Station Eleven

Ce fel de slujbă ai?

Logistica.

Oh, ce înseamnă asta?

Este...

Calea parcursă de la A la B.

Mereu a avut sens pentru mine.

Lui Tyler i-ar plăcea asta.

Fiul meu.

Cu Elizabeth. Da.

Trimite-i-o pe asta.

Mai am.

Cum te simți când...

chiar realizezi ceva?

Este ciudat.

I-am pierdut pe toți cei care mă cunoșteau.

Te-am pierdut pe tine.

Trebuia mai întâi să termin asta.

Ăsta...

Ăsta e singurul mod în care știu cum să o spun.

Îmi pare rău că...

A fost prea târziu.

Sunt Miranda.

Miranda, sunt Clark,

de dinainte.

Clark, ce faci?

Urma să te întreb același lucru.

Am căzut pe câteva scări.

Oh. Unde ești?

Malaezia.

- Tu unde ești? - Michigan.

Un loc cunoscut doar ca Aeroportul Severn City.

Lasă-mă să ghicesc,

zbor deviat?

Mhm.

Sunt în drum spre Chicago

să ridic trupul lui Arthur.

Situația ta care este?

Sunt închisă într-o cameră de hotel, singură,

cam amețită,

întreaga lume se sfârșește,

sper să trăiesc să văd răsăritul.

Tocmai m-a sunat un vechi prieten.

Voiam să-ți spun ceva, Miranda,

în caz că nu vom supraviețui.

Momentan...

Acele...

prime luni în care tu și Arthur ați fost împreună,

au fost cele mai fericite din viața mea.

Mi-aș fi dorit să păstrăm legătura.

Oh, eu nu păstrez legătura.

Știu.

Și știu că nu l-ai văzut pe Arthur,

dar eu am luat cina cu el

acum o lună în Chicago

și am vorbit despre tine.

I-am spus că nu ești o ticăloasă,

ai fost doar o artistă.

M-a sunat.

Mi-a zis că i-ai spus niște lucruri care i-au deschis ochii.

Oh.

M-am trezit următoarea zi și am terminat cartea,

ultimele două pagini.

Am zburat în Chicago.

Am găsit o tipografie în Lincolnwood numită Zalinski.

Am printat cinci copii.

Am vrut să-ți trimit una,

dar o am aici.

Cum a fost cu Arthur?

M-a invitat în oraș.

Am făcut un plan.

Doar că...

ne-am intersectat la momentul nepotrivit.

Știai că există doar un singur drum real în aeroportul tău?

Ce ai spus?

Că ești pe o insulă spre nicăieri.

Dacă nu e nimeni bolnav înăuntru, mai ai o șansă.

Da, nu, scuze. Înainte de asta.

Ne-am intersectat la momentul nepotrivit.

Pentru că Elizabeth și Tyler sunt aici cu mine.

Este...

Nu prea m-am gândit la asta când i-am văzut în avion,

dar acum...

Miranda...

Trebuie să-i ajuți.

Cum?

Miranda?

Toate ghișeele

serviciului clienți sunt momentan închise.

Vă vom anunța când știm...

Jim?

Ce faci?

Mor.

Și tocmai mi-a căzut plomba.

Am nevoie de ajutor.

Bine.

Totul e doar o vorbărie de oraș

Onorații noștri invitați, Simfonia Călătoare,

au împlinit astăzi a opta zi de carantinare.

Multe mulțumiri celor din comunitatea noastră

pentru o dedicare continuă asupra sănătății și siguranței.

Altcineva care face ce-i place

Ăsta e Trecutul?

Nu, dar este ca Trecutul.

Doar că e un trecut "Verde".

Nu trebuie să bagi în seamă

- Să nu crezi niciun cuvânt - Stai, este August

Vom încerca să o facem de fiecare dată

Ce s-a întâmplat aici seara trecută?

A avut loc un incendiu electric în muzeu.

Tot ce ai auzit

Apoi ne convertim la uleiul vegetal.

Nu-i voi lăsa pe ai noștri să petreacă încă o seară pe întuneric.

Elizabeth!

Felicitări, carantina s-a încheiat.

Kirsten, Alexandra ne-a spus multe despre tine.

Mă bucur să te cunosc în sfârșit.

Am vrea să plecăm acum, cu Sarah.

Dirijorul vostru își va reveni, dar nu poate să călătorească.

Durează o zi să aducem doctorul și încă o zi să-l ducem înapoi.

Iar spectacolul având loc mâine,

o poți lua după piesă.

Ia loc lângă mine.

Am auzit despre Simfonia Călătoare

în Anul Zece.

Am fost răbdătoare. Am sugerat-o în Anul 15.

Știam că, Clark va accepta, în cele din urmă,

și a făcut-o.

Nu voi lăsa asta să ne împiedice.

Trebuie să deschidem ușile.

Știi, fiecare oraș în care mergem,

a luptat 20 de ani ca să supraviețuiască.

Niciunul dintre ele nu ne-au ținut închiși,

să ne țină membrii ostatici.

Așa că-mi pare rău pentru incendiu,

dar du-te naibii!

Nu ești specială.

Ce? Ce ai pierdut tu?

Muzeul Civilizației.

Norocul tău.

Lumea încă este plină de gunoi din Trecut.

- Am pierdut mai multe. - Dar s-a întors.

Fiul meu a murit într-un incendiu.

- Întreabă pe oricine. - Nu.

Fiul tău a fugit,

iar acum, s-a întors.

Nimeni nu găsește oameni din Trecut.

Gripa a luat totul de la toți.

Deci contează

să recuperezi pe oricine.

Credeam că fiul meu...

s-a ars de viu,

în fața mea.

Și mi-a făcut asta

ca să nu mai am nicio speranță.

N-am apucat nici măcar să visez.

Cine s-a întors?

Nici măcar n-am idee cine este fiul meu.

Nu vrea nici să vorbească cu mine.

El doar... se holbează la mine de parcă eu sunt fantoma.

Tu ești Gertrude.

Ce?

Ar trebui să o joci pe Gertrude.

Ai jucat ca și Gertrude pe Broadway.

Am citit despre asta în "Revista Noi."

Nu mai sunt o actriță,

eu regizez.

Nu, eu sunt regizorul.

Dar așa vei vorbi cu fiul tău.

Facem un singur spectacol,

apoi plecăm.

Întreaga Simfonie.

Privește, domnule

Mai întâi întreabă-mă...

- Tuba! - Ce danezi sunt în Paris?

Ce faci?

Dai o comandă cuiva.

Adică ești încântat de schemele tale.

Tu regizezi acum?

Da, ești din nou Laertes.

- Dar Elizabeth regizează. - Elizabeth este Gertrude.

Ascult-o pe Kirsten.

Oh, slavă Domnului!

Clark a fugit în incendiu.

Când Miles l-a scos,

ambele brațe îi arseseră.

Te las aici.

Trebuie să mă mai ocup de ceva.

Arată ca niște licurici.

Este neobișnuit pentru noi,

atâta schimbare.

Hei.

Hei.

Ce-i asta?

Cine-l joacă pe Hamlet?

Tu?

Profetul.

Când ne-am despărțit am mers să-l caut.

Să-l ucid, să te protejez, să-i protejez pe toți.

Și când l-am găsit,

erau copii peste tot.