The Italian Job

- Cu bine, băieţi. - Taci, Croker! Încă n-ai ieşit.

- Scuze, dle. - Baftă, Charles.

Aminteşte-i nevesti-mii de mine!

- Aşa am să fac, Harry. - Salută lumea liberă, Charlie.

La revedere.

Bun-rămas, dle Bridger.

- Şi-a luat bun-rămas de la mine. - Fiindcă pleacă, dle Bridger.

Câtă vreme nu se mai întoarce, puţin îmi pasă.

Se aude că vrea să dea o lovitură în Italia.

Sper că îi plac spaghetele.

În închisorile italiene, se servesc de patru ori pe zi.

CORPUL DIPLOMATIC

Eşti ultima persoană pe care aşteptam s-o văd, Lorna.

Am numărat zilele.

Zău? Atunci de ce n-ai venit niciodată să mă vizitezi?

Ştii bine că nu e mediul meu preferat.

Ai fi vrut să-ţi strâng mâinile peste masă,

printre soţiile înlăcrimate şi în urletele copiilor lor?

Gardienii m-ar fi privit lung, crezând că ascund ceva în rochie.

- Mi-a fost dor de tine. - Serios?

Ţi-am aranjat să mergi la croitorie mai întâi.

Apoi îţi vei comanda o cămaşă...

Această maşină aparţine ambasadorului pakistanez.

- Serios? - Ca de obicei.

Am ieşit din puşcărie acum 5 minute şi mă trezesc într-o maşină furată.

Ţi-am pregătit o ieşire somptuoasă, scumpule!

Du-mă la croitorul meu.

Sunteţi foarte elegant, dle, deşi v-aţi îngrăşat puţin.

Am fost în America.

- Am mâncat hamburgeri. - Serios?

Mă bucur că aţi ieşit. Adică, că v-aţi întors.

Nu vreau să fiu nepoliticos, dar vremurile s-au schimbat.

Adrian, când am intrat în puşcărie, cămaşa asta era ultimul răcnet.

Şi ce-ai ispăşit? Condamnare pe viaţă?

Poţi să duci hainele astea la muzeu.

Uite ce am să fac.

- Voi lua cămăşile astea acum. - Revoltător.

Voi lua cămăşile astea. Tu le împachetezi.

Şi te mai rog ceva. Scurtează-mi mânecile. Nu-s gorilă.

Iată maşina, dle Croker.

Veţi vedea că am păstrat-o în cea mai bună stare.

Vă pornesc eu motorul.

Ca să ascultaţi zgomotul.

Cum vi se pare?

- Ascultă! - Poftim?

- Ascultă! - Unde sunteţi?

Nu ştiam unde sunteţi.

Eram în spate.

Al doilea carburator ar trebui să tragă mai mult aer.

- Aşa credeţi? - Ascultă.

- Cred că aveţi dreptate... - Mă ocup eu. Stai aici.

Deschide capota, te rog. Mulţumesc.

- Aş vrea s-o ţii deschisă. - Ce anume?

- Capota. - Desigur.

Mulţumesc.

- N-am prea... - Da. E în regulă.

- Vreţi doar s-o... - Ţine-o bine. Mulţumesc.

E în regulă.

- Am găsit defecţiunea... - Vă descurcaţi?

Am remediat-o. Era neînsemnată.

Acum e în regulă. Poţi s-o laşi jos.

- Pot s-o las? - Da. Trag eu închizătorul.

- Îţi mulţumesc. - Cum vă simţiţi în ea?

- De mult n-am mai intrat în ea. - Aveţi dreptate.

Am stat mult timp departe de maşina asta.

Presupun că aţi fost în India vreo doi ani.

- Da, am vânat tigri. - Serios? Splendid.

Plata pentru locaţie, dle.

- Cât este? - 200 de lire sterline.

Dacă insistaţi, putem amâna plata.

Se oferă recompense pentru împuşcarea tigrilor.

- În acest caz... - 50 de lire pe tigru.

- Nu e nevoie să plătiţi acum. - Ăsta e un teanc de 200 de lire.

- Nu trebuie să plătiţi acum. - Fii liniştit.

Se vede că aţi împuşcat o sumedenie de tigri.

Da, am tras cu o mitralieră.

Dl RJ Williams, este chemat la recepţie.

- Lord Croker. Sunt aşteptat - Apartamentul 602, alteţă.

Aveţi şi un mesaj.

Mulţumesc.

BECKERMAN CAMERA 1666, LA NOAPTE

Bun venit, Charlie!

Închide uşa. Se face curent.

Doamnelor?

- Charlie! - Bun venit, Charlie!

- Dragul meu, Charlie. - Ciao!

- Scumpul meu, Charlie! - Mă bucur să te văd, Charlie.

M-am gândit să-ţi fac un cadou.

- Foarte frumos. - Ce preferi?

Totul.

- Unde vă e soţul? - A murit.

În Alpi, într-un accident auto. N-a fost întâmplător.

În cazul ăsta, planul a căzut.

- O clipă, dle Croker. - Da, dnă Beckerman?

Geanta asta e pentru tine.

Ce este? Un premiu de consolare?

Sunt planuri pe care soţul meu nu a avut timp să le termine.

- Voia să le termini dumneata. - Serios?

Spuneţi-mi, ce parte din planuri

nu a avut timp să le termine soţul dv?

Nu ştiu. Mâine dimineaţă la ora 6 plec la New York.

Păcat.

Totuşi... ne rămân 4 ore libere.

Lar dv încă purtaţi doliu...

Charlie Croker, eu am murit.

- Salut, Roger. - Am aranjat să primeşti un material

- de la soţia mea în Anglia. - L-am primit.

Trebuie să găseşti sprijin financiar pentru lovitura asta.

Neapărat, Charlie. Fiindcă este un plan genial.

Gândeşte-te o clipă. Un oraş în haos,

un jaf rapid

şi patru milioane de dolari, printr-un ambuteiaj rutier.

Patru milioane dolari?

Acesta e oraşul Torino, capitala industrială a Italiei.

Cel mai modern din Europa, renumit pentru arhitectura sa, şi în curând,

pentru cel mai mare jaf din secolul 20.

Acesta e convoiul blindat FIAT. Porneşte săptămânal de la aeroport.

Niciodată nu transportă mai puţin de patru milioane de dolari.

Cred că putem s-o golim.

Ca să ajungă la destinaţie, convoiul trebuie să străbată

unul din cele mai aglomerate sisteme rutiere din Europa.

Sistemul e controlat prin camere de luat vederi

şi de un computer care se află în Centrul de Control Rutier din Torino.

Dacă poţi intra în această încăpere,

vei provoca cel mai mare ambuteiaj rutier din istorie.

Toate străzile din oraş vor fi paralizate.

Atunci vei avea şansa să ataci convoiul.

Foarte frumos.

Unu: Neutralizezi camerele TV

care supraveghează ruta convoiului.

Te vor ajuta aceste dispozitive.

- În regulă. - Doi:

Intri în clădire şi introduci acest program în computer.

- Am priceput. - El va provoca ambuteiajul.

În regulă.

Trei: Vei ataca convoiul în stilul tău inimitabil, Charlie.

Patru: Vei fugi din oraş,

pe singura rută care nu va fi blocată de trafic.

Detaliile despre această rută le vei găsi în această mapă.

În doar două ore, vei trece Alpii şi vei ajunge în Elveţia.

În trei ore, banii tăi vor fi la adăpost într-o bancă din Geneva.

- Dă lovitura, Charlie! - Am s-o dau, Roger.

Patru milioane de dolari, printr-un ambuteiaj rutier.

De la Brighton am încasat 15.000 de lire până acum.

- Bună ziua. Freddie Drăguţul? - Croker! Nu eşti în Italia?

- Vreau să stau de vorbă cu Bridger. - Pentru tine este "dl Bridger".

E vorba de o lovitură.

Dacă e vorba de Poşta Centrală, e programată săptămâna viitoare.

Lovitura asta e mai mare decât tot ce-a reuşit Bridger până acum.

Dacă e Banca Angliei, iese din discuţie.

DI Bridger ţine foarte mult la economia tării.

Întocmai, Freddie! Spune-i lui Bridger că e în străinătate

şi va ajuta la redresarea balanţei de plăţi a acestei ţări.

Nu cred că deţii un plan

care să aducă un profit pe măsura pretenţiilor dlui Bridger.

Freddie, este o lovitură mare.

Tu nici nu ştii să scrii "mare".

M-A-R-E. Mare.

Aşadar... Butch Harry, explică-ne afacerea Fulham.

Afacerea Fulham... S-a împotmolit momentan.

Ce mai faceţi? Ce-aţi zice de o mică plimbare?

Salut, Hazel. Ieşi la lumină, scumpule.

Bravo.

N-ai mai văzut de mult viaţa de noapte, nu?

Unde e lanterna aia afurisită?

TOALETA

- Bună seara, dle Bridger. - Croker!

Am planuri pentru o lovitură.

Dispari de aici.

Aici am toată logistica. Hărţi, scheme, planuri...

Cineva te-a pus să-mi faci asta.

Te-a plătit ca să-mi strici scaunul şi să-mi distrugi sănătatea.

Nu, dle Bridger. E important. Patru milioane de dolari. În Europa.

Piaţa Comună. În Italia, la uzina FIAT.

- Te afli în toaleta mea. - Vă rog, citiţi planul.

Ieşi din ea.

Vă simţiţi bine, dle Bridger?

Vă simţiţi bine?

E bine.

Aş putea să fac o propunere americanilor.

Ei recunosc tinerele talente şi le dau o şansă.

Dle guvernator, cineva a pătruns în toaleta mea, aseară.

- În toaletă? - Exact.

- A pătruns? - Exact.

Îmi pare nespus de rău.

Un englez are anumite locuri sfinte.

- Mi-am cerut iertare, Bridger. - Era şi cazul.

Nu-ţi faci datoria cum trebuie. Închisoarea Maiestăţii Sale

împiedică oamenii să iasă afară, dar şi să intre în ea.

Ilustrezi perfect administrarea indolentă şi lipsită de imaginaţie

care duce de râpă această ţară!

- Doriţi să mai adăugaţi ceva? - Nu, dle guvernator.

Apropo, dle Bridger, aţi recunoscut persoana

care v-a deranjat atât de brutal?

Nu l-am văzut niciodată.

Vreau ca Charlie Croker să primească o bătaie bună.

- Da, dle Bridger. - Freddie Drăguţul s-o facă.

- Da, dle Bridger. - Nu vreau să fie lichidat.

Ci doar să primească o săpuneală.

Înţeleg ce vreţi să spuneţi.