Ratched

Hai, băiete!

Hai!

Au luat urma!

Am auzit câini, Eddie! Au câini!

Dolly, ce faci?

La ce te uiți?

Ne dezbrăcăm ca să-i derutăm!

Serios?

Da, nu știai? Am văzut asta într-o mie de filme.

Dă-ți jos pantalonii!

Bine.

- Repede! - Bine.

Hai!

DE VÂNZARE

E părăsită.

Da! Hai!

Edmund!

Ce ai făcut?

Ne poți lăsa puțin?

Trebuie să-ți spun ceva.

Nu am fost sinceră cu tine.

Nu am putut să-ți spun adevărul.

Adevărul despre cine sunt de fapt.

În sinea mea, mi-am dorit asta...

dar e ceva ce nu am spus nimănui.

Și nici nu am vrut să spun nimănui.

Până acum.

Gândul că te-aș putea pierde...

Nu mai pot să te mint. Trebuie să îți spun adevărul.

Gwendolyn.

Asistentă!

Cheamă doctorul! S-a trezit.

Nu vorbi.

Te vei face bine.

Rămâi cu mine.

Au plecat în grabă.

Dezgustător!

Toți au fugit în timpul Marii crize.

Când băncile au luat fermele oamenilor,

au angajat huligani să îi dea afară din case.

Apoi au venit țărănoii din Oklahoma.

Unii au murit de foame. La fel și animalele lor.

Poate sunt schelete pe aici.

Ai gusturi cam macabre, Dolly.

Dă-mi aia!

Nu pricepi? Ăsta e noroc chior.

Ca Bonnie și Clyde.

Îți clănțăne dinții.

Ți-e frică?

Sigur că nu.

Mi-e frig și foame, ție nu?

Te încălzesc eu.

Toate la timpul lor. Întâi ne trebuie o armă.

Copoii ăia ne vor lua urma.

Nu știu de ce îți faci griji.

Îmi pare rău, dar de copoi nu scapi.

Ăsta e adevărul. Doar i-am încetinit.

Ce vrei să spui? Am văzut într-un film cu Jane Russell.

Da, le place să bage prostiile alea în filme, dar asta e viața reală.

Naivitatea ta e adorabilă.

N-am vrut să te dezamăgesc.

Poftim?

Știi ce cred eu că ar fi adorabil? Să cureți rahatul de șobolani!

Sau preferi să te agiți degeaba?

Ai găsit ceva de mâncare în dulapuri?

Tu n-ai ochi?

Știi să gătești roșii?

Hai, Dolly!

Sfinte Sisoe, las-o jos!

Era acolo, sus?

Și bunica își ținea pușca pe grinda de deasupra patului. N-avea nicio frică.

E încărcată?

Mă puteai omorî.

Nu mai fi așa de serios!

Ai amenințat un om cu arma și ai tras în el abia de câteva ore.

Am discutat asta deja. Tu i-ai tăiat gâtul lui Harold.

Ți se pare că eu mă tem de tine?

Credeam că-ți place teama.

Așadar?

Nu mai face din țânțar armăsar! Las-o baltă!

Mă cam sperii, Dolly.

Eu, pe tine?

Uite ce e!

Sunt cel mai blând om din lume.

Ce vrei să spui?

Nu știu.

Ai dreptate, s-o lăsăm baltă.

Oricum nu ne putem despărți.

Ce faci, Dolly?

Nu dorm în cocina aia.

Pot veni și eu?

Nu fi prost!

Nu mă face "prost"!

Mă mai iubești?

Altfel de ce aș face patul pentru noi?

Încerc să fiu romantică.

Mor de poftă să te sărut.

Te iubesc.

Ești o femeie sălbatică.

N-aș fi crezut.

Nici eu.

Mi-am imaginat că sunt Jane Russell.

Nu tocmai. Tot eu eram.

Dar mi-am imaginat cum ar fi ea, dacă s-ar simți ca mine.

Și-ar urma sentimentele.

Te iubesc atât de mult!

Ești bărbatul meu frumos și magic.

Amândoi suntem magici.

Bietul!

Ăsta da supraviețuitor!

Știi cum mă simt? Destul de lihnit încât să mănânc cocoșul.

- Știi să gătești cocoș? - Da, firește. O să fac un foc.

O să spăl o oală și o să fierb niște apă.

Pun și conserva aia de roșii.

Va trebui să-i frângi gâtul și să-l jumulești.

Vrei să-l omor?

Da, normal.

N-ai omorât găini niciodată?

Nu e mare scofală.

Bietul a rezistat atâta...

Las-o naibii!

Poți ucide patru preoți și tăia o beregată,

dar nu ucizi un cocoș pentru hrană?

A fost ideea ta.

Cocoșul ăsta n-are niciun păcat.

N-a făcut nicio faptă rea.

Animalele nu sunt ca oamenii.

Îți sugerez să fii atent, pentru că data viitoare o s-o faci tu.

Îl iei de picioare, ca să fie cu susul în jos.

Apoi pui arătătorul

și degetul mijlociu de la mâna dreaptă aici.

Apoi pui degetul mare sub cioc și îndoi...

până plesnește și treaba-i gata.

Ăla a fost sistemul nervos.

E mort. Nu îl doare nimic.

Serios?

Nu te-ai uitat?

Sunt bine.

Îl voi jumuli, dacă-mi arăți cum.

Salutare, băieți și fete!

Bună!

Doctorul mi-a spus că te faci bine.

Cum te simți?

Ca împușcată.

Nu recomand.

Mulțumesc.

Arăți bine.

Ba nu arăt.

Dar îți mulțumesc.

Când râd,

simt că-mi înfige cineva un vătrai încins în piept.

Dar măcar râd.

E și asta ceva.

- Să-ți spun care e animalul meu preferat? - Da!

- E cel care face "ham ham". - Dră asistentă? Dra Briggs nu e un copil.

Poți să-i găsești ceva adecvat vârstei?

Nu, te rog. Eu i-am cerut asta.

Pentru copilul din mine.

Îmi plac marionetele.

Mulțumesc.

Poți să-mi spui ce animal e?

Știu.

E o rață.

Așa e!

Vrei să iei loc?

Mi-ar prinde bine.

Mai știu un animal.

Cum face animalul la care te gândești?

Face "cip cirip"!

Când eram mică...

era un mic teatru de păpuși în casa în care am copilărit.

Nu mai spune!

Unii copii au noroc.

Ești bine?

Acum, da.

TEATRUL DE PĂPUȘI LEW KLASSEN

PENTRU COPII DE TOATE VÂRSTELE

Nu înțeleg.

Ei bine...

Trebuie să mă văd cu guvernatorul în Stockton mâine,

pentru campania electorală,

dar doctorul mi-a spus că nu am voie să conduc.

Mă gândeam...

dacă ai putea...

Modesto e în drum.

Am putea vedea spectacolul și lua cina.

Ar fi o seară drăguță.

Poate chiar...

o noapte.

Poți să iei mașina mea

și să mă aduci mâine înapoi, înainte de vizite.

Ce părere ai?

Nu vreau să fac asta.

Ei bine...

putem uita de asta.

Era doar o idee.

Mă refeream la spectacol.

Nu văd de ce ne-am dori să facem așa ceva.

M-am gândit că va fi distractiv. Atât.

Dar nu suntem copii.