The Lord of the Rings: The Rings of Power

23.976

DIN EPISOADELE ANTERIOARE :

E mort !

Ce ...

Hopa sus !

Și de unde zici că ești ?

Vrea să-l ajutăm să găsească stelele alea.

Nori ?

Datoria cere să mă întorc în Pământul de Mijloc.

Nu elfii m-au izgonit de pe pământul strămoșilor. Orcii au făcut-o.

E cumva pecetea regelui neamului tău ?

Ai mei nu au rege.

Toate avanposturile îndepărtate vor fi desființate.

O ultimă privire ?

S-a preschimbat mult, Mare Străjer.

Nu și cei ce trăiesc pe aceste meleaguri.

Sângele celor ce s-au înhăitat cu Morgoth încă le spurcă venele.

- Cineva a săpat tunelul ăsta. - Ceva. Nu e mâna oamenilor.

STĂPÂNUL INELELOR : INELELE PUTERII

Treci la treabă !

Tu, de colo ! Priponește-l !

Aruncă-l odată cu ceilalți !

Aruncă-l tu ! Rândul meu să stau în Soare a fost ieri.

O să stai în Soare până o să fii negru tăciune, dacă poruncește Adar.

Fie, pentru Adar. Dar nu pentru tine !

Pentru Adar.

Gata cu repausul, trântore !

Treci la săpat !

Na, că nu s-a prăpădit !

Gazdele noastre ne-au salvat sau ne-au înrobit ?

Nu e otrăvită, dacă de asta te temi.

Cel puțin nu pentru oameni.

Una din neamul eldarilor pe corabia mea ?

Cu adevărat ciudate valuri !

Ce corabie e-aceasta ?

Nu-ți fie teamă ! Am poruncă să vă duc teferi înaintea mai-marilor mei.

Ei îți vor da răspunsurile pe care le cauți.

Spre ce port ne îndreptăm ?

Poți vedea și singură. Aproape am ajuns.

Unde ?

Acasă.

Ce loc e ăsta ?

Nu poate fi decât un singur loc.

Țara Stelei.

Cel mai apusean meleag al muritorilor.

Insula Regat Númenor.

Reduceți viteza !

- Aia e o elfă ? - N-am văzut nimic.

De când au durat oameni ca mine regate precum acesta ?

Oamenii ăștia nu-ți seamănă.

În Marele Război, strămoșii tăi s-au înhăitat cu Morgoth.

Oamenii aștia au luptat alături de elfi.

Drept răsplată, valarii le-au dăruit această insulă,

dar s-a schimbat mult de atunci.

Se simte o urmă de pizmă în glasul tău ?

Nu, nu pizmă.

Mâhnire.

Cândva, elfii veneau nestingheriți pe aceste meleaguri.

Se aveau ca frații cu oamenii.

Făceau schimb de daruri și știință.

Ce s-a întâmplat ?

Númenorul a început să ne alunge corăbiile.

Cu timpul, au rupt toate legăturile cu noi.

De ce ?

Se prea poate să aflăm acum.

Nu vă opriți !

Nu v-aș dori să vă rătăciți aici fără strajă.

Pune-o lângă celelalte !

E prea fierbinte.

Răbdare ...

Noi suntem bărbați și femei din Númenor.

Te-aș sfătui să lași trecutul deoparte o vreme și să te potolești.

Să nu ni-i facem dușmani pe oamenii aștia !

Căpitane, regina regentă e ocupată.

La fel și Cancelarul Pharazôn. Te-aș sfătui ...

Îngenunchează !

Nimeni nu îngenunchează în Númenor.

Iertare !

Grăiește, elfo !

Care ți-e numele ?

Galadriel, din neamul noldorilor.

Fiică din Casa de Aur a lui Finarfin.

Comandantă a oștilor de la Miazănoapte ale Marelui Rege Gil-galad.

Halbrand.

Din Ținuturile de la Miazăzi.

Un om și o elfă, împreună ?

Din pură întâmplare.

Soarta ne-a făcut tovarăși. Ne-am întâlnit în larg.

Căpitanul aflat în slujba Voastră ne-a scos din ghearele morții.

Nu cerem decât ca Númenorul să-și arate mila pe mai departe :

o corabie care să ne ducă pe Pământul de Mijloc.

Trecut-au generații de când o corabie a Númenorului

a avut dezlegare să ridice ancora la cererea unui elf.

Ați primit acest ostrov la porunca elfilor.

Câteva scânduri și o cârmă nu cred să fie preț prea mare.

Strămoșii noștri n-au primit nimic plocon.

Au plătit pentru acest ostrov cu sângele seminției lor.

Elful vrea să spună că ...

De trebuie să-mi plătesc călătoria cu sânge, nu dau înapoi.

Cu sau fără voia voastră, eu voi pleca.

Te invit să-ncerci !

N-am nevoie de invitația ta !

Nici noi de prezența ta !

- Străjeri ! - Prieteni !

Pare-mi-se că plecarea noastră nu-i tocmai floare la ureche.

Poate n-ar fi rău să rămânem ...

- Să rămânem ? - ... o vreme, preamilostivă regină,

până ce domnia-ta, alături de sfetnici, veți putea cântări rugămintea noastră.

Câteva zile, de n-o fi cu supărare ?

Trei zile. Iar elfa nu va părăsi palatul.

Nu voi îngădui să fiu închisă.

Mai curând ologesc un cal

decât s-o întemnițez pe măreața comandantă a oștirilor de miazănoapte.

Vei fi oaspetele Númenorului.

Căpitane ...

Recunoștința mea !

"Preamilostivă regină" ?

Ținuturile de la Miazăzi nu se mută în 3 zile.

Dar oamenii de acolo ?

Uită-te în jur ! E raiul pe pământ.

Sorții zâmbesc la fiece colț.

Doar nu te-aștepți să sar iar în foc ?

Ai sărit în mare să salvezi o viață.

Eu caut să salvez mai multe.

Nici nu-ți închipui de când îmi caut pacea.

De dragul amândurora, rogu-te, nu mi-o tulbura !

Un strop de pace ți-ar prinde și ție bine.

Cel puțin ...

caută să nu-ți mai faci alți dușmani.

Ar fi înțelept să deslușim cu iuțeală pricina asta.

Nu-i decât o elfă.

Orice avalanșă începe cu o piatră.

N-am vrea să aducem iar norii negri din vremea lu' tătâne-tu.

Cine-i acest căpitan ?

Îi zice Elendil.

Coborâtor din stirpe înaltă, acum e Străjer al Mării. Are și-un fiu,

de nu mă înșel, chitit să-i calce pe urme.

Trage !

Toți laolaltă !

Trage !

De vreți să fiți străjeri în garda mea, e musai să trageți parâmele mai iute !

Mai cu viață, mușilor !

Toți laolaltă !

Isildur ...

Isildur !

Orice mus ce dobândește un loc în Straja pe Mare

înseamnă mai mult decât un apărător al Númenorului.

Nu aia !

Imrahil !

Trageți spre babord !

Valandil ! Ontamo !

Ajutor ! Trageți !

Coordonare, mușilor ! Înapoi la treabă !

Nu se află stăpân mai aspru decât marea !

Marea nu greșește niciodată !

Săracul Imrahil !

Tătâne-său o să-l arunce în stradă.

Isil are noroc chior că nu-l urmează.

Eu ?

Iar ai fost cu capul în păcătoșii de nori, toată ziua. Ce mai e ?

Ard de nerăbdare să cutreier mările.

Au mai rămas nouă zile.

De trecem probele pe mare, în 4 ani ajungem ofițeri.

După încă 10, vom fi la cârmă.

- Eu, după 8. - Vrei să zici 18.

Isildur ! A venit soră-ta.

În sfârșit !

Berek, băiete !

Ia te uită cine a mai lăsat plaivazul !

Nu era nevoie să bați atâta drum ca să mă vezi.

- Isil, vii la crâșmă ? - Nu, du-te singur.

Te așteptăm. Nu fi ca frate-tău !

Ai timp toată viața să fii fată bătrână !

Sau tânără.

Ce cauți aici ? Unde e taica ?

Credincioșii spun că petalele care cad din Copacul Alb

nu-s lucru de șagă ...

ci sunt chiar lacrimile valarilor,

menite să ne aducă aminte că privirea

și cântarul judecății lor atârnă mereu deasupra noastră.

Crezi că-i adevărat ?

După știința mea, nu se cade să-ți duci viața

luându-te după semne și profeții.

"Elendil." Nu e un nume des întâlnit.

E din părțile limanului de apus, nu ?

Acolo își are rădăcinile.

Fii bun și spune-mi ce înseamnă.

Cel ce iubește stelele.

Dar nu e singurul tâlc.

În limba veche a eldarilor,

înseamnă și "Prietenul elfilor".

Și ești ? Prieten al elfilor ?

Sunt un slujitor credincios al Númenorului.

Și totuși, deși elfii nu mai sunt bineveniți pe meleagurile noastre

de când domnea străbunicul bunicului meu,

ai ales să încalci cutuma. De ce ?

Marea mi-a scos-o în cale.

Iar marea are întotdeauna dreptate !

Marea nu poate trăda.

Iertată-mi îndrăzneala,