Robin Hood

Din episoadele anterioare...

Aedric, Sălbaticul Aedric cum era cunoscut, a fost un nobil saxon.

Piatra e dintr-un loc sacru. E o peșteră în inima pădurii.

- Mă vei duce acolo? - Godda te va ghida.

Priscilla e isteață, mai capabilă decât majoritatea bărbaților.

După înmormântarea lui Aronne, aș vrea s-o duci la mănăstire.

Un bărbat nu trebuie să jelească singur. Aș putea rămâne peste noapte.

- Cum îndrăznești? - Am făcut-o pentru siguranța ta.

Pentru protecția ta.

Acum îți întorc spatele, tată.

Lasă cuțitul!

- Lasă-l! - Prinde-l!

Isabel.

Henry i-a arătat ștromeleagul. Suntem aici din cauza ta.

Suntem deseori puși în situații pe care nu le-am ales noi.

Dar asta nu înseamnă că nu avem putere asupra oamenilor ce ne-a pus aici.

Un car cu merinde către abație. Vor avea mâncare.

Oprește-te!

- Cum te numești? - Friar Tuck.

Noi suntem 15 oameni. Avem nevoie de mai mulți.

Cheamă oameni de la garnizoana Warick.

- Și Leicester. - Vor dori să fie plătiți.

Jumătate va fi din visteria Nottingham. Cealaltă, din partea abației.

- Nu vă mișcați. - Ești Locksley, te cunosc.

Dacă vrei să rănești normanzii, le furi banii.

Întreaga biserică... ești o rușine pentru toți!

Ajunge!

Au furat banii de recompensă. Pe toți.

Un diavol atroce cu numele

Robin Hood.

Robin Hood - S01E05 „Întoarce-te la ei”

Câți bani sunt aici?

Mai mult decât ai ști ce să faci cu ei.

Prostii, știu ce să fac cu ei. Taverna Spragart.

Cea mai bună tavernă din Nottingham.

- Nu... îi îngropăm. - Ce?

Nu-i putem căra pe toți. Și nu putem fi găsiți cu ei.

Eu îmi vreau partea.

Poftim, mulțumit?

Mai mult decât ai ținut vreodată-n mână.

E un început.

Tuck, rămâi cu Henry.

Sunt soldați din Leicester.

O întreagă armată.

Sunt după noi.

Vă urez bun-venit, lord Warick.

A fost mai greu, dar am venit cum am auzit.

- Contele de Leicester e deja aici. - Serios?

Lașul.

Warick, în sfârșit.

- Ești bine? - Destul de bine, Leicester.

- Unde-ți sunt oamenii? - Pe drum.

Am venit ca să aud noutățile fără nicio întârziere.

Ai venit să faci o învoială.

Să pui tu mâna pe bani înaintea tuturor.

Stăm la aceeași masă, Warick.

Domnilor, după cum știți, episcopul de Hereford

a fost atacat, jefuit și oamenii lui au fost uciși la moara Stafford.

- Cum se simte? - E la etaj, sub pază.

- Nu vorbește cu nimeni. - Și oamenii ce l-au atacat?

Criminali saxoni, conform episcopului.

- Locksley era cu ei? - Nu sunt sigur.

Și recompensa, dregătorule?

- Jumătate o primiți acum. - Și cealaltă jumătate?

Se va plăti.

Moara Stafford. Cunosc pădurea.

Îmi duc oamenii acolo în zori și vom căuta pe jos.

Oamenii mei sunt la podul Oxley și nu i-au văzut.

Înseamnă că nu s-au mișcat decât puțini km de moară.

Warick, vei merge pe râu în sus, înspre vest.

Leicester, dinspre moară. Și îi vom prinde la pod.

Eminența Voastră. Sunt Priscilla.

Cum ai intrat aici?

Tata a construit multe tunele secrete în acest castel. Le cunosc pe toate.

- M-ai mințit. - Eu?

Parcă Huntingdon a făcut-o.

Tatăl tău mi te-a încredințat să te duc la mănăstire.

Încă trebuie să discut cu el despre chestia asta.

Îi voi spune adevărul că n-ai fost implicat deloc.

Și îi vei spune rolul lui Huntingdon?

Domnul știe ce ai făcut să-l întorci de partea ta.

N-am făcut nimic, doar c-am luat un cal de la un om nechibzuit.

Ce s-a întâmplat în pădure?

Ce ai văzut?

Am văzut proscriși.

Ființe atroce pe care sper să nu le mai văd.

Unul avea glugă.

Era însuși diavolul.

L-am văzut în visele mele.

Un foc groaznic.

Sfârșitul domniei noastre.

Vezi în visele tale?

Întrebrea e, prin ochii cui vezi?

- Am fost acolo când și-a pierdut fiul. - Urâtă treabă.

O să-i punem capăt curând și Huntingdon va avea parte de dreptate.

Unde vom merge?

Sunt prea mulți. Pădurile vor fi pline de soldați.

Înspre vest, unde pădurea-i mare. E sălbatică și neumblată.

Un om se poate ascunde acolo și nu va fi găsit.

- Cât de departe e? - O zi jumătate.

Două cu Henry.

- Îl vom căra noi. - Nu.

Nu mergem împreună. Soldații caută o bandă.

- Împreună, ieșim în evidență. - Să ne despărțim?

- Nu. - Ba da.

De ce ne-am despărți dacă doar

- ce am ajuns împreună? - Ralph, dacă n-o facem,

- vom muri cu toții. - De acord.

- E cea mai bună șansă. - Nu!

Unde ți-a dispărut flacăra, Rob? Tu ai vrut asta.

Și am greșit! A fost o greșeală, s-a terminat.

Au murit prea mulți, și pentru ce?

Ăsta-i pământ saxon, când vom lupta pentru el?

Saxonii s-au luptat deja și au pierdut.

Îngropăm banii la acest stejar și plecăm pe căi separate.

Doar așa vom supraviețui.

Nu mai vreau mâini pătate de sânge.

Cu siguranță nu sângele vostru.

- Nu ne vom mai revedea niciodată. - Asta-i ideea.

Ar trebui să ajungă pentru un nou început.

Luați-i și trăiți bine.

Godda fie cu tine.

Nu am nevoie de Godda sau de altcineva.

Nu-mi trebuie decât să beau ceva.

Ralph...

ai grijă.

Tu unde vei merge, Rob?

E un loc în pădure de care mi-a spus tata.

Vreau să-l văd.

Domnul să te protejeze.

Ai trimis după mine, domnul meu?

Merg cu Warick și Leicester să-i prindem pe acești păcătoși.

Tu vei sta aici.

De ce treabă mai importantă vreți să mă ocup, domnul meu?

De valetul fiicei mele.

Vreți să pară un accident?

Nu contează.

Îmi pare rău. Te rog vorbește cu tatăl tău.

- Te va asculta. - Nu, n-o va face.

Ai ridicat cuțitul la el, milange, unde ți-a fost mintea?

- Urma să te rănească. - Nu m-ar fi rănit.

Credeam că poți înțelege iubirea dintre un tată și o fiică.

Trebuie să pleci din Nottingham.

- Și unde să merg? - Nu știu.

Dar nu vei fi în siguranță aici.

Îți doresc doar bine.

O să-mi lipsești.

Milange?

Sper să-ți găsești o familie într-o zi.

Tată?

E adevărat că lordul Warick și contele de Leicester

au venit cu oameni? Cu o sută fiecare?

Da.

Noi ne vom alătura vânătorii?

Nu, am vorbit cu Warick și Leicester.

Dacă-l găsesc pe Locksley, mi-l vor aduce.

Noi doi vom îndrepta lucrurile. Ochi pentru ochi, Aleppo.

Și noi îi vom scoate ochii lui Locksley.

Pe rând.

Warick, pe acolo.

Leicester, ne vedem pe partea cealaltă de Sherwood.

Mănăstirea de călugări Sf. Edward e pe acolo.

E păcat, serios. Pentru un moment, am fost ca o familie.

Poate-i voia Domnului.

Dacă se întâmplă ceva, ne întâlnim unde-s banii îngropați.

Adio, călugărule.

- Ce e? - Înălțimea Voastră, am primit vestea

că se strâng soldați în Nottingham.

- De ce? - Există un proscris

ce a furat banii de la episcopul din Hereford

și i-a omorât gardienii.

Trebuie prins și spânzurat.

Da, dregătorul i-a chemat pe soldații contelui Leicester

și ai lordului Warick să-l găsească.

- Două sute de oameni, mi s-a spus. - Două sute? Pentru un proscris?

- Ce pune la cale dregătorul? - E greu de spus.

- Trimite-l pe mareșal la mine. - Mai avem o problemă.

- Spune. - O privește pe Marian din Huntingdon.

- Unde-i servitorul tău milange? - Nu l-am văzut.

- Caută dacă dorești, căpitane. - Nu sunt căpitan.

Putem lucra la asta.

Nu împărtășesc slăbiciunile lui Lefors, dră.

E evident că nu ți s-a oferit o ispită pe măsură.

Nu-i aici.

Descălecați! Ochii-n patru!

Împingeți nemernicii înspre podul Oxley. Omorâți-i acolo.

Pe acolo, împrăștierea!

Am primit vești din Nottingham. Și fratele tău Aronne, e mort.

Aronne a murit?

- Cum? - A urmărit un proscris.

Nu departe de casa ta.

- Un prorscris? Ce proscris? - Nu știm.

Condoleanțe pentru pierderea suferită, Marian.

Du-te, Marian. Ia-ți liber restul zilei.

- Mergi departe, călugăre? - La mănăstirea Sf. Edward.

Faci pelerinaj când vine ploaia?

Te putem duce noi dacă nu te deranjează.

Mulțumesc.

Îngeri.

Fiecare-i o binecuvântare.