Girl Taken

- Ești gravidă. - Îmi pare rău.

Ești asistentă și nu poți avea grijă nici măcar de fiica ta!

Măcar eu nu m-am culcat cu iubitul surorii mele.

Zoe, corpul tău nu funcționează. Putem fi familia pe care ți-ai dorit-o.

Dacă copilul n-a murit?

- Câți ani are Alice? - Patru.

Mămico, sunt gata.

Lily, cred că copilul tău trăiește.

- Nu-i un om bun, onorată instanță. - De ce faci asta?

A spus-o chiar de la început, dacă încerc să fug, va veni după tine.

Vine copilul.

- Așa. Împinge. - Nu.

Haide, continuă să împingi.

De ce n-ai putut fi cuminte?

Ne-ai omorât fiul.

Nu... L-am auzit plângând.

- L-am auzit. - Ai visat.

Trebuie să găsim fetița.

Nu înțeleg de ce stăm aici și nu facem nimic.

Cel mai important lucru acum e să avem grijă de Lily.

Desigur.

Da, dar mamă, știu că aia-i fiica ei.

A fost acolo tot timpul ăsta.

Abby, dă-i asta lui Lily.

- Mersi. - Noroc.

Poftim, Lil.

Ești bine?

Crezi că seamănă cu mine?

- Uită-te la ochii ei. - Da, normal că seamănă.

E fiica ta, Lil.

Isuse.

- Tommy. - Eve.

Ce se petrece?

Hansen a scăpat.

- Ce-a făcut? - Ce?

Cum adică? Când?

- Acum jumătate de oră. - Stai puțin.

- Era la tribunal azi-dimineață. - Da, știu.

Vin, păpușă.

Fata răpită - S01E06 „Vânătoarea”

Nu pot să cred.

- Eve, uite, eu... - Nu înțeleg.

- Știu. - Cum?

Cum s-a întâmplat asta?

- Doamne, le-a amenințat că le omoară. - Wes, închide ușa din spate.

Avem afară oameni ce-l caută, da?

Dar trebuie să vă ducem pe toate într-o casă conspirativă cât mai repede.

- Crezi că vine după noi? - Nu-mi asum riscuri. Faceți bagajul.

Abby.

- Și crezi c-ar putea veni aici? - Posibil, da.

N-are nicio logică.

- Cum a scăpat? - Încă aștept detaliile.

Momentan, vreau să-ți faci bagajul. Te rog.

Lily, poți lua lucrurile de pe patul meu?

Îl vor găsi, da?

- Dacă ajunge la mine prima dată? - Nu va ajunge.

- Și dacă ajunge la ea? - Trebuie să plecăm de aici, da?

- Asta trebuie să facem. - Dar dacă o rănește?

Nu trebuia să mă întorc. Ar fi fost mai bine dacă rămâneam.

Nu vorbești serios.

E ridicol. E o glumă?

- Îmi pare rău, dle. - Cum a scăpat?

Cum ați permis așa ceva?

Și acum nu-mi spuneți unde le duceți, de parcă am să spun cuiva.

Nu voi spune nimănui, dar trebuie să știu.

Nu am autoritatea...

Ar trebui să-i spui. Despre copil.

Înainte să plecăm.

Merită să știe.

Abby.

Nu-mi spun unde te duc.

- E ridicol. Doar... - Vino cu mine.

- Abby. - Wes, sunt însărcinată.

Ce?

- Adică cu... - Da, cu un copil.

Ce?

Vom avea un copil?

Abby...

vrei să duci sarcina la capăt, nu?

Nu?

- Nu știu. - Cum adică?

Da, normal că știi.

Știi că putem face asta.

Nu mai știu nimic.

Abby, te rog.

Te rog, doar...

Wes, mereu vrei să repari situația, dar...

asta nu-i ceva ce poate fi reparat.

Nu. Nu încerc să repar nimic. Cred doar c-ar trebui să vorbim.

- Dar nu acum. - Stai.

Voiam doar să-ți spun.

În caz că pățesc ceva.

Te iubesc.

Te iubesc.

Și...

Eu doar...

Vreau o viață împreună.

Viața noastră.

Abby.

Nu. Doar...

Abby.

„Deși nimic nu poate aduce înapoi clipa de splendoare din iarbă...

„Deși nimic nu poate aduce înapoi clipa

de splendoare din iarbă, de glorie din floare...

- De glorie din floare. - Nu vom fi triști...

Nu vom fi triști.

- Ci vom găsi mai degrabă... - Putere în ce ne-a mai rămas.”

- Te rog să-i dai pace. - Depinde doar de tine.

Fetelor, sunteți gata?

Haide, Lily. Să mergem.

- Brenton. - Noutăți?

- Nu, încă nu. - Dar despre soție și fiică?

Avem descrierea mașinii. Camerele video verifică tot.

Dar și-a oprit telefonul de cum a ieșit din tribunal.

Și nu și-a folosit cardurile.

- Sigur a știut, nu? - Nu cred că Zoe Hansen știe ce știe.

Da.

- Cum afli ceva, anunță-mă. - Recepționat.

- Haideți, fetelor. - Mersi, pa.

Suntem gata.

Stați puțin.

Cine-i?

- Cine-i? - Nu știu.

Pune-l pe difuzor.

Cine-i la telefon?

Pupușă.

Dle.

Nu. Lily!

Contactează operatorul de rețea. Află de unde sună.

Lily, ce faci?

- Lily? - Lily.

Deschide ușa.

Lily, scumpo. Haide. Nu trebuie să faci asta.

Lily, te rog. Lily?

- Lily, haide. - Ascultă-ne.

Ascultă-ne.

Lily, deschide ușa.

Lily, nu trebuie să vorbești cu el.

- Unde ești? - Mă bucur să-ți aud vocea.

Cum mai ești?

Poliția te caută.

Nu-ți face griji.

Ce vrei?

De ce nu-mi dai pace?

Asta-ți dorești?

De ce m-ai făcut să cred că-i moartă?

Am fost nevoit.

După ceea ce ai făcut.

M-ai atacat. Te-ai rănit.

Ne-ai fi rănit copilul. Și era așa micuță.

Dar vreau să știi că nu-s nervos pe tine.

Nu voi renunța la tine, indiferent de ce va fi.

Vei fi închis.

Atunci vei ști cum e.

Nu vorbești serios.

Lily.

Îți lipsește, așa-i?

Ce am avut.

Și mie.

Nimic nu mai are logică, așa-i?

Fără locul nostru special.

Te voi vedea curând, păpușă.

Lily?

Lily, ce ți-a spus?

De ce-ți tot spune păpușă?

Abby, las-o în pace.

Ești bine?

E a mea.

A spus că dacă rămânea cu mine, aș fi rănit-o.

- Mi-aș fi rănit propriul copil. - Nu. Lily, te manipulează.

Te face să crezi lucruri ce nu-s adevărate.

- Nu-l poți asculta. - Rachel?

- Crezi c-aș fi făcut asta, mamă? - Nu.

Nu cred.

Bine. Cât poți de repede. Pa.

Trebuie să plecăm. Îmi pare rău.

Bine.

E în regulă. Haide.

Mulțumesc.

Dormitorul e în spate, acolo.

Aici e o canapea extensibilă.

- E modestă locuința. - E în regulă.

Vei rămâne?

M-aș simți în siguranță dacă ai face-o.

Bine.

Scuze.

Rachel?

Avem confirmarea mașinii lui Zoe Hansen.

- Sunt vești bune. - Pornim spre ea. Te țin la curent.

Bun.

Ce fetiță cuminte.

Mai știi...

Când eu, tu și tăticul am mers la mare?

- Când am luat trenul? - Da.

Da. Îți amintești? Putem merge să vedem trenurile.

Zoe!

Cine-i?

Așteaptă.

Sunt agenta Brenton.

Rachel. Vreau doar să vorbim, Zoe.