Argentina, 1985

INSPIRAT DE EVENIMENTE REALE

În decembrie 1983, Argentina își redobândește democrația

după șapte ani de dictatură militară.

Alfonsín ordonă să fie aduși foștii comandanți în instanță

pentru crime împotriva umanității.

Comandanții se simt învingători într-un război împotriva subversiunii,

acceptând să fie judecați doar de un tribunal militar.

Au trecut șapte luni de când guvernul actual a ajuns la putere

și procesul nu a avansat.

Zvonul că procesul ar putea fi preluat de o instanță civilă se răspândește rapid.

Dacă acest lucru s-a întâmpla,

Curtea Federală de Apel ar trebui să preia procesul.

Responsabilitatea acuzării ar fi sarcina unicului procuror: Julio Strassera.

- Și? - A venit acasă și e închisă în camera ei.

- A încuiat ușa? - Da.

Abia a ajuns și ea.

Vino!

Haide, vorbește!

A venit s-o ia de la Bettina.

Au mers la un bar și au stat acolo o vreme.

- Ce bar? - Plus Ultra. Libertad cu Arenales.

Și apoi?

Apoi am plecat.

- Cum adică ai plecat? - Da, am stat și am așteptat afară o oră.

- Nu-mi place tipul ăla. - Nici mie.

Ce puneți la cale? Ce tot șușotiți?

- Nimic. - Nimic.

Suntem îngrijorați pentru Vero.

De ce?

Noul ei iubit este foarte ciudat.

- Ciudat? De unde știți că e ciudat? - Da.

Cum ați ajuns la această concluzie?

Am suspiciunea că ar putea fi cârtiță.

S-ar putea să încerce să ajungă la mine prin ea.

O cârtiță?

Înseamnă că e spion, mamă.

Știu ce e o cârtiță, dragule.

Javi, du-te la culcare!

Du-te!

- Pune-ți pijamaua! - Bine.

Să nu dormi în pantalonii de trening!

Aștept o explicație.

Se întâlnesc la Plus Ultra. Nu-ți spune nimic?

Nu.

Chiar pe colțul cu Secretariatul Serviciilor Secrete.

Faci mișto de mine?

O urmărești pe fiica noastră?

- Nu. - Julio!

- Pui pe cineva s-o urmărească? - Javier s-a întâlnit cu ea pe stradă.

Julio! Îți pui fiul să-ți urmărească fiica?

Tocmai ți-am spus că nu.

Ești bolnav.

Știm că este vărul fetei aceleia de la școală.

- Nepoata unui pilot. - Unul civil.

- Pilot civil! - La Liniile Aeriene Naționale.

Sunt tot felul de militari.

S-au oferit voluntari în război. Și bunicul ei, și tatăl!

Îți dai seama că crești un nebun?

- Ce e? - De ce te machiezi?

Pentru că vreau și pot.

Trăim în democrație, nu?

Școala mea o interzice.

De unde știi? Nu ai purtat niciodată machiaj la școală.

- Până acum! - Nu!

- Termină! - Haide, Javier, o să arăți atât de bine!

- Tâmpito! - Haide!

Gata, încetează!

O iau pe aici.

- Îmi dai și mie una, tată? - Sigur.

- Vrei să luăm prânzul împreună? - Nu pot azi.

Nu am spus când.

Credeam că ai vrut să spui azi.

- Oricând poți. - Mi-ar plăcea!

Oricând poți.

- Pa, ne vedem diseară! - Bine, pa!

Bună dimineața! A sunat Bruzzo.

Domnule, a sunat domnul Bruzzo. A spus că este urgent.

Te-am auzit. Și dacă nu vreau să vorbesc cu el?

- Puteți face asta? - Bineînțeles.

- Ce-ar trebui să fac dacă sună din nou? - Îi închizi.

- Nu pot, domnule. - Ba da, poți.

Poți și trebuie. Este un ordin.

Îi închizi telefonul în nas lui Bruzzo.

- Nu uita, lucrezi pentru mine. - Nu, domnule, sunt personal fix.

Nu mă puteți da afară.

Susana!

Te rog.

Închide-i lui Bruzzo!

Mulțumesc.

- Domnule... - Te implor, nu-mi strica momentul!

- Bruzzo. - Poftim?

Vine încoace.

- Mă urăști, nu? - Dacă era așa, nu vă avertizam.

Ai dreptate.

Ascultă!

Nu sunt aici, am plecat. Spune-i că iau prânzul cu fiica mea.

- Mă descurc. - Mersi!

4 IULIE 1984, „NICIODATĂ DIN NOU” EMISIUNE SPECIALĂ CONADEP

Veți fi martorii unui raport

elaborat de Comisia Națională pentru Dispariția Persoanelor.

Răni care vor fi în mod evident oglindite de mărturiile...

Cât mai durează? Nu mai mult de cinci secunde. Ascultă!

Ceea ce sunteți pe cale să urmăriți

este doar o față a dramei și a violenței din Argentina.

Uite-l!

Cealaltă față, cealaltă latură

a început când subversiunea și teroarea

au aruncat ancora pe țărmurile Argentinei...

ANTONIO TRÓCCOLI SECRETARUL SECURITĂȚII NAȚIONALE

...susținute de locuri îndepărtate...

De ce nu l-au pus pe Massera să vorbească?

- S-a terminat. Gata! - Nu!

Javi, poți să-l pornești, te rog?

Această strategie subversivă...

- Ce tot spune? - La ce te așteptai?

...situație complexă pentru țara noastră.

Mă duc eu.

O societate slăbită care nu avea...

Ce tot spune? Asta e anunțarea unei dictaturi.

...nici maturitatea politică...

Mă întorc imediat.

Trebuia să vorbești despre cei dispăruți!

Acum vezi ce vreau să spun?

...în vârtejul diabolic al morții și terorii.

Societatea noastră a fost tulburată și șocată

și a cerut să se pună capăt acestui atac subversiv...

Nu, dai vina pe victime!

- Hei, cum merge? - Ce mai faci?

- Bine, tu? - Și eu, tot bine.

Cei dispăruți.

O dramă care a afectat mai mulți argentinieni,

o situație tragică și fără precedent,

care ne-a înjunghiat istoria în spate și a emoționat o lume întreagă.

Mulți au văzut cum cei dragi...

au fost luați pe sus din casele lor și sunt dispăruți de atunci.

Fiica mea, Laura Estela Carlotto,

a fost răpită împreună cu partenerul ei.

Avea 21 de ani.

Era însărcinată în zece săptămâni.

Am primit vești despre ea odată cu răpirea printr-o scrisoare anonimă,

care spunea că e în continuare însărcinată,

că ne trimite mie și tatălui ei un mesaj,

ca să fim pregătiți pentru când urmează să nască.

În tot acel timp, așa cum ar fi făcut oricare mamă,

am căutat-o, am adunat informații.

Speranța noastră de zi cu zi era...

că va apărea acasă într-o bună zi.

Am depus petiții pentru habeas corpus. Am intentat procese...

E Bruzzo acolo.

Omule,

poți intra, te rog?

Da, sigur.

Uite!

Mulțumesc.

Stai jos, te rog.

Ascultă, Bruzzo, nu mă voi certa cu tine. Te respect și te admir.

Sunt recunoscător pentru numirea mea și tot restul,

dar e ceva ce nu sunt dispus să fiu. Știi?

Știi ce nu sunt dispus să fiu?

- Îmi pot imagina, Julio. - Un dobitoc.

Asta ți-ai imaginat?

Nu voi fi dobitocul

care trebuie să apere ceva în care guvernul nu crede.

- Julio! - Ce e?

Trăim brusc în Țara Minunilor?

Dintr-odată, toți dictatorii vor merge la închisoare.

Cine îi va trimite în închisoare? Martín Karadagian?

Crezi că instanța militară îl va băga pe generalul Videla în închisoare?

Au fost părtași, Bruzzo.

Și dacă tribunalul civil preia procesul?

Mi se spune Nebunul, dar nu sunt.

Asta nu se va întâmpla. Cine va permite asta? Tróccoli?

L-ai ascultat aseară? Te rog!

Ai terminat?

Stai jos, te rog. Stai jos, Julio!

Îți dai seama că, dacă judecătorii acceptă să preia procesul, nu poți refuza?

Știu perfect ce presupune slujba mea.

Sunt procuror.

Îmi poți spune cum a fost?

Aș prefera să nu vorbesc despre asta, Silvia.

- O fac, nu? - Nu vreau să vorbesc despre asta, Silvia.

Deci o vor face.

Nu o pot face.

Ba da, pot.

Știi că, dacă judecătorii doresc un proces, se va întâmpla.

N-o să le permită.

Nu știi asta.

Putem să nu vorbim despre asta?

- Despre ce vrei să vorbești? - Despre nimic.

E ceva ce nu pricep.

Te rog, nu mă face să mă simt și mai prost!

- Nu înțeleg dacă ești așa... - Silvia!

- ...pentru că ți-e frică... - Te rog.

- ...că acest lucru nu se va întâmpla. - Silvia!

Sau ți-e teamă că se va întâmpla.

Uneori, am senzația că faci pe tine de frică.

Bineînțeles că fac pe mine de frică.

Desigur.

- De ce ți-e frică? - De tot, Silvia! De tot!

Că asta e o capcană,