă asemenea haine în pădure? E ciudat, nu?

Sigur e legat de acest caz.

- Ascultați-mă. - Care-i problema, Dave?

Dacă chiar ai găsit o probă legată de ancheta unei crime,

trebuia să ne-o aduci direct, nu s-o lași pe mâinile unui tip.

- E unchiul meu. - Mai lasă-mă.

E o probă, da?

Și avem protocoale stricte privind lanțul de custodie al probelor.

- Nu poliția a găsit proba. - Exact. Poliției i-a scăpat.

De asta aveai nevoie de un om cu experiență reală

să vină și să facă ce trebuie. De ce crezi că m-a sunat?

Bine. Te rog, poți măcar să verifici?

E ceva aici.

Nu-i o dovadă admisibilă.

Dar da, o voi verifica.

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Îmi cer scuze pentru el.

- Ce? - El e.

Cine?

Earl Hancock, cel ce-a omorât-o pe mama Mariei.

Ce? Cred că dă raportul ofițerului de eliberare condiționată.

Nu. Dă-i pace. Haide.

Hai să mergem.

Mărturiile directorilor companiei farmaceutice

au continuat și astăzi fără niciun tam-tam sau controverse.

Cât despre uciderea lui Parks, cazul rămâne nerezolvat,

iar poliția n-a exclus posibilitatea

ca această crimă să n-aibă legătură cu munca,

că ar putea fi ceva personal.

Luntrașul nu te omoară pur și simplu. Elimină tot ce-ai iubit vreodată...

Cine l-a plătit pe Luntraș să-mi omoare fiica?

Și se asigură că observi toate aceste lucruri.

A fost personal.

Bine, Luntrașule. E timpul să ieși la iveală.

Neața.

Vreau să-mi faci o favoare.

Nici vorbă. Dacă doar mă văd că vorbesc cu tine... Nu pot.

Nici nu știi ce-ți cer.

Vreau să pui acest dispozitiv de urmărire

în noul transport ce merge către Luntraș.

Îmi ceri un lucru mare. Sunt vizat zilele astea.

Trebuie doar s-o pui în cutie, iar eu o urmăresc unde merge.

Încerc să mă las de meseria asta.

-Mă vor omorî dacă vor afla. - Atunci asigură-te că nu află.

Fă-o pentru mine și voi avea grijă de tine.

Da?

Bine.

Recunosc, costumele Lorenzo Fabroni îmi vin bine peste tot.

Zici că-i chirurgie plastică.

Ăsta-i tipul ce m-a dus la Fabroni.

Mai scump decât divorțul lui Kardashian, dar merită fiecare sfanț.

Hainele-l fac pe om. Cu plăcere.

Poate într-o zi le vei purta la fel de bine ca mine.

Da.

Putem vorbi un minut?

Da. Leo, ne lași un minut?

Mai știi cercetătorul de acum un an, un an jumate?

Nu. Amintește-mi.

A fost pe la știri cam des în ultimele zile.

Uită-te aici.

Toate rapoartele spun c-a fost un erou.

Și?

Ultimul lucru pe care mi l-a spus: „Cine te-a trimis, te-a mințit.”

La început, credeam că-și salvează pielea.

Asta credeam că-mi spune, nu? Dar acum... nu mai sunt așa sigur.

Ce vrei să-mi spui, Angelo? Că nu trebuia să-l omori?

Clientul a fost mulțumit și-a plătit integral.

Se numește o treabă făcută cum trebuie.

- Dar de ce l-au omorât? - De când îți pasă de motive?

Nu acceptăm un contract asupra unui civil.

Ce știu e că nu pui întrebări. Nu decizi tu.

Sunt sigur că n-ai pus întrebări când te-ai întors frânt din Irak,

iar eu te-am luat și ți-am redat viața.

- Am fost un puști. - Cu o singură aptitudine,

și ți-am dat o cale de-a o folosi.

Și acum, ai tot ce ți-ai dorit, costumele Fabroni,

mașinile scumpe, apartamentul de milioane de dolari,

dar mai mult decât atât, ți-am oferit un scop.

Acum ce-ți veni cu această lipsă de încredere?

Ceva nu se potrivește.

Angelo!

După atâția ani, tot nu te-ai prins, nu?

Faptul că nu pui întrebări, asta te protejează.

Nu vrei să deschizi cutia pandorei.

Există un proverb vechi.

Cine se uită înapoi, iese de pe drum.

E un motiv pentru asta.

Leo! Renunță.

Bine. Ciao, Leo.

Trebuie să mutăm nasturele ăsta.

- Ce faci acolo? - Doar...

Juca piciorul pătuțului.

Serios? N-ar trebui să faci tu asta. Mă uit și văd dacă-l pot regla.

Măcar atât să fac și eu, cât timp tu naști un copil.

Mi se pare corect.

De ce nu ești îmbrăcată de yoga?

- Nu începi acum la prânz? - Nu știu.

- Nu prea am chef să merg astăzi. - Serios? Ești sigură?

Ți-a priit, nu-i așa?

Ce vrei să spui cu asta?

Nimic. Doar că... poate ești afectată de situație mai mult decât crezi.

- Vorbești despre terapie? - Nu.

Yoga e terapia ta.

Mereu te simți mai bine după ce mergi.

- Ai dreptate. - Știu.

Henderson, mai știi când ai spus

c-ar fi bine să găsim altceva pe lângă fibre?

Șansele ca nasturele să se potrivească sunt foarte mici, dar...