Unconditional (הבת)

ACEASTA-I O OPERĂ DE FICȚIUNE. ORICE ASEMĂNARE CU PERSOANE REALE,

LOCURI SAU EVENIMENTE, ESTE PURĂ COINCIDENȚĂ.

MUNȚII SAIAN, RUSIA CU ȘASE SĂPTĂMÂNI MAI DEVREME

Dima, avem o problemă.

Lipsește un prizonier. N-a fost în autobuz.

Dă-mi numele prizonierului.

Fir-ar... o cheamă Gali Levy.

TRANSPORT DE ANIMALE NUMĂR DE ÎNREGISTRARE 7099

Dă-te...

Dă-te!

Haide.

Ridică-te.

Haide!

Haide, grăbește-te.

Hai, mișcă-te.

Animalo!

Te rog! Eu nu...

Unde-i?

Eu...

Unde-i?

Kyril.

Ești isteață.

Știi că nu te pot lăsa să scapi.

Te rog...

Stai!

Mai întâi trebuie să știi ceva.

Unconditional - S01E08 „Sămânța”

- Da? - Kyril?

- Cine-i la telefon? - Orna.

Mama lui Gali. Sunt la Moscova.

- N-ar trebui să mă suni decât dacă... - L-am găsit.

- Ce ai găsit? - Ce căutați.

- Și bărbatul? - Nu, el e mort.

Am găsit ce a furat de la voi.

- Unde-i? - Îl țin în mână.

Descrie-l.

E o cutie mică, neagră.

Îl poți deschide ca pe o cutie de bijuterii,

și înăuntru e ceva ce arată ca un cip de calculator

cu chestii electronice în jurul lui.

Fă o poză și trimite-mi-o.

Ai primit-o?

Kyril?

Trimite-mi locația.

Orna.

Bravo.

- E aici? - Vino cu mine.

Da.

- A provocat probleme? - Nu.

Și?

Arată-mi ce ai găsit.

Mai întâi, promite-mi că dacă ți-l dau, îi vei da drumul fiicei mele.

Promite-mi că odată ce-l ai, toate problemele dintre voi sunt șterse.

Îți promit...

dacă vrea să plece, poate pleca.

Cum adică?

Dacă vrea să plece, va pleca.

Unde-i?

Am pus dispozitivul într-un seif.

Într-o bancă din Moscova.

De ce te joci jocuri?

Ai spus că-l vei aduce.

Seiful în care l-am pus...

nu-l poate deschide nimeni.

Nici eu, nici tu.

Nimeni.

Doar Gali.

Și doar dacă merge acolo.

Au o poză pentru identificare biometrică,

așa că doar de acolo îți vei putea recupera dispozitivul.

Și doar după ce Gali pleacă acasă.

Care bancă?

În care bancă?

Lasă-mă să-mi văd fiica prima dată și apoi îți voi spune.

Gali?

Mamă!

Ți-ai făcut ceva la păr?

Tu... Te-au dus ei aici?

Misha, mersi pentru tot.

Ești bine?

Asta-i mama mea.

E în regulă, poți pleca, termin eu aici.

Pregătim mâncarea pentru mâine.

Ea e Larissa.

Facem plov, un fel de pilaf de orez.

Vorbesc puțină rusă acum.

E în regulă, plecăm imediat de aici.

Doar ce ai ajuns?

- Pot să-i prezint casa? - Sigur.

Bun. Așa că...

Asta-i bucătăria,

ai întâlnit-o deja pe Larissa și...

Nu știu dacă o poți vedea de aici.

Vezi acolo? Vezi marmura aia verde?

E o grădină de verdețuri. Ar trebui să crească roșiile acolo.

- Vezi? E dincolo de... - Gali...

Vrei să vezi unde dorm?

- Da. - Bine.

A fost foarte întuneric aici, dar e din ce în ce mai bine,

- și tot nu mi-au adus o lampă... - Mă asculți puțin?

Mă gândeam la o lampă cu picior...

Gali, îmi pare rău că a durat atât, dar acum sunt aici.

Ești bine?

- Gali? - Ce? Da, sunt bine. Doar...

Fiindcă suntem singure acum.

Și ei nu știu ebraică, așa că spune-mi ce se petrece.

Nu se petrece nimic, chiar sunt bine.

- Cred c-ai trecut prin multe. - Ce?

Cred c-ai trecut prin multe.

Nu, adică da, dar sunt bine acum.

Și aici dorm eu.

Nu-mi vine să cred că ești aici.

Mamă...

Mamă...

Credeam că o să arate bine aici.

- Ce? - Lampa.

Da, poate.

Gali,

putem lua loc un moment? Vreau să-ți spun ceva.

Sigur.

Haide.

- Vreau să te concentrezi. - Ce e?

Ca să ajungem acasă, trebuie să faci ceva.

Mâine mergem la Moscova.

Vom merge la bancă împreună.

La bancă, te vor duce într-un seif.

Nu-i exact un seif. E o cameră cu multe cutii.

Și în cutia ta, am pus o pungă de plastic cu chestia aia în ea...

Mă asculți?

În cutia ta am pus o pungă de plastic

cu obiectul pe care i l-ai promis lui Mikhail.

Ia punga și las-o afară pentru ei.

Când pun mâna pe ea, gata. Îți vor da drumul.

Asta m-am înțeles cu ei.

Chiar dacă nu ne dau pace, va fi pază acolo. Ne vor ajuta.

Mergem acasă, înțelegi?

Bine.

Mi-ai lipsit foarte mult.

Te-au tratat bine? Mănânci bine și te lasă să dormi?

Da, de fapt sunt obosită. Mi se închid ochii.

Ai un ceas?

Nu, mi-au luat telefonul.

- Da. - Bine...

Știu că-i devreme, e încă lumină, dar mi se închid ochii.

E în regulă dacă dorm?

Normal că nu.

Te iubesc foarte mult, fiica mea frumoasă.

Dacă vrei să vorbim despre ce-ai pătimit, sunt aici, bine?

Bine, mamă. Mulțumesc că ești aici.

Te iubesc.

Banca?

Transguard, în Moscova.

Ai nevoie de ceva în seara asta?

- Nu. - Plecăm dimineață la prima oră.

Noapte bună.

- Mamă? - Da?

Mergem la banca Transguard să luăm ceva din seif.

Înainte de ora cinci, da?

Imediat se termină totul.

Să mergem.

- Gali și Mikhail merg singuri. - Nu, merg cu ea.

Gali va putea pleca după ce recuperăm dispozitivul.

Până atunci, stai aici.

Gali, îmbrățișează-mă. Repede.

Gali, schimbare de planuri.

După ce-i dai ce-i în seif,

spune-le să sune la ambasada israeliană și că aștepți acolo.

Gali, să mergem.

Dar nu te întorci cu oamenii ăștia, da?

- Și ne vedem mai târziu, da? - Ajunge!

Cât durează până la Moscova?

Patru ore.

Poate mai mult.

Și ne vor suna de acolo, nu? Să...

Să ne spună că totu-i bine?

De ce n-ar fi?

Sunt la Moscova.

Au intrat în bancă.

Gali!

Ai spus că-i vei da drumul.

Ea a cerut să se întoarcă aici.

Vino.

E timpul cinei.

Mikhail vrea să ni te alături.

Da.

Mersi.

Gali.

A fost o problemă la bancă? Ce s-a întâmplat?

- Te-au forțat să te întorci? - Ce? Nu.

Atunci ce s-a întâmplat?

Acum că suntem cu toții aici...

Îmi amintesc când eram copilandru,

mă strecuram și mă jucam pe sub masă.

Încă îmi amintesc de mirosul podelei de lemn

și îmi plăcea să ascult cum discutau adulții.

Beau și râdeau...

Vremuri bune.

Dar timpul trece, totul se schimbă și rămânem fără timp.

Se duce, exact ca apa printre degetele noastre

și nu putem să-l ținem cât vrem.