Love Is Blind: Sweden (Love is Blind: Sverige)

Urmăriți episoadele speciale din Dragoste pe nevăzute: Suedia.

Șase oaspeți aleși pe sprânceană vor urmări întregul sezon.

- Cum naiba vom face? - Scriem istorie TV!

Ce sezon!

Da!

Reacțiile lor mă fac foarte curioasă. Să începem!

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: SUEDIA

- Bună! - Ce mă bucur să te aud din nou!

Și eu. Mă simt ca acasă.

Frăție, sunt traumatizat!

Așa se simt femeile când întâlnesc „frații” tăi pe stradă.

Nu mai sunt „frații” mei. Ați trezit feministul din mine.

De acum, interpretăm cu blândețe tot ce vedem.

- Să bem pentru asta, Carolina! - Noroc!

Vor începe viața reală, vor cunoaște rudele și prietenii.

Sper ca aceștia să le bage…

- Mințile-n cap. - …mințile în cap.

- Orice e cu putință. - Sigur.

Și de asta e așa palpitant!

- Cum te simți? - Bine.

Nu simt gustul creveților. Dar nu au gust.

- Haide! Chiar așa începi? - Nu-l poate înfrunta acum?

Am discutat puțin mai devreme și sunt îngrijorată.

Suntem în aceeași oală. N-ar trebui să renunțăm așa ușor.

Ți-am zis că mă frământă multe gânduri și sunt îngrijorat

că-mi spui să nu-ți mânjesc rujul când vreau să te sărut.

Mi-o repeți mereu. Devine cam obositor.

Îl înțeleg, să știi.

Apoi mă întreb dacă nu cumva dai înapoi.

Deci dă bir cu fugiții înainte?

- Acum primesc ce am cerut. - Da.

Comunică puțin mai bine. Ține-o tot așa, Daniel!

- E ca un adolescent. - Lupt din greu pentru Daniel.

- Lupt din răsputeri, Daniel! - Să vedem ce mai urmează.

Știi de ce abia aștept?

Ești fericită printre oameni. Vreau să-ți revăd bucuria.

„Abia aștept să nu stăm împreună. O să te bucuri să scapi de mine.”

- E foarte trist. - Da. Nu poate fi vulnerabil?

Te-ai supărat când am zis că, la Stockholm, dacă trec șapte zile

și nu simt nimic mai puternic, atunci nu vreau să continui.

Nu e așa ciudat.

Dar e cam dură cu el.

- Termină! Prea te rogi de ea! - Nu-i mai apăra pe băieți!

Nu poți pune un termen-limită sentimentelor.

Nu simte nimic oricum!

E cea mai lungă tăcere.

Liniștea e bună!

Eu te plac.

A ridicat sprânceana. Vezi?

Nu cred că Lars-Erik le înțelege pe femei.

Absolut!

Crede că asta vrea Ronja, că asta vor toate femeile.

Că ea îl va iubi dacă face asta.

Acum vor reîntâlni restul lumii, iar el trebuie doar s-o lase să respire.

Exact!

Pe urmă, poate se întorc acasă

și fac sex… pe care nu-l vor face.

- Fir-ar! - Suntem tari.

- Crezi că avem păreri opuse? - Nu chiar. Dar…

Poate avem uneori altă dinamică.

- Vorbesc prea franc? - Puțin, da.

Dar o iei uneori drept o critică.

- Absolut. - Nu e cazul.

Ibbe e chirurg, știi?

E rege la spital. Nimeni nu-l contrazice, niciodată.

Așa că are impresia din orice fleac că ea îl critică.

Cred că ești foarte ciudată. Se vede limpede că îl judecă mereu.

Așa e personalitatea ei. Nu e o iluzie.

Amândoi au fost sinceri și deschiși.

Ți se pare altfel acum decât în capsule?

Poate mă simțeam ceva mai…

văzut și auzit în capsule.

Aoleu! E nasol să te simți mai „văzut” în capsule.

Mă întreb uneori dacă chiar știi cine sunt.

E treaba lui să se facă înțeles.

Da… Și simt uneori…

Sunt cu cineva de șapte ani și tot mă întreb uneori cine naiba e.

Dar ar trebui să vedem mereu un viitor împreună.

Pentru că nu avem trecut. Nu avem oglindă retrovizoare.

Ce face?

Pot conduce când oglinda e spartă.

Privind mereu înainte.

Pe bune. Nu mă uit niciodată în oglindă.

E important să te uiți în oglinda aia.

De ce e mai mică decât parbrizul?

Bun…

Ăsta vorbește să se audă!

Știi ce zic, nu?

- Nu cred. - Se credea isteț nevoie mare!

Credea că o luminează.

A fost haios.

Trăncănește de ore bune și tot nu știu nimic despre el.

- Urmează o petrecere? - Cred că da.

O încurajez mereu fizic. O strâng mereu în brațe.

Dar ea cum își arată afecțiunea?

N-a întrebat-o nimic, Ibbe!

Da, n-ai ascultat.

- N-am întrebat-o precis. - Poate e următoarea întrebare.

Nu! Oricine se prinde!

Unde-i Ludde?

- Ludde și Camilla n-au venit. - Nu!

- Unde-s Ludde și Camilla? - Unde e Ludde?

S-au dat bătuți?

Micuțul rege! Unde e regișorul?

- Sunt îngrijorată. - Ludde n-ar rata petrecerea.

- Garantat. - Știu!

Doar întârzie.

Este extraordinară în multe privințe.

Dar am nevoie de cineva care îmi arată afecțiune fizică.

Bărbați așa nesiguri? N-am auzit nebunie mai mare.

Lui îi trebuie o suzetă.

M-am despărțit mai deunăzi de Camilla.

- Aoleu! - Fir-ar!

Ce?

Mă doare Dacă-i pui capăt aici din pricina acelui motiv anume.

A trecut doar o zi și jumătate. N-am…

Ai auzit, Kaeli? A trecut doar o zi și jumătate.

Ce nebunie!

Înțeleg acum. L-a respins în dormitor.

S-a retras, și-a lins rănile și i-a dat papucii.

Știu ce-mi trebuie și ce vreau de la o parteneră.

Lasă oglinda retrovizoare! Privește în față!

Nici eu nu fac sex cu Daniel.

Ăsta nu desface picioare. E un inel de logodnă.

Tare! Asta a fost tare!

- Mi-a plăcut. - De citat!

- Nu desface picioare. - E inel de logodnă.

Îi compătimesc.

De acum, se vor ivi problemele.

Dar e important să comunicăm. Am muncit pentru asta.

- Frumos! - Foarte.

- I-a venit inima la loc lui Daniel. - Da, clar!

Așa vor învăța niște bărbați să-și stoarcă lacrimi și să se dea triști

ca să capete sex.

Nu comentez.

- A avut curaj să se arate vulnerabil. - Ea a venit spre el cu afecțiune.

Exact.

- Acum am speranțe. - Și eu.

Bravo, Sydney și Daniel!

- Pot să-l iau puțin pe Ludde? - Sigur că da.

Să vin la tine?

Uite ce fericit e!

Stăm aici.

Sper că lucrurile se vor schimba de acum.

Chiar cred în ei doi.

Înțeleg că partea fizică e importantă.

Dar cred că mă cam grăbești.

Nu vreau să-i pun capăt, ci să continui.

Aș vrea să-i pună mâna pe picior și să zică: „Mergem în ritmul tău.”

Mai ales după ce am vorbit cu Johanna.

Ei nu au relații fizice.

Bine, dar nu o cred.

Pe bune?

Fata era optimistă!

Dă-i papucii!

Părăsește-l! Taie-i macaroana!

- Știu că ai greutăți cu lucrurile astea. - O dai pe mine.

Ce?

Încă n-am încercat.

Deci vrei să-ți explic din nou de ce simt în felul ăsta?

Nu! Ce parte nu înțelegi?

Ce naiba, Ludde!

Tot nu pricepe unde a greșit. Ea a făcut fix ce voia el.

În relații apar des neînțelegeri.

- Ce trist! - Nu a ascultat-o.

Absolut deloc.

Nu înțeleg. Plec.

- Doamne! - Vai!

Bravo că pleacă!

- Poate nu e „regele” tău. - Nu e.

Ce sezon!

O să vină acasă.

Acum se fac și desfac relații.

- Partea înfricoșătoare. - Își dau arama pe față.

Nu-l lua pe tot!

Viața reală, direct!

Ai spălat castravetele? Da?

Fata comentează la orice.

Taci și vezi-ți de treabă!

Știi ce cred că face? Îl pune la încercare.

Ca un copil curios, să vadă cum reacționează.

Care e limita?

- Ai ceva de comentat acum? - Da. Duci calmul la extrem.

Energia masculului feroce?

- Da. - Clar.

Nu sunt mereu calm. Vei afla.

Mă tot ameninți degeaba.

- O să vezi. - Când?

Pentru că trebuie să văd acum!

Scuze, dar e exact ca mine!

Crede-mă! „Bun, deci când o să văd?”

Acum face pe Barry White în dormitor.

- În chiloți tanga. - Imaginează-ți!

- Johanna! - Sydney!

- Alo. - Bună, mamă!

- Ce faci? - N-a venit acasă.

Poftim?

Te-a sunat?