Curon

Anna...

Te-am sunat de 50 de ori. De ce nu răspunzi?

Ce faci?

Plec definitiv.

Uită-mă!

Cum adică, definitiv?

Iubito, s-a întâmplat un lucru groaznic, dar putem...

să-l depășim împreună.

Sunt însărcinată.

Și nu ești tu tatăl.

- Klara, pleacă! - Așteaptă.

Am lăsat-o să plece.

Știu ce înseamnă să iubești pe cineva care nu te iubește.

Îți arde sufletul.

Ce dracu' faci?

Iartă-mă!

Iartă-mă.

Te simți bine?

Nu, mă doare capul.

Albert...

- Clopotele... - Albert, nu sunt clopote.

Ce dracu' a fost?

Albert!

Vai, Doamne!

Ești bine?

Da, acum sunt bine.

Ce mă-sa...

E totul în regulă.

Știu că am făcut-o toată noaptea, dar pot să vă mai îmbrățișez?

Nu credeam că o să vă mai văd.

Mi-a fost dor de voi.

Și nouă, de tine.

- Mult... - Daria.

Mauro...

O să fie bine. Bunicul o să treacă și pe asta.

- Putem să vorbim acum? - Da.

Unde ai fost zilele astea?

M-am dus să mă plimb pe munte.

Și am derapat.

Știți bine că nu mai venisem aici de multă vreme.

M-am rătăcit.

Și ce căuta telefonul tău la bunicul?

Mauro, vii cu mine până la cantină? Hai!

Ce dracu' te-a apucat? N-ai auzit ce a pățit?

- Exact. Numai chestii ciudate. - Ciudate?

Te-ai tâmpit?

Și-o fi pierdut telefonul pe drum!

Și cerceii?

Tu n-ai nicio îndoială?

Nu înțelegi că e tulburată?

Riscă să moară, vine acasă, găsește hotelul incendiat,

pe bunicul cu infarct, pe Pietro, iar tu ai îndoieli?

Recent, te-ai schimbat.

Cine îți zice că e mama noastră adevărată?

Sufletul. Pe care tu probabil l-ai pierdut pe drum.

Bine, mulțumesc.

I-au schimbat pacemakerul.

Acum mai bine îl lăsăm liniștit.

Putem să intrăm?

Nu, medicul zice că e mai bine să evite orice emoție.

Hai acasă că sunteți obosiți, da?

Nu vreau.

Scumpule, nu mai avem ce să facem aici. Hai!

- Mamă. - Da?

Probabil...

va fi și Pietro la hotel.

Dacă n-ar fi fost el, n-am fi reușit să stingem incendiul.

La câte am pătimit, n-o să-mi fac probleme din cauza lui.

POLIȚIA

Știam că ești nevinovat.

- Hai să mergem! - Bine.

Mi-era dor de casă.

Giulio, cum merge la antrenament?

Deci?

Merge.

Și tu, Micki, cum te simți?

Nu știu.

"Nu știu, merge..."

Ce entuziasm!

Hai, copii, pregătiți-vă de școală! Eu rămân cu tata.

M-am gândit tot timpul la tine.

E groaznic să faci un om să sufere și să nu poți să-l privești în ochi.

A fost groaznic și ce am văzut noi.

- Ce ați văzut? - Albert, te rog.

Vorbesc cu tine.

Cabana.

Pozele.

Când eram tânăr, duceam fete acolo.

Acum duc animalele vânate pe ascuns, ca să-mi rotunjesc veniturile.

De-aia era sânge.

Asta e singura mea vină.

Doar atât?

Doar atât.

Ți-e frică de mine acum?

Sunt același.

Iar tu ești viața mea.

Noi plecăm acum.

Altfel, nu mai putem intra.

Nu merge centrala. Sunt în sat după ajutor.

Dar am găsit asta. Pietro

De unde ai luat-o?

Era în spate, dar nu știu s-o pornesc.

A găsit-o Pietro, nu?

Pietro încearcă doar să vă facă o impresie bună.

Dar se preface, pentru că cei ca el nu se schimbă.

Veniți încoace!

Ia ziceți, ce-ați făcut zilele astea?

Te-am căutat.

Mauro, ce e?

Nu ești fericit că m-am întors?

Ba da.

Atunci, de ce nu mă îmbrățișezi?

Trebuie să plecăm la școală.

Eu rămân aici.

Nu, haide.

Mauro are dreptate. Mergeți la școală.

- Și tu? - Rămân aici.

Pregătesc masa de prânz.

Sunt fericită că sunt aici cu voi.

Mama s-a întors. De ce nu vrei să crezi?

Uneori poveștile au final fericit.

Nu cumva vrei să fie mama, pentru că te înțelegi bine cu ea?

Nu te-am mai văzut așa.

N-am mai trăit așa ceva.

E în regulă?

Știi camerele alea în care deschizi o ușă,

dai de altă cameră,

apoi încă o ușă și o cameră și mai întunecată?

Și realizezi că nu-s ieșiri?

Măcar acum avem aceeași părere despre tata.

Acum știi și tu cum e.

Ce e?

Nimic.

Auzi... Ieri am fumat cu Daria.

Voiam s-o afli de la mine.

Stai să înțeleg.

Care e noutatea? Că fumezi sau...

Sau?

- Bună, Mauro! - Bună!

Voiam să-ți mulțumesc pentru ieri.

- Ar fi făcut-o oricine. - Dar ai făcut-o tu.

Cum te simți?

Nu mai înțeleg nimic.

Mie îmi spui?

Ai dormit mai bine după iarbă?

Buștean. Tu?

Eram și eu ieri, acolo, când au stins incendiul.

E foarte frig, nu mai merge centrala.

- Și mama ta, bunicul tău? - Nu...

Ai uitat de tata. Pe care aproape că nu-l cunoșteam

și care s-a hotărât să ne viziteze așa, din senin.

Micki...

- Mii de scuze. - Lukas, pleacă sau țip!

Ușurel... Calmează-te! Nu-ți fac nimic.

Atunci, ce cauți aici?

Ieri am făcut un lucru groaznic.

- Eram beat. - Auzi...

Mă ierți?

Noi doi...

am crescut împreună.

Ca frații.

Dar eu...

nu m-am simțit niciodată fratele tău.

Eu te-am iubit dintotdeauna.

Dintotdeauna.

De ce să mă simt vinovat pentru ceva atât de frumos?

Se duce de râpă casa asta.

La Milano era mai frumos, nu?

De ce ai venit?

Lasă-l în pace pe soțul meu.

De când te-ai întors, s-au întâmplat numai lucruri rele.

Răul e subiectiv.

Suferința nu e.

Chiar crezi că mai sunt îndrăgostită de Albert?

S-a întâmplat demult.

Dar în închisoare a ajuns acum, din cauza ta.

Îmi fac bagajele și vă las vouă locul ăsta jegos.

Pa, Klara!

Pa, Anna!

Nu te teme, eu sunt.

Du-te! Ești liber.

Du-te!

Du-te!

Du-te dracu'!

Ce faci?

Stai să te ajut.

Noaptea trecută, în arest, am avut un vis ciudat.

Găteam eu pentru toată lumea.

- Era ciudat fiindcă găteai tu? - Nu.

Îmi puneam mâinile pe tocător...

și îmi tăiam toate degetele, până sus, la încheietura mâinii.

Și puneam totul în tigaie.

Apoi vi le serveam vouă.

Și voi mâncați liniștiți.

Am văzut-o la hotel.

Era și un lup într-un țarc.

Ea a intrat acolo... și el a rămas nemișcat, îngrozit.

Era un lup în cușcă.

Ca cel pe care-l vedeam pe munte, care se temea de tine.

Și eu am avut un vis ciudat când ai lipsit.